„Toate statisticile din lume nu pot măsursa căldura unui zâmbet”
― Chris Hart

Dacă ne uităm pe unele statistici publicate prin unele articole din unele publicații medicale, cu siguranță se va scoate în evidență cât de nasol a fost Covid-ul și cât de mulți au murit de el. Iată de exemplu Jama Network – o publicație medicală faimoasă din Marea Britanie – cum publica un articol în decembrie 2020 intitulat: „Covid-19 ca cauză principală a morților din Statele Unite„.

Țin din start să spun că nu am văzut în viața mea articole științifice (deci nu can-can) mai fantasmagorice care să înceapă cu un asemenea tablou sumbru cum începe articolul citat:

The daily US mortality rate for COVID-19 deaths is equivalent to the September 11, 2001, attacks, which claimed 2988 lives, occurring every 1.5 days, or 15 Airbus 320 jetliners, each carrying 150 passengers, crashing every day

Sursa: Jama Network

Asemenea metafore și smecherii literare sunt practicate în tabloide și este jenant pentru o revistă cu asemenea pretenții să se coboare la acest nivel. Cui se adreseaza acest articol? Cartofilor de canapea care trebuiesc speriați prin asemenea comparații sau specialiștilor? Cei dintâi sunt suficient speriați oricum de MSM … iar specialiștii nu au nevoie de asemenea gogoșele ca să ia în serios articolul.

Trecând la tabelul cu datele, vedem că de Covid-19 au murit 698.8 la milion, adică jumătate câți au murit din boli de inimă (1287.7 la milion) sau din cancere (1219.8 la milion) pe perioada reprezentată în tabel. Autorii însă justifică titlul de „leading” prin aceea că după Octombrie numărul de morți a crescut, prin urmare Covid-19 a devenit probabil deja cauza principală …

Dar de ce zic eu că se face manipulare prin statistici? Și aceasta este valabil general, în mai multe țări. Statisticile sunt corecte în sine, dar nu ia în calcul un singur adevăr: numărul actual de morți din Covid-19 este unic pe când la celelate boli, numărul de morți va fi același în fiecare an. După ce Covid-19 va trece prin toți și vom dobândi imunitate, cei care nu au murit deja din el nu vor mai muri din nou în fiecare an … Pe când morții din cancer și din boli de inimă vor rămâne și probabil după atâta spaimă și reguli igienice … vor crește.

Comparau autorii morții de Covid ca reprezentând nu știu câte atentate 911 repetate la 5 zile. Dar cum ar fi să zicem că șansele de a muri de cancer sunt de 90 de ori mai mari decât de a muri din Covid? Pentru că dacă ne uităm la rata de supraviețuire a Covid-19 comparat cu rata de supraviețuire a unor cancere … și daca mai și le cumulăm riscurile pentru cele mai nasoale 3-4 cancere, ajunge la numere cu 3 cifre ale factorului multiplicator al riscului de a muri din cancer față de Covid-19 și în cele din urmă pe mine mă intereseaza care este riscul pentru mine, nu acest puseu în statistici care deși cu relevanță pentru sistemul medical, nu merită deloc acea comparație sumbră de la începutul articolului.

Ce mi se pare strigător la cer este aceasta decuplare între informația prezentată și atitudinea generală de supradimensionare a daunelor acestei boli și cu mica informație scăpată totuși printre rândui că morții în exces față de o perioadă anterioară au fost cam 50% nu de Covid-19 în sine ci de condițiile cauzate de Covid-19. Adică au murit oameni care fie nu au ajuns la spital, fie au fost amânați, fie nu au avut parte de tratamente și prin urmare s-au dus, dar nu de Covid-19 ci de spaima de Covid a sistemului medical care le-a tăiat macaroana punând accentul pe Covid. Evident că, în afara cifre de 50%, autorii nu ar fi de acord cu celelalte considerente pe care le-am făcut eu.

Due to reporting delays and miscoding of COVID-19 deaths and an increase in non–COVID-19 deaths caused by disruptions produced by the pandemic, excess deaths are estimated to be 50% higher than publicly reported COVID-19 death counts

Sursa: Jama Network

Una peste alta, este imposibil de calculat câți au murit de Covid, câți ar fi murit oricum și Covid doar le-a accentuat plecarea cu 1-2-3 luni (deși astea se pot deduce per total) și câți au murit consecință a dedicării exclusive (sau prioritare) a resurselor pentru a lupta cu covidul deși probabil prin asta s-a cauzat plecarea mai devreme a unor oameni din alte boli. Calculele sunt imposibil de făcut, deși cineva ar trebui să o facă.

Dincolo de cifre, unele lucruri nu pot fi incluse în ele. De exemplu, una e să mori acasă lângă cei tragi și alta e să mori în spital cu furtunul în nas. Într-adevăr în cazul Covid, boala fiind atât de variată în felul cum a lovit în oameni, nu există dubii că orice pacient trebuie tratat și trebuie încercat ca orice viață să fie salvată. Dar, măsurile acestea de distanțare între oameni ne fac în cele din urmă să fim doar niște obiecte care au o perioadă de garanție cu 1% mai mare decât dacă nu ar fi intrat în … service. Se merită să trăim o asemenea viață, de obiecte care stau la distanță care să nu se infecteze și care doar se văd pe camere web și se aud prin telefon? Ce sens mai are o viață prelungită cu 1-2-3 ani dacă 1-2-3 din această viață sunt trăiți cu șocuri emoționale negative care ne vor influența tot restul vieții. Din pacate, statisticile nu pot lua în calcul asemenea argumente și la nivelul societății tehnocrate ghidată de obsesia controlului și a impunerii măsurilor „optime”, o asemenea gândire nu are nicio șansă să răzbată, deși Texas și Suedia par outlieri…

În concluzie, îmi mențin părerea că dezastrul economic produs de reacția alergică a societății este scânteia care va produce incendiul. Terenul era pregătit deja, sistemul era șubred, ca o casă veche din lemn și stuf care era căzută și aștepta renovări, dar când colo … vine focul.