Desi conflictul nu e doar cu grecii, pentru ca nu au indeajuns cohones sa se puna cu evreii, turcii dau in grec. Care s-a lasat pe mana francezului, care in afara de mac-mac nu prea poate face mare lucru.

In UE stim ca Germania da tonul pentru ca Germania are banul, francezii sunt doar aghiotanti penibili ai asa-zisei „locomotive”. Iar germanii clar nu au chef de conflict pentru ca ei au o frica ontologica fata de necunoscut si orice nu este sub controlul lor … le produce hemoroizi. Prin urmare, nemtii mai spera in diplomatie si negocieri si diplomatii germani fac acum naveta intre turci si greci. Nemtilor in primul rand le e frica sa nu dea nebunul iar drumul la „refugiati”, ceea ce poate dinamita „coeziunea” bopoarelor europene care deja s-au cam impleticit in hora unionista si asteapta pretextul optim pentru dezlipirea de un imperiu in decadere care nu e in stare nici sa-si apere granitele de navalitori.

Cat de mult este conflictul economic este greu de spus. Eu cred ca gazele si petrolul pe care s-ar bate turcii sunt irelevante: nu doar ca consumul recent a scazut, nu doar ca nu e deloc momentul pentru investitii masive in exploatari costisitoare cu sansa de eficienta minima, dar oricum turcii nu au bani si trebuie sa concesioneze la randul lor si sa dea la firmele mari dreptul la exploatare, ei ramanand cu mizilicuri. Ori, cine are acum curaj sa investeasca in Turcia lui Erdogan cand dictatorul taie si spanzura fara discernamant? Nici macar companiile americane nu ar avea incredere, cu toata protectia armatei SUA care insa sub Trump pare total indiferenta la ce se intampla in Europa.

Scenariile posibile sunt in ordinea probabilitatii:

• amanarea exploatarii – mentinerea mocnita a conflictului, runde de negocieri interminabile; cam nasol pentru francezi care obtinusera contractele de la greci; francezii clar si-ar dori o punere la punct a turcilor dar nu au nici acordul americanilor si nici al nemtilor; nu stim insa in ce masura vor putea impune sanctiuni si cat de dure vor fi acestea; dupa cum stim, cand Trump se incrunta spre turci, lira mai pierde vreo 20% instant din valoare; vom vedea ce se intampla daca si europenii impun sanctiuni si vom vedea pana la ce nivel; evident ca tratatul EU-Turcia de liber schimb probabil nu va fi afectat pentru ca nemtii trebuie sa isi vanda masinile si alte gadgeturi la turci; dar Franta poate impune unilateral cateva masuri ca sa stranga cu usa pe turci; la finalul lunii septembrie vom afla daca sefii de state din UE vor impune ceva sanctiuni Turciei;
• eliminarea lui Erdogan; americanii au mai incercat, dar in interior nu stim ce se intampla; economic, Turcia are mari probleme si e posibil sa mai fie centre de putere care sa poata face ceva; insa haina de sultan pe care a imbracat-o Erdogan ii atrage mult pe turcaleti care se cred acum mare putere si nu m-ar mira daca si prin armata sunt dementi la fel de visatori la cuceriri marete pentru Alah si vad in Erdogan un nou Baiazid;

Nu e greu de vazut ca Erdogan este un accident al istoriei: a speculat slabiciunea UE, taraganarile cu aderarea, a speculat ezitarile americanilor in Siria, Putin l-a incurajat incercand sa scape de nuclearele americanilor de la Incirlik (de care probabil a scapat deja) iar poporul turc a dormit. Prin urmare au acum un carbune fierbinte care arde de nerabdare sa explodeze. In ce parte va exploda, vom vedea. Stim ca Erdogan nu se da inapoi de la acte necugetate cum a fost permisiunea catre soldati sa dea jos cu avionul rusesc ca sa ii demonstreze lui Putin ca e in stare sa il palmuiasca. Pornind de la acest pattern de comportament, nu m-ar mira ca Erdogan sa flituiasca nitzel si pe europeni si sa permita ceva frecusuri maritime, desi economic e pe muchie de cutit si daca isi pune in cap pe bune europenii, dupa ce deja americanii i-au cam taiat macaroana la finantare, asta va insemna sfarsitul pentru economia turceasca.

Sa zicem ca turcii se vand chinezilor si ca ia bani de la ei. Dar chinezii nu dau 200 miliarde pe an cat au nevoie ca sa finanteze deficitul turcii, doar pentru minuscule interese geopolitice si mai ales chinezii se feresc de zone fierbinti cu tensiuni, ca au destule pe langa ei. 50% din exporturile turcesti merg in UE. Intr-adevar UE are nevoie de ele, dar poate compensa din China ca si-asa cererea a scazut. Germanii sunt sigur ca ar putea prelua o parte din productia turcilor, deci daca e sa se ajunga la sanctiuni, UE si-ar permite sanctiuni economice masive, mai ales daca nemtii vor baga niste exceptii pentru ei, cum fac cu rusii.

Va fi imposibil pentru Erdogan sa se supuna unor decizii ale vreunei curti internationale de justitie si probabil va fi imposibil sa accepte un acord / intelegere prin care nu va primi ce va dori. Pentru ca el oricum nu cere din motive economice, ci cere pentru ca are nevoie de conflict. Singurul lucru pe care il poate oferi Erdogan turcilor este visul unui mare imperiu, ori un mare imperiu nu permite ca sa vina nave ale francezilor sa foreze la cateva sute de km de tarmul continental al turcilor. Un mare imperiu nu permite nici ca teritoriile sale – caci ei considera Cipru al lor – sa fie „ocupat” de niste „incompetenti” folositi ca momeala de „alte puteri” (cum ii numeste Erdogan pe greci)

Foarte improbabil ca conflictul sa degenereze. Turcii nu vor sa lupte nici macar cu o tara „incompetenta” cum e Grecia pentru ca ar avea imens de pierdut. Un conflict militar cu grecii ar insemna ca turcii trebuie sa aduca infanteria la granita terestra in partea de vest, ori astfel ii va lasa descoperiti total in fata kurzilor in sud. Turcii se cred mare putere ca au reusit sa ocupe cateva teritorii din Siria care au fost lasate de izbeliste de americani dupa ce au gonit Isis-ul. Intr-adevar erau aparate de sirieni patrioti care erau mai puternici ca turkmenii dar o mana de soldati care isi apara orasul nu se poate compara cu armata greceasca. Nu mai zic de expulzarea automata din NATO in cazul in care ei vor lovi primii. Sa zicem ca turcilor nu le pasa de NATO, dar cred ca de americani le pasa si deocamdata americanii nu au inchis NATO ci doar il muta acolo unde vor, adica mai la vest inspre rusi. Turcii clar sunt nealiniati si constituie un os pe care deocamdata Trump nici nu poate sa il inghita si nici sa il scuipe pentru ca focusul lui Trump e China. Dar daca o sa fie nevoie, Trump o sa il scuipe caci nici lui nu ii pica prost un nou razboi. O Turcie in razboi cu Grecia, inseamna nu doar castigarea sigura a alegerilor pentru Trump – daca se intampla asta pana in noiembrie. Dupa alegeri, oricum Trump trebuie sa rezolve Iranul, caci evreii nu mai au rabdare. Rezolvarea Turciei ar aduce instant lovirea a doi iepuri dintr-o lovitura: si a Iranului si a Rusiei. Practic, un razboi turco-greco-european ar fi mana cereasca pentru americani, caci le-ar oferi pretextul sa arate ca mai pot „pacifica” tarile lumii si totodata le va oferi pretextul sa demonstreze noi capacitati militare, lucru de care au nevoie mai ales acum cand chinezii si rusii ridica pretentii de recunoastere a avansului economic – pe de o parte – si militar – pe cealalta parte.