Majoritatea subiectelor fierbinti acum in presa romaneasca legate de coronavirus au fost abordate pe acest blog cu mult inainte de a ne ajunge din urma. Mai putin fake-news-uri si teorii conspirationiste ca aceea cu „cercetatorul” belgian care zice ca noi romanii am avea niste gene „mai puternice”. Idiotii de la Digi24 au cazut in plasa unui tembel si au publicat stirea fara sa se gandeasca ca o asemenea stire pseudo-stiintifica nu o publici daca nu ai peer review – studii stiintifice solide. Pentru ca, daca ASTA E UN GOGOMAN, printr-o astfel de stire nu faci decat sa dai curaj romanasilor din Belgia sa nu se mai protejeze pentru ca au vazut la TV un mare cercetator care le-a spus ca au gene puternice. Prostii! Acest doctor Mengele probabil doreste ca romanii sa contribuie la protectia de turma ca sa scape el ….

Despre tinerea sub control a curbei am discutat pe vremea cand nici macar nu ii zicea curba si nu gasisem niste desene mai frumoase, prin urmare am facut eu unul in paint.

Nu mai retin cand am lansat simulatorul, dar vad ca parametrii initiali sunt setati cu niste valori de pe 25 februarie si stiu ca versiunea actuala este de fapt 1.1 dar am uitat sa modific in titlu si sa mentionez pe site, prin introducerea numarului de zile ale progresiei.

Doresc sa va sugerez sa mergeti la simulator si sa testati o rata a raspandirii de 1.1 care este o cifra optimista. Pe-atunci rata mortalitatii in intreaga lume era de 3.3%. Evident China mintea si intre timp am vazut cifre mult mai nasoale. Noi avem acum in jur de 5%.

La o rata a raspandirii de 1.1 si la o rata a mortalitatii de 3.3%, la pasul 9 al progresiei avem 398 cazuri noi si 11 morti. Ambele cifre, sunt apropiate de ce avem astazi: 333 cazuri noi si 15 morti.

Evident, modelul este model simplu care nu tine cont de unele particularitati cum ar fi „aportul” de cazuri din afara (ca presiune de crestere) si nici de impactul starii de urgenta (presiune de reducere a raspandirii, de asemenea neomogena).

Spuneam in articolul de acum 2 zile – Nu stam bine – ca rabdarea oamenilor se erodeaza si frica nu va fi de-ajuns pentru a-i tine in casa si a tine rata raspandirii sub control. Ceea ce va duce la cresterea ratei, cu consecintele evidente …

Am scris despre valul 2 cand aveam pacientul 2. Intre timp China arata bine, cel putin arata:

Cum oamenii merg la munca si cum virusul nu a fost eliminat, doar rata raspandirii este diminuata temporar datorita carantinei, va exista cu siguranta un val al doilea in care virusul se va raspandi la o amplitudine incerta. Probabil mult mai mare ca prima data, deoarece intre timp, numarul cazurilor nu a disparut, doar viteza de raspandire a fost diminuata – dar nu eradicata.

Desigur exista speranta ca carantina sa cumpere timp pana cand se va gasi un medicament sau un vaccin. Sau pana cand vara va taia din puterea virusului (cum s-a intamplat cu SARS). Dar acestea sunt doar sperante.

Amplitudinea actuala in China, adica numarul de 70.000 de cazuri s-a intamplat deoarece virusul a aparut “din senin” prin decembrie. Deci la inceput a fost pacientul zero, care a dat la 2, care a dat apoi la cati a dat, si asa s-a ajuns la 70.000. Pe parcurs au fost si unele greseli, locul si momentul virusului au fost clar optime pentru raspandire, dar in orice caz, in noiembrie cand a pornit probabil totul, s-a pornit de la 1 purtator. Acum, cand se da drumul la munca si exista perspective pentru raspandire, se va porni de la cel putin 70.000 de oameni. Exista intr-adevar pregatirea si cunostintele acumulate intre timp, exista frica si educatia (aia cata este) dar exista totodata si rezilienta oamenilor si epuizarea starii de urgenta. De la un punct oamenii se obisnuiesc cu moartea langa ei si nu se mai simt la fel de stresati, la fel de speriati si nu mai ia aceleasi masuri de precautie. Prin urmare, banuiala mea este ca valul 2 sau poate chiar valul 3 sa cimenteze familiarizarea cu acest virus si oamenii sa accepte sa traiasca cu acest risc cu toate consecintele care se trag din aceasta.

Valul 2 – 27 feb

Este zic eu clar ca deocamdata valul 2 se lasa asteptat in China. Poate vara ajuta si de aceea este inca intarziat.

Indiferent de cat de optimisti vom fi si voiosi si indiferent de ce ne vor spune autoritatile (ca e sigur, ca putem sa mergem la munca, ca ne putem „dezmorti”) eu spun clar ca pana nu va fi descoperit vaccin, riscul sa murim – cei care nu am facut inca boala – creste. Cu fiecare zi care trece si noi inca nu l-am facut si cu fiecare zi in care luam contact cu alti oameni, riscul sa il dobandim creste. Chiar daca numarul cazurilor active va scadea, sa nu uitam ca testarea la noi este superficiala si nu putem sa punem egal (si nici macar un multiplicator) intre cazurile depistate si cazurile posibile. Simplul fapt ca avem 30.000 de oameni in izolare denota scala riscului.

Dar de ce este matematica dureroasa? Este dureroasa deoarece acea cifra de 70-80% care o constituie imunitatea de turma nu poate fi atinsa altfel decat dupa ce 70-80% dintre oameni vor face virusul – sau vom avea un vaccin = vise.

Distantarea sociala si alte gaselnite propunse de autoritati sunt niste masuri de bun simt, dar ne facem iluzii daca ne punem speranta in ele. Este de-ajuns un moment de neatentie sau o interactiune cu un purtator asimptomatic ca sa facem boala. De asemenea, puterea unul lant este data de cea mai slaba veriga. De aceea suntem legati de cea mai slaba veriga din lantul contactelor noastre.

Daca matematica este implacabila, putem totusi sa facem ceva? Desigur. Pe langa chestiunile „de bun simt” care tin de noi (minimizarea contactelor, distantare sociala, spalatul pe maini, purtatul de masti, etc) exista o directie importanta de aparare, un scut foarte eficient: sistemul imunitar. Indiferent de varsta, un sistem imunitar intarit are sanse mari sa treaca prin virus ca prin branza. Nu intru in amanunte cum putem sa dobandim un sistem imunitar puternic, doar atrag atentia: avem nevoie de soare si vitamina D! Ideal, nu din pilule, ci direct de la … sursa.

Mai sunt si alte cateva lucruri. In primul rand, eliminarea /diminuarea comorbiditatilor. Aici ar intra: renuntatul la fumat, slabitul (rata mortalitatii pare direct proportionala cu BMI-ul iar obezitatea este comorbiditate importanta), mancatul echilibrat, variat, pentru a avea vitamine si minerale suficiente, dormitul regulat si suficient si un stil de viata cat mai relaxat – ceea ce bineinteles pare imposibil in vreme de criza, dar nu avem de ales.

Intr-un fel in cei slabi, fie va da virusul in ei, fie vor da alte boli care deriva din stres. De aceea, stresul chiar este ucigas in aceasta perioada si prin slabirea sistemului imunitar, si prin cresterea riscului de hipertensiune care este o comorbiditate si prin faptul ca intretine si stimuleaza tutunul, consumul de dulciuri si in general obezitatea.

Deci daca matematica nu poate fi schimbata, avem posibilitati de aparare: atentia pe de o parte, simplificarea vietii, un trai cat mai putin pretentios (vai de cei care poftesc shaorme sau alte prostii) si o reducere a stresului care este oricum buna de dobandit oricand, nu doar acum cu ocazia virusului. Insa virusul poate fi factorul care declaseaza energiile necesare organizarii vietii astfel incat sa nu ne stresam nici pe noi si nici pe cei din jurul nostru, in pofida conditiilor total potrivnice destresarii.

Culmea culmilor, suntem in razboi si ideal noi trebuie sa fim chill ca sa castigam. Ce poate fi asa de greu?