Fata de 2008 cand a tiparit aproape peste noapte 1 trilion de dolari, in aceasta criza, deocamdata, Fed-ul a tiparit 3 miliarde in momentul impactului cu criza. Insa la nicio luna-doua de la impact, recordurile sunt batute in fiecare saptamana:
22 mai – Fed’s balance sheet rises above $7 trillion
7 mai – Assets on Fed balance sheet rise to record $6.72 trillion
1 mai – Fed’s Balance Sheet Balloons to Record $6.7T
A tipari sau a nu tipari nu este intrebarea. Intrebarea care ii macina acum pe toti bancherii centrali si toate comitetele de conducere (acolo unde sunt boarduri si nu „guvernatori” ca prin tarile bananiere) este: a tipari trilioane rapid sau a tipari trilioane foarte rapid.
De asemenea, nu mai exista dileme cu privire la destrabalarea totala pe sectorul achizitiilor: Banca Nationala a Japoniei a fost principalul cumparator in arpilie de obligatiuni corporatiste [sursa]. Japonia insa este deja terminata din punctul de vedere al pietei libere de ceva timp, Kuroda fiind aproape day-trader. Si in ciuda faptului ca deja BoJ detine grosul actiunilor de pe pietele japoneze – ceea ce echivaleaza cu cvasi-nationalizarea economiei – se pregatesc de noi … masuri de ajutorare a economiei, macanitul standard care acopera masurile de nationalizare si transferare a averii private inspre bancile centrale. Dar nu atat acest transfer, cat mai ales distrugerea ecosistemului economic bazat pe capitalism si piata libera este adevaratul pericol.
Lucrurile sunt foarte simple: apare o criza (artificiala sau naturala, construita mai mult sau mai putin), apare o recesiune, lumea se sperie, bancile nationale au justificarea sa … „intervina”. Prin aceasta interventie nu se face altceva decat transferul proprietatii de la oameni la mega-institutiile nationale (deocamdata) numite banci centrale, care toate raspund catre Banca Bancilor Centrale unde guvernatorii tuturor bancilor nationale (inclusiv China, Rusia etc) se intalnesc la 2-3 saptamani periodic, pentru … a se consulta intre ei. Adica pentru a primi sfaturi si … instructiuni. Cu fiecare „criza”, se mai transfera o felie …
Niciun patron nu si-ar vinde de bunavoie compania care ii aduce profit bancii nationale. De ce sa ia banca (sau oricare alt proprietar) profiturile daca lucrurile merg bine? Insa, daca te loveste ditamai criza si vezi ca ti se inchide sandramaua, esti cel mai fericit om ca un om bun la suflet cum ar fi la noi de exemplu Mugurel Isarescu, vine si te scoate din groapa oferindu-ti bani pe obligatiunile emise pe care acum tu ai trebui sa le anunti default-ul si in plus iti mai ofera si ceva garantii gratuite, mai ales daca esti ditamai corporatie, caci buticurile si micile companii sunt mizilic pentru bancherii centrali si nu isi pierd timpul cu de-astea. Insa niscavai bucatele din Cez, Telekom, Rds, Nuclearelectrica, Antibiotice Iasi si alte companii vitale pentru economia romaneasca, BNR-ul este mai mult decat fericit sa le cumpere, desi la noi destrabalarea inca nu a ajuns pana acolo pentru ca – din fericire – inca nu a fost nevoie, Romania fiind „in urma” statelor dezvoltate economic care devin pas cu pas sclavii bancilor centrale care toate raspund la BIS.
Oricate trilioane a tiparit acum Fed-ul, vedem ca dolarul inca se tine puternic, nu da niciun semn de scadere. De ce se intampla asta? Pentru ca celelalte banci nationale probabil au tiparit si mai mult si prin urmare se pastreaza echilibrul intre valute. O crestere de 3 ori a masei monetare inseamna ca peste noapte, banca centrala a furat oamenilor 2 treimi din bani. Adica puterea de cumparare a scazut proportional. Evident ca mai dureaza pana se vede efectul si poate dura chiar zeci de ani de zile. Banii aia tipariti nu au ajuns la meltenii de jos, poate un 1% din ei o sa ajunga la boardurile companiilor ale caror obligatiuni sunt cumparate cu banii astia tipariti, desi stim ca in SUA, Trump a dat la toti americanii 1200$ ca sa nu aiba acum parte de revolte. Pana isi pun la punct armata, politia si jandarmeria ca sa faca fata protestelor, pana fac achizitiile de drone, scannere de fete si alte dispozitive inteligente de controlat multimile, americanii au mereu la indemana posibilitatea sa dea cate-un os de ros clasei de jos cea mai predispusa la proteste si anarhie.
Distrugerea clasei mijlocii va fi efectul acestei crize. Sub aplauzele clasei de jos deja tinute captive pomparii de bani si creditelor cu garantii guvernamentale – deci practic dependenta total de stat – bancile centrale si guvernele isi vor intinde posesiunea in cat mai multe cotloane ale economiei si nu se vor multumi doar cu reglementarea stricta si impozitarea agresiva a pietei libere ci vor impinge socialismul pana la detinerea directa de actiuni, contribuirea la salarii, oferirea de credite. Practic singura diferenta fata de comunism, va fi lipsa planului de productie (deocamdata).
