Am repetat mai deseori că „experții” în adoptarea măsurilor restrictive puse pe spinarea virusului par să nu aibă habar de teoria jocurilor. Recunosc că nici eu nu știu prea mult despre această teorie, doar că m-am lovit de ea. La vremea respectivă știam să rezolv și probleme deși o făceam programatic fără să înțeleg prea mult conceptele deoarece profesori care să explice teoriile matematice superioare într-un mod ușor de înțeles de către studenți se găsesc foarte rar. Recunosc că nu este o teorie prea ușor de înțeles, mai ales pentru cine nu visează algebra liniară. Dar, cel puțin în epidemiologie a nu ține cont de teoria jocurilor mi se pare strigător la cer. Iar faptul că modelele de simulare a evoluției pandemice au exagerat foarte mult evoluția inițial, este o dovadă că nu doar la noi teoria jocurilor nu este folosită, deși eu cu cât îmbătrânesc cu atât realizez că majoritatea modelelor sunt simple jocuri pe calculator, nu prea au legătură cu realitatea. Puterea de calcul a ajuns atât de mare încât, în orice domeniu, pornind doar de la ce dorim să simulăm, putem crea un model prin simpla simulare a unor mii de variabile și de formule pe care testându-le pe seturi de date reale, putem să găsim o aproximare suficientă pentru a ne face o teză de doctorat … deși în afara de a rezolva un puzzle matematic nu am făcut mare brânză în domeniul respectiv.

Dar cu ce se ocupă pe scurt teoria jocurilor? Pe scurt, teoria jocurilor ne învață cum să luăm anumite decizii, aflându-ne într-un joc cu reguli clare și simple (dar orice problema poate fi cât de cât redusă la un asemenea joc), ținând cont și de posibila reacție a celorlalți jucători. De exemplu: e la mintea cocoșului că dacă vei pompa pe frică, vei determina ca un număr mare de cetățeni, când vor face boala, le va fi frică să meargă la spital și vor încerca să se trateze singuri acasă. Ori asta, va produce un număr și mai mare de morți care la rândul său va crește frica. Mai adaugă în ecuație și faptul că mulți ajung la spital prea târziu și boala este mult mai nasoală decât dacă ar fi venit inițial, prin urmare spitalele sunt supra-încărcate și ajungi la mixul ideal pentru a alimenta neîncrederea în sistemul medical, care va duce în continuare la reluarea ciclului. Prin urmare, deși intenția decidenților (să presupunem) este bună (să scadă numărul de cazuri/bolnavi), efectul este invers deoarece măsurile luate nu țin cont de reacția populației.

Imaginați-vă cum ar fi un Covid fără măști, fără restricții, fără spaime și frici în care spitalele lucrează normal, oamenii ies afară la soare și se plimbă în natură, respiră aer curat, nu mai sunt stresați și dacă au ceva simptome, în primul rând apelează la medicul de familie.

Avem așadar starea de frică produsă de noutatea virusului, viteza de răspândire, modelele apocaliptice. Cutia de rezonanță alcătuită din presa modernă în tandem cu puterea de propagare și regurgitare a rețelelor sociale, a făcut ca o scânteie să se transforme într-un incendiu cu greu de stins.

Dar diagrama de sus, se aplică mai ales la noi, în România. Frica de boală determină neîncredere în sistemul medical. Oamenii preferă să se trateze singuri, nu din cauza doctorilor fringe cu rețete magice ci din cauza fricii că o să moare, cum arată ăștia la televizor. Prin urmare, cum majoritatea sunt bătrâni și cum au empatie pentru copii lor și reziliență tradițională, majoritatea nici măcar nu își informează copiii că au răcit și că pot avea Covid, pentru ca măcar aceștia să le aducă medicamente. Bătrânii stau cu boala prea mult și apoi ajung prea târziu la spital. Apoi mor și prin urmare, numărul de morți crește, numărul de paturi disponibile scade și televiziunile pompează și mai multă frică.

De departe, cea mai inteligentă măsură a „consiliului de experți” ar fi interzicerea publicării datelor – de ce să știe oamenii cât de mulți mor într-o zi? Sau măcar să publice, dar să interzică televiziunilor să anunțe mai mult de o dată pe oră aceste cifre care îi sperie pe oameni.

De asemenea, încă de la început am subliniat rolul important pe care ar trebui să-l aibă medicii de familie. Nu doar că medicii de familie trebuiau de-a lungul acestui an să sune pe fiecare bătrân și să-l încurajeze să îi sune când/dacă vor avea orice simptom. Mii de oameni trăiau acum dacă medicii de familie tratau de la primele simptome, acasă, oamenii! „Comitetul strategic” în schimb preseaza medicii de familie să pompeze vaccinul în loc să-i lase în pace să comunice cu cei cu factor de risc și mai ales cu cei care au alte boli pe care nu prea le tratează din cauza fricii de Covid. Am cunoscut bătrâni cu hypertensiune care de frică să nu ia Covid nu se mai duc la farmacie să-și cumpere pastilele și nici la copii nu le spun. Situația este strigătoare la cer și nu văd ieșire din acest ciclu, decât după ce toți vom trece prin boală.

Acum, marea problemă este că dacă vor termina vaccinarea până la efectul de turmă, vor pune vindecarea pe vaccin și vor pompa „upgrade-uri” pentru „noile tulpini”. Nu știu cum va reacționa situația la noi și dacă Dumnezeu va avea grijă să scăpăm de actuala putere de carton pentru că există speranțe ca opoziția să fii învățat lecția și să nu mai joace sârba plandemiei cântată de big pharma și illuminati. Dar cum PSD-ul îl tot pompează pe Rafila în față este clar că oricine are 2 neuroni va vota la următoarele alegeri cu AUR, singura posibilitate de a dejuca planul plandemic, deși iată că nici Bolsonaro nu prea mai rezistă pe baricade și probabil, deși a trecut prin Covid, va fi și el eliminat cu o viitoare tulpina.