Faptul că există deja apă pe Marte este bineștiut: avem poze care dovedesc impactul asupra reliefului marțian pe care oceanele și râurile de apă l-au avut acum sute de milioane sau miliarde (sau poate mii) de ani. Mai nou, un studiu zice că 99% din apa pe care a avut-o Marte se află în crustă – nu știu ce modele legate de prezenta unui isotop în atmosferă forțează ca crusta să fie plină de apă.

Cu sau fără apă în crustă cert este că Marte a avut apă! Ceea ce este extraordinar! După cum am învățat toți la școală când eram mici și proști, viața s-a format în supa primordială din oceanul planetar. Ori ocean planetar a avut și Marte. Cum deci nu a fost viață pe Marte? Că dacă ar fi fost, s-ar fi povestit, adică pozele făcute acum de roboții trimiși pe planeta Marte, ar arăta ceva semne.

Să zicem că a fost viață pe Marte și că aceasta s-a distrus din cauza încălzirii globale și toți marțienii au murit. Dar, evoluția științei pe Terra contrazice o astfel de ipoteză! Deocamdată, vedem că oamenii înaintează rapid în știință și probabil vom reuși să colonizăm alte planete înainte de a ne auto-gaza cu gazele de seră. Suntem noi mai breji ca marțienii?

Pai dacă viața ar fi atât de ușor de apărut și evoluția atât de ceva normal, probabil și marțienii ar fi reușit să evolueze rapid și să-l depășască pe Musk încât să nu se lovească de acele filtre – care între noi fie vorba sunt cele mai științifice bășini inventate vreodata (vezi winkipedia). Deci dacă marțienii au reușit să părăsească Marte, unde s-au dus? Au venit oare pe pământ? Dar cum de s-a pierdut această memorie în umanitate ca să nu mai zicem de toată moștenirea tehnologică cu care ar fi venit?

Nu vreau să pierd prea mult pe pista transferului vieții de pe Marte pe Pământ deoarece este o logică recursivă: începutul vieții pe Terra este transferul acesteia de pe Marte, iar pe Marte este transferul de pe Terra – asta nu ne duce nicăieri.

Important de știut este că Marte are apă dar nu are viață. Deocamdată, telescoapele care caută alte planete nu prea au găsit apă în spectrul de lumină al exoplanetelor, dar probabil vor găsi curând. Nu cu puțină vreme, apa și cu poziționarea goldilike erau prerechizitele unei planete candidat care să aibă viață pe ea. Iată că avem una chiar lângă noi care a eșuat, deși a făcut-o acum câteva milioane, miliarde sau mii de ani.

Ce ne spune asta? Păi în primul rând ne spune că formula magică pentru viață nu este neapărat zona goldilike cu apă. Iată că Marte a avut și dacă în sistemul nostru solar sunt 2 planete care au avut apă, în zona potrivită, vă imaginați că există miliarde de planete în întreg universul care îndeplinesc acestă condiție. Dar dacă Marte nu a dezvoltat viață, deocamdată cea mai certă observație științifică este că zona goldilike + apa nu înseamnă deloc cerințe pentru viață sau poate înseamna una din miliardele de cerințe pentru apariția vieții.

Mai degrabă, găsirea apei și negăsirea vieții ar însemna – dacă e să abordăm științific problema, că nu există nicio legătură între existența apei și zona goldilike și apariția vieții, prin urmare trebuie să mai săpăm ca să descoperim care ar fi condițiile pentru apariția vieții.

Despre apariția vieții nu se știe nimic. Sunt cam aceleași povești care le avem de pe la Darwin care nu au evoluat prea mult: o supă primordială, în care cumva se amestecă substanțele chimice, dau niște fulgere și trăsnete din cer cu multă electricitate și abracadabra apar niște mașini moleculare extrem de complexe cu capacități de auto-reproducere, hrănire, interacțiune și toate cele și asta instant.

Teoria că viața apare ușor dacă are condițiile necesare (temperatură, apă, atmosferă) a fost rapid anihilată de descoperirea apei pe Marte. Probabil eventualele lacuri subterane vor complica și mai mult teoria evoluționistă. Vor mai dura însa sute de ani până să se pună punctul pe i și să se recunoască momentul descoperirii apei pe Marte ca prim indiciu că teoria apariției vieții din supa primordială este o prostie. De fapt, teorie este mult spus, deoarece teoria are ceva conținut: descrie procese, descrie cerințe, oferă modele etc. Ori ce avem noi cu privire la apariția vieții sunt de facto povești.