Pe masura ce criza produsa de Covid se agraveaza si pe langa planul social avem o deteriorare rapida si o spulberare a iluziilor „v-shape”, faliile conflictuale formate la nivelul societatii determinate de pozitionarea pro sau contra a mastilor, carantinei sau vaccinurilor, etc se consolideaza si taberele se cristalizeaza.

Cu greu mai gasesti pe unul care intr-o anumita privinta sa zica: poate fi si asa, si asa, eu nu stiu. Majoritatea sunt ferm convinsi ori ca „e asa si pe dincolo” ori ca „nici vorba de asa ceva”.

Pe masura ce latul se strange si focul se apropie de noi pas cu pas si incepem sa simtim fierbanteala, cu greu mai putem ramane indiferenti sau echidistanti, ceea ce intr-un fel nu face decat sa ne mareasca riscul sa ne ardem. Grav este ca ori de o luam intr-o parte, ori de o luam intr-alta, oricum vom ajunge scrum si cenusa. Singura directie sigura este cea in sus: ridicandu-ne deasupra focului, putem vedea clar situatia si putem zbura peste ea. Evident ca nu putem zbura cu puterile noastre ci avem nevoie de un „elicopter” pe care daca suntem prea preocupati de sfada care are loc la planul teluric, nu-l vom auzi nici cand va trece pe deasupra noastra si va face ditamai zgomot.

Sa facem insa o pauza la vorbitul in dodii si sa intram brusc in meandrele concretului. Am tot repetat si repet: in vremuri apocaliptice (dar nu numai) binele este amestecat cu raul si nimeni nu detine nici adevarul absolut nici inca dracul nu-i asa de negru. Iata un exemplu. Una dintre cele mai neasteptate si strafulgeratoare luari de pozitie cu privinta la Covid a avut-o Dan Bitman care a declarat: „Să mor și eu de Covid, să dea Dumnezeu! Chiar nu vreau să mai trăiesc în condiții degradante” (sursa). Evident ca nu sunt de acord cu toate aberatiile si teoriile conspirationiste pe care le debiteaza Bitman dar aceasta afirmatie este un sambure de adevar si o cheie care ar putea deschide usa tuturor problemelor prezente si viitoare: demnitatea.

A dori sa traiesti in demnitate si nu altfel este un minim de cerinte pentru orice moralitate, este un criteriu minimal prin care determinam valabilitatea sau nu a unei masuri, atitudinea unei persoane, plauzibilitatea unui plan, atractivitatea unei strategii etc. Sa dau doar un exemplu: un act medical daca nu garanteaza demnitatea fiintei umane, nu are sens. De exemplu, culoare pline de bolnavi de care nu are cine sa se ocupe si care sunt pe moarte sunt o abominatiune. Oamenii aia ar trebui sa fie acasa: a muri in casa ta este o minima demnitate legata de sfarsitul nostru. A putea sa-ti botezi copilul alaturi de cei dragi (si curajosi), fara sa vina gaborii sa te amendeze si sa-ti faca petrecerea praf, este un minim de demnitate. A putea sa stai la masa in restaurant alaturi de familie si prieteni fara sa te agaseze presa facandu-ti poze si terfelindu-te este de asemenea, un minim de demnitate. Niciun stat, nicio administratie, nicio organizare – oricat de eficienta si orice promisiuni utopice ne-ar aduce, nu mai are sens in momentul in care demnitatea iti este afectata.

Evident ca pretentia demnitatii la nivelul unei organizatii abstracte cum este statul este una mareata si putine state se pot lauda. Dar daca folosim criteriul demnitatii in analizarea izvoarelor de unde ne conectam mintea (si sufletul) prin alimentarea cu mesajele transmise, vom putea facil sa testam cat de … „potabila” este acea sursa sau cat de otravita. Sa va dau un exemplu: Digi24 s-a aratat oripilata de acel chef care a avut loc in Timisoara. Reporterita mai ca nu a ajuns sa ii injure pe acei tineri si si-a aratat indignarea si ostracizarea chiar in intrebarea catre un doctor din Timisoara care oricum nu putea sa ii laude si daca cumva era prea bland in caracterizarea „atitudinii sfitatoare a petrecaretilor”, acesta ar fi fost ultimul sau interviu la Digi24.

Presa de la noi de multa vreme a renuntat la criteriul echidistantei si la deontologia profesionala caci ProTV si cu Dan Diaconescu au reusit sa distruga conceptul de presa, fortand cumva vulgarizarea tuturor televiziunilor care in ciuda nunatelor de limbaj si a simularii profesionalismului prin artificii tehnice, in esenta toate sunt acelasi OTV. Deci, in loc sa prezinte acest incident intr-un mod banal, ca pe un act ilegal: „cutare bar nu a respectat legea si a fost amendat”, ei au prezentat totul intr-un lumina intunecata si comportandu-se ca un tribunal diabolic: acuzator, denigrator si moralizant.

Este sau nu este bine ca tinerii au chefuit? In primul rand, avem autoritati si politaii au amendat organizatorii. Chiar daca suma a fost minima si chiar daca masurile de igiena nu au fost respectate, a pune in aceasta discutie amenintarea ca de Craciun anul acesta nu mai avem voie sa ne distram pentru ca astia chefuiesc si a arata mereu „sacrificiul” doctorilor in paralel cu „indiferenta” petrecaretilor este o deraiere de la normalitate strigatoare la cer. Rolul doctorilor a fost mereu sa faca bine oamenii si spitalele sunt locuri unde suferinta si moartea sunt prezente. Cu toate acestea, viata merge inainte si desi exista spitale si doctori si dinainte de covid cand se faceau petreceri, si acum e ok sa se faca petreceri chiar daca oamenii mor (cu 0.01% mai multi ca inainte de Covid). Si chiar daca ar muri cu 10% mai mult, viata trebuie sa mearga inainte.

Fiecare vede o fateta a adevarului. Unii din cauza limitarii capacitatilor senzoriale, altii din cauza imposibilitatii de procesare a informatiilor pe care totusi senzorii li-i ofera, altii pur si simplu din comoditatea de a se lasa dusi de val si de a se alinia cu valul, altii din motive cu totul bizare si incredibile. Adica, ce vreau eu sa spun? Petrecerile au si ele rolul lor si pot ajuta la sanatatea publica. Desi acei tineri din timisoara nu au purtat masti, ei totusi s-au relaxat, s-au destresat. Stresul este in esenta o problema de 20 de ori mai mare decat Covid din punct de vedere al sanatatii. Si daca Covidul loveste mai ales pe cei in varsta si cu comorbiditati, stresul loveste pe orice om, indiferent de varsta sau comorbiditati. Iar daca am avea o politie a stresului, Digi24 ar fi arestata si sediul Digi24 ar fi declarat infectat si zona zero a pandemiei stresologice.

Sa ne intoarcem acum la Dan Bitman. Afirmatia lui ar putea fi atacata pe urmatoarea directie: ce mare scofala sa asculti de ce ti se spune si sa urmezi orbeste autoritatilor? Dan Bitman si cei care ii impartasesc teoriile conspirationiste ar putea raspunde usor: deoarece e clar ca sunt aberante. Sa ne ridicam insa putin si sa cadem de acord ca e greu de dovedit si ce spune tabara conspirationista (rebela) si ce spune tabara „stiintifica” (presa mainstream si „specialistii” sai favoriti si autoritatile – o parte). In pragul unor astfel de dezbateri imposibile de transant, trebuie ajuns la numitorul comun. Si numitorul comun ar fi de exemplu Constitutia. Sa vedem ce ne spune Constitutia si sa vedem daca nu cumva drepturile omului sunt incalcate.

Pentru a face insa recurs la constitutie ar trebui ca sa avem o cultura a democratiei si o istorie indelungata in care constitutia ne-a salvat si ne-a ghidat pe calea cea buna (daca e una buna si daca s-ar fi intamplat asa). Nu e cazul Romaniei din pacate, de aceea noi nu putem sa recurgem decat la modele din afara pe care le admiram. Insa aici apare o noua fragmentare, deoarece unii se uita la suedezi, altii la americani, altii la canadieni etc, nu exista nicio sansa de sincronizare.

Constitutia din pacate nu i-a rezolvat nici pe americani care printr-un accident al istoriei, au o Constitutie excelenta care si-a dovedit puterea si rezilienta in nenumarate cazuri. Problema este insa in ce masura americanul de astazi realizeaza unde ar fi fost daca SUA nu aveau constitutia pe care o au sau i se pare normal sa traiasca in SUA si nu in China.

Una peste alta, eu atrag semnalul repetat cu privire la stres deoarece eu m-am ars. Nu vreau sa dau detalii, dar cine nu crede, sa intrebe doctorii. Stiu ca este greu ca oamenii sa inteleaga statisticile, sa accepte ca 3% mortalitate e infim si nu merita sa te stresezi chiar daca nu mai au locuri la ATI. Este aproape imposibil sa mori cu 3% mortalitate. Personal sunt sigur ca la cei care mor, stresul cantareste cu mult peste acel 3% si crescand probabilitatea, ei se nimeresc sa pice. Sunt bineinteles cauzele obiective dar sa nu uitam niciodata ca omul e un mister, corpul uman inca este nedescoperit, este cel mai mare mister din univers si nu doar capul in a carui investigare, comparativ cu alte organe, ne aflam cam cu 100 de ani in urma. Chiar boala asta, vedem in fiecare zi ca nu stiu nimic sigur despre ea si nici tratamentele nu au evoluat prea mult. Nu doar ca nu avem vaccin, dar sunt ridicate semne de intrebare si legat de curele actuale. Aceleasi dileme care erau la inceput (am relatat de Iran si corticoizi – se credea ca rata mare a mortalitatii in Iran era datorata tratamentelor pe baza de corticoizi) au ramas si s-au amplificat si acum. Chiar Remdesivirul este pus sub semnul intrebarii. Mastile sa nu uitam ca au fost si ele sub semnul intrebarii. Haos total!

Aberant este ca in acest haos sa fie unii care pretind ca ei detin adevarul absolut si ca vor sa il bage pe gat la toata lumea ca sa ne faca bine (sa ne scape de virus). De aceea riscul cel mare nu vine de la virus si de la cei care cred ca detin adevarul absolut. Aceasta minoritate obsedata si predispusa la a fi controlata si folosita ca „mana de lucru” de o putere corupta trebuie contracarata si dezarmata la nivel individual, unul cate unul. Cum? Exista nenumarate metode. De exemplu, daca vom face cumva Covidul si unul dintre vecini afland, ne paraste la ceilalti, il putem da in judecata pe acel vecin si putem cere despagubiri de imagine. Desi pare aiurea si fara sens, din motivele enuntate mai sus, trebuie sa lovim puternic acolo unde dusmanul nu se asteapta. Doar reactiile ferme si in puncte strategice vor face posibila caderea uriasului cu picioare de lut.