Se vaieta aseara Cartarescu la Digi24 ca nimeni nu se gandeste din ce traiesc scriitorii in perioada asta … Vai, vai, ce tragedie! De ce ar trebui eu sa ma gandesc din ce traieste scriitorul cutare si de ce m-ar interesa pe mine din ce traieste tamplarul cutare? Bine ca nu a facut covid, ca oricum sunt sute de mii de someri si o sa vina mama ei de criza. Dar ca fapt divers, in general, daca scriitorul acela munceste si munca lui e apreciata, cu siguranta are din ce sa traiasca, iar daca nu vinde, sa se reprofileze.

Nu avem a ne astepta de la Cartarescu sa aiba afinitati capitaliste, ar fi culmea sa cerem unui scriitor asa ceva. Dar macar bunul simt sa nu pretinda statului-tatuc sa dea lapte de supt la toti parazitii care se cred scriitori, am putea sa ii pretindem.

Sa presupunem ca statul ar avea bani de dat la scriitori, pentru ca ar curge petrol pe Dunare si nu am avea ce sa facem cu el. Ma rog, acum petrolul e oricum aproape de zero, dar sa zicem ca am fi mai bogati ca sauditii. Cui dam banii? Cum decide statul care scriitor merita sa ia bani?

Intreaga dilema se propaga si la alte domenii, evident.

Sa trecem putin de partea diavolului si sa zicem: o societate moderna, trebuie sa aiba si cultura ca doar oamenii au nevoie de cultura. In discutie, de altfel Cartarescu a acuzat politicienii ca si-ar dori un popor needucat, pentru ca sa ii manipuleze si de aia nu dau bani la scriitori si nu sponsorizeaza revistele falimentare (cum ar fi Dilema) care nu au nici macar atata tractiune incat sa atinga pe un bogatas care sa le finanteze aparitia sau sa faca un crowd-funding la publicul lor care sa doneze acum cat distributia e afectata. Dar ce garantie avem noi ca daca statul ar da bani la scriitori, reviste falimentare de 2 bani, edituri de 2 bani si alte institutii care se cred ele culturale dar de fapt nu rezista pe piata libera a culturii, ce garantie avem asadar ca boporul nu ar mai fi la fel de tamp ca acum?

Evident ca ideal ar fi ca cultura sa se sustina singura, cum oricum se intampla. Manelistii de exemplu, sunt si ei cultura. Le zic unii „sub-cultura” dar realitatea este ca oamenii sunt artisti: produc muzica si sunt platiti pentru asta. Intre un manelist si un mare cantaret de opera, nu e mare diferenta, valorile nu se judeca. Sunt in acelasi domeniu, colegi. Poate diferenta o face ca un cantaret de opera are nevoie de subventii pe cand manelistul traieste din sudoarea fruntii lui nu din sudoarea fruntii altora.

Ce si-ar mai dori Cartarescu sa fie el presedintele comisiei de imparteala fonduri pentru scriitori si reviste. Atunci sa vezi ce i-ar taxa el pe astia anti-europenisti si pe scriitorii reactionisti si conspirationisti!

Una peste alta, oricum statul este ca o lipitoare care suge sangele celor care muncesc si pe aceasta lipitoare traieste un ecosistem intreg de inutili sau mai bine zis pseudo-utili care intr-o utopie activitatea si munca lor ar avea sens, dar in Romania de astazi – dar nu doar la noi se intampla asa – de fapt nu au niciun rol si nicio utilitate. Iar Cartarescu nu are dreptate: statul roman deja cam da bani prea multi unor asociatii, exista acel timbru literar care este o supra-taxare a celor care produc si vand prin care se strang bani pentru asa-zisele „asociatii de creatori” – ramasite ale organizatiilor de cantatori de partid din vechiul regim care rod si ei acolo un os de la buget pentru ca singuri nu sunt in stare sa produca.

In concluzie, nu, statul nu are de ce sa sprijine cultura pentru ca nu are nici cu ce (de unde are statul bani daca nu din munca altora) si nici de ce (cum sa stie statul care cultura trebuie sprijinita si care nu?). Evident ca exista unele exceptii: muzee (cateva, nu prea multe), biblioteci (cateva, nu prea multe), etc

Dar initiativele si administrarea trebuie sa porneasca de jos in sus: daca locuitorii unui sat/comune/oras sunt de acord ca e nevoie de un muzeu al satului la ei deoarece atrage turisti, e normal ca in acel loc, din impozitele locale, sa finanteze un muzeu. Dar sa pui taxa pe fiecare carte vanduta ca sa sponsorizezi niste nulitati care nu se vand pentru ca nu au talent – asta nu e sprijin pentru cultura ci sprijin pentru scursurile care se cred oameni de cultura.

Cat despre faptul ca nu stiu ce revista nu mai apare acum pentru ca nu are bani, asta nu inseamna nimic altceva decat ca acea revista nu are valoare. Ca fapt divers, in perioada aceasta am auzit ca se vand bine puzzle-urile si integramele, deci poate daca se dau si ei pe ce cere piata, pot sa supravietuiasca.

Aceste tanguieli sunt oricum jalnice. In vremea internetului cand un site costa 12$/an domeniul si 1$/luna gazduirea, nu ai de ce sa te tangui tu ca revista ca ai probleme financiare. Daca ai tractiune, notorietate, public, supravietuiesti online fara probleme 1-2 luni cat tine carantina.