Avem asadar un peak in Italia al primului val. Se pune intrebarea: cat de cert este acest peak si ce urmeaza.

As atrage atentia: pana nu ajunge panta in jos bine de tot, sa nu ne imbatam cu apa rece. Pe de o parte, nu putem pune baza pe cifre: testarile variaza de la tara la tara, decesele de asemenea sunt cuantificate diferite. Poate un esec mai mare al UE decat lipsa de unitate in iregistrarea datelor in aceasta pandemie nu stiu sa fie evident. Ne luptam cu un dusman. Teoretic, ne luptam impreuna. Practic, nici macar nu avem aceeasi conceptie despre dusman, fiecare il clasifica separat, incearca sa invete despre el separat, pe cont propriu. De ce nu avem o procedura unitara de testat si de numarat mortii macar in interiorul UE pentru a putea vedea de la tara la tara situatia si pentru a vedea unde se face ce trebuie, pentru a vedea cine ce a facut bine etc.

Oare nu este inca clar, ca batalia nu va fi de durata scurta, de aceea trebuie sa ne mobilizam impreuna? Nu mai zic de celelalte amanunte legate de balbaiala cu granitele, transporturile, intarzierea luarii unor masuri fiscale, usurinta cu care s-a renuntat la limitarea deficitului desi se putea teoretic dubla, in loc sa fie ridicat.

Nimeni nu a mai avut timp sa zica ceva in presa de aceasta limitare. Nu am auzit pe nimeni sa puna intrebarea: nu inseamna asta distrugerea economica a UE daca se ridica aceste constrangeri asupra deficitului? De ce nu mai sunt ele bune in criza? Daca in afara crizei erau bune, acum de ce nu ar fi bine? Rolul lor, nu este acelasi, de a limita cheltuielile tarilor?

Dar as pune alta intrebare: mai exista UE? Mai exista vreo sedinta a parlamentului, a comisiei, ceva decizii, ceva masuri, etc? Nu, va spun eu. Birocratii stau toti in carantina si „lucreaza la distanta” in timp ce salariile gigantice de mii de euro curg. Ca fapt divers, nimeni nu a zis: daca acum oricum se lucreaza de la distanta, inseamna ca parlamentarii si „comisarii” UE nu prea mai au nevoie de diurne si alte imparteli necesare teoretic functionarii cabinetelor. Ati auzit cumva de vreo reducere a acestor bonificari babane? Eu nu …

Intorcandu-ne la Italia, eu care urmaresc in China din Ianuarie, am mai observat si la datele lor unele sperante de plafonare a curbei numarului de cazuri, dar mai mult de 2-3 zile nu durau. Sa speram ca in cazul Italiei vor dura, desi daca accelereaza testarea, cifrele o sa fie altele.

De ce spun ca testarea afecteaza foarte mult cele doua cifre pe care le urmaresc oamenii cu gura cascata si ar trebui facut ceva in privinta asta. Procentul de infectii la numarul de testari facute, raportat cumva si la populatia tarii ar fi un indicator mai potrivit si ma bun de urmarit zic ei. Bunoaoara, daca se fac testari din ce in ce mai multe, este firesc ca numarul de pozitivari sa creasca, dar relevanta lor este aceeasi ca acum o saptamana. Pe masura ca cazurile din ce in ce mai simptomatice sunt depistate, este clar ca nu conteaza atat de mult noile cazuri depistate in sensul ca numarul de pozitivi va creste. Din contra, daca aceasta crestere nu este sincronizata cu cresterea numarului de morti, aceasta este o veste buna, in sensul ca rata mortalitatii este mai mica si ca procentul celor deja imuni fiind mare, scapam mai repede.

Mai devreme sau mai tarziu, curba se va inversa, dar se pune intrebarea ce urmeaza. Pornind de la premiza ca nu vom avea un vaccin si ca trebuie sa ajungem sa luam toti virusul (efectul de turma este un concept alunecos si de care nu m-as lega), este clar ca mai e ceva timp pana cand toti il vor lua, mai ales pe directia actuala in care rata raspandirii este scazuta datorita masurilor de carantina si a spaimei oamenilor.

Viitorul previzibil, chestiunea din titlu, as impari-o in trei parti: 1 – infectarea, 2 – carantina, 3 – economia.

Infectarea

Deci cu privire la infectare, dupa cum am mai explicat, trebuie sa luam toti virusul. Ideal cat mai incet, ca sa avem acces la ventilatoare si la sistemul medical. As face o mica paranteza: cine crede ca sistemul medical se va adapta si se va intari, este optimist irealist. Doctorii vor obosi, multi dintre ei vor fi secerati de virus, materialele se vor consuma si altele noi vor costa din ce in ce mai mult pe masura ce cererea o sa tot fie. Vine din spate productia, dar asa cum niciun sistem medical nu a fost pregatit pentru criza asta, nicio economie nu e pregatita peste noapte sa se reprofileze sa produca tot ce are nevoie sistemul medical. Dar sa zicem ca se va rezolva problema materiala – avem in continuare problema umana. Doctorii nu o sa poata sa lucreze in presiune maxima continuu. Nu e posibil, nici fizic dar mai ales psihic. Doctorii sunt obisnuiti cu suferinta, dar cu un volum mare de morti care sa pice niciun om nu poate face fata pe o perioada indelungata. Va amintit de acea asistenta din Italia care s-a aruncat de la etajul spitalului – Dumnezeu s-o odihneasca, caci are circumstante atenuante. In general, doctorii isi gasesc motivatia din faptul ca oamenii se fac bine, ori in cazul acestui virus, dintre cei care ajung pe aparate, foarte multi pica, un procent semnificativ. Ori acest flux se va mentine continuu pana cand virusul va trece prin toata populatia.

Carantina

Tinerea sub control a curbei pe cat de grea este, chiar daca este realizata va dura o vesnicie. Este bine sa ne ferim cat mai bine acum pentru a diminua presiunea pe sistemul medical. De aceea avem aceste masuri. Insa cand aceste masuri se ridica, rata raspandirii va creste din nou. Cu siguranta nu la fel de mult ca la inceput, deoarece deja avem un numar de imunizati din ce in ce mai mult si in plus avem spaima oamenilor si cunostintele despre virus. Purtarea mastii, evitarea la minim a contactelor etc sunt lectii invatate de majoritatea oamenilor. Poate nu la noi dar si la noi dupa ce vom ajunge la mii de morti, oamenii vor invata, iar pe masura ce vor auzi ca mor chiar dintre cunostintele lor, vor lua in serios problema protectiei.

Poate fi insa carantina ridicata? Vedem ca in Koreea s-a reusit mentinerea sub control a curbei chiar fara carantina totala, cu masuri sumare: oprit scoli, limitat adunari publice, testat straini intrati in tara insa in niciun caz lege martiala ca la noi. Mai devreme sau mai tarziu, este posibil sa ajugem si noi in situatia optima in care ridicarea masurilor nu va veni la pachet cu o noua crestere nasoala a curbei, dar asta ramane de vazut cate incercari si cate cicluri de carantinare o sa avem nevoie. Neajungand inca la peak, noi nici nu stim unde ne aflam din acest punct de vedere, in sensul ca e posibil ca masurile luate deocamdata sa nu fie inca suficiente pentru plafonarea curbei, caz in care autoritatile nu vor avea incotro si vor impune altele si mai draconice, cum s-a intamplat in China.

Daca suntem optimisti si speram ca ajungem pana la un punct in care relaxarea carantinei produce o rata a raspandirii suficient de diminuata pentru ca sistemul medical sa faca fata la cazuri, cu siguranta vor fi alte probleme, inca greu de descoperit acum. Dau insa doar cateva exemple: scolile nu vor mai fi prea curand la fel ca inainte. Probabil elevii vor veni cu masti, vor fi testati periodic, profesorii inevitabil vor lua si el virusul si vom avea deficit si de profesori etc. Meciurile – nu vad prea curand cand vor fi permise adunari de sute / mii de oameni.

Inevitabil, la nivelul societatii, totul duce catre ideea segregarii: cei care sunt imunizati vor avea voie sa participe la adunari mari, pe cand ceilalti, o sa trebuiasca sa respecte unele masuri mai dure de carantinare. Paradoxal, cu cat esti mai atent si te feresti mai mult, in situatia segregarii, cu atat vei fi mai marginalizat, cu acces mai limitat in unele locuri. Tot in ideea de a mentine curba sub control.

Segregarea pare directia fireasca si in cazul inventarii unui vaccin. Nu doar ca administrarea acestuia va dura, dar pot sa existe oameni care nu o sa vrea sa si-l faca. Nu cred ca vor putea obliga toata lumea, prin urmare, exista posibilitatea segregarii pe criteriul dobandirii anticorpilor fie prin trecerea prin infectie, fie prin vaccinare.

Ca am ajuns la aceasta varianta, rumegata pe alocuri si in teoriile conspirationiste, as dori sa mai lansez acum si un risc suplimentar: scaderea numarului de anticorpi si/sau evolutia virusului. Deocamdata din punct de vedere ale evolutiei, virusul nu e prea „saltaret”. Cu anticorpii insa nu stim deocamdata sigur daca o data dobanditi raman si in cat timp se diminueaza. Nu este 100% exclus, desi este improbabil, ca anticorpii sa dispara dupa o anumita perioada, ceea ce constituie o condamnare la criza permanenta, un viitor sumbru pentru umanitate. O lupta continua cu o boala extrem de usor transmisibila este imposibila.

Dar daca e sa fim optimisti, tehnologia avanseaza si in prezent avem mai multi cercetatori in viata decat a avut omenirea in trecut in intreaga sa istorie cumulati. Nenumarate solutii pot sa exista. Iata una: un medicament care sa accelereze repararea tesutului mucoasei plamanului si a intregului sistem respirator. Stiu ca exista unele solutii deja, dar un astfel de medicament ar constitui o solutie la toate bolile respiratorii, nu doar la acest coronavirus. De la un grad al eficientei in sus al acestui medicament, boala poate deveni o raceala banala pentru toti si putem chiar scapa de toate gripele.

Economia

Aici avem o situatie mult mai nasoala, deoarece oricum ne aflam intr-o bula iar coronavirusul nu este decat acul care a spart bula. Exista impactul initial si socul primei lovituri, mai ales prin prisma masurilor drastice luate in China. Exista si riscul masiv pentru vest, iar inchiderea oamenilor taie consumul la mai mult decat jumatate iar mare parte din economie insemna consum. Pe masura ce consumam mai putin, multi oameni o sa ramana fara joc si trebuie sa se reorienteze. Oricum aveam problema robotilor si a inteligentei artificiale care urmeaza sa produca un impuls masiv de … reorientare profesionala – ca sa ii zicem asa. Taierea consumului acum a venit ca un dus cu azot rece intr-o situatie deja extrem de nasoala. Sa nu uitam ca industria auto se afla in restructurare din cauza trecerii la electrice. Sa nu uitam ca finantele si bancile ocupa un procent din ce in ce mai mare din PIB iar in criza actuala nu vor pierde ocazia sa muste si mai mult, prin urmare va ramane si mai mult pentru cei de jos. Exiota deci un frecus intre placile tectonice ale economiei intre esaloanele de sus unde sunt banii, puterea si controlul si omul de rand care nu va avea de muca si va fi inlocuit de robot, dupa ce i se va da totusi drumul sa plece de-acasa cand se va ridica carantina.

Pana unde va cadea economia este greu de spus. Deocamdata nici nu sunte in recesiune, este nevoie de 2-3 trimestre de cadere pentru a numi recesiune. Faptul insa ca Fed-ul si toate bancile centrale arunca in aer sume nelimitate de bani si nici macar pietele bursiere nu mai reactioneaza si nu par sa creada ca tiparirea mai conteaza, denota ca traim vremuri interesante. Nu vreau sa spun vorbe mari dar tacanitul imprimantelor (sau mai bine zis al clicului tastaturilor unde se introduc sumele de bani tipariti) nu este altceva decat cantecul de lebada al sistemului bazat pe credit.

Lucrurile previzibile in in finante sunt cresterea pana la epuizare a detinerii de catre bancile centrale a tuturor instrumentelor si a tuturor banilor. Bancile centrale vor cumpara din ce in ce mai multe obligatiuni, actiuni si alte instrumente, pe masura ce investitorii vor scoate banii si ii vor investii in lucruri mai utile: bunkere, arme, conserve, etc. In economie, pentru a da un raspuns la impactul masiv de moment si pentru a diminua lovitura pentru cei saraci, guvernele vor impune masuri de control al preturilor ceea ce va duce inevitabil la un nou socialism imbracat in haina de pandemie. Sub umbrela pandemiei, va incepe marea destrabalare: achizitii de companii private, controlarea pietelor a preturilor, cresterea reglementarilor. In plus, globalizarea a primit o lovitura aproape mortala. Nu doar ca transportul de calatori este la pamant (desi se va relua treptat), dar transportul de marfuri devine din ce in ce mai scump pe masura ce consumul va scade. Costul de productie este redus cand volumul este mare. La fel e si cu transporturile: desi exista excedent de capacitate, companiile vor mari preturile deoarece nu au de unde sa realizeze cifrele necesare unei functionari cat de cat (platit taxe, combustibil, investitii, plati salarii, impozite etc + eventual profit).

In plus, ruperea lanturilor de aprovizionare pentru industrie inseamna distrugerea peste noapte a unor eficiente care ajunsesera aici dupa multi ani de optimizare. E ca schimbarea albiei unui rau dupa un cutremur sau dupa impactul unui asteroid: apele isi vor gasi cursul lor, dar va dura ceva pana sa aiba acelasi volum ca pe vechea albie. Un alt risc pe care il vad este ca sub stindardul sigurantie medicale / alimentare si de alta natura, in starea de criza, guvernele sa taie si alte exporturi si sa duca la o racire a comertului international pana acolo inca sa lanseze un razboi vamal generalizat, nu doar intre SUA si altii cum aveam pana mai ieri.

Mai ales la noi in Romania, caderea economiei, spargerea bulei financiare dar mai ales pierderea sensului Uniunii Europene si ridicarea de nevoie a limitelor la deficite, va crea oportunitatea alunecarii pe directii din ce in ce mai periculoase, din toate punctele de vedere. Faptul ca am avut din intamplare la putere un guvern liberal, se pare insa sa nu conteze prea mult: deja avem controlul preturilor la energie si combustibili. Semn ca deocamdata incearca marea cu degetul. Starea de urgenta va fi invocata si de marile companii care isi vor taia practic investitiile. Insa desigur ca asta nu rezolva mare lucru, si daca liberalii deja au aratat ca nu au minime principii capitaliste ci trag tot ca cainele la voma lui – adica inspre bolsevism – e doar chestiune de timp pana la o viitoare ordonanta care sa inghete toate preturile si sa afecteze total capacitatile de productie stimuland economia neagra si dezlegand din iad toti monstrii comunismului care pareau adormiti pe vecie.