Deoarece simt că nu am conturat prea bine poziția Germaniei în lupta cu Rusia în articolele anterioare (în special aici) țin să vin cu o continuare în explicarea unor aspecte – noi și vechi, căci între timp, deși sunt doar 2 zile, avem noutăți (care din păcate confirmă teoria mea).

Dar care era teoria mea (și rămâne, deși voi veni cu noi explicații)? Teoria mea este că fiecare țară (România mai ales, căci aici avem durerea noastră) trebuie să-și urmeze interesul propriu nu doar să măcăne „ja,ja, mein Fuhrer” cum face neamțul nostru românizat cel puțin prin elasticitatea cu care pleacă capul de la înălțimea pe care o are.

Dar de ce trebuie fiecare țară să își apere interesul propriu – în cazul războiului cu Rusia – și nu interesul „comunitar”? Că doar suntem uniți – mai întâi în UE, apoi în NATO! Pe scurt, deoarece aceste alianțe nu garantează deloc că la vreme de ananghie, partenerii noști ne vor ajuta – pe de o parte. Și deoarece nu există interes „comunitar”, UE nu este un bloc, ci un joc de interese – pe de altă parte. Războiul cu Rusia nu ne-a unit (este doar un slogan fără bază) ba din contră a scos în evidență faliile (Franța vs Germania, Austro-Ungaria etc).

Dar de ce sunt eu atât de alertat și de ce cred că România a luat-o deja pe o pantă din punct de vedere geopolitic, prin slugărnicia penibilă și încorsetarea imaginației care ne plasează deja într-o poziție de sitting duck? Deoarece, cele mai sumbre temeri și spaime ale mele, menționate la începutul conflictului s-au derulat pas cu pas din cauza acestui tembelism mioritic și în continuare nu văd decât dezastrul fatal al unui conflict direct cu Rusia în care noi vom fi făcuți carne de tun, oi de manevră, momeală pentru rusnaci care să fie folosită de marile puteri (SUA & Germania) fiecare pe felia ei, pentru interestul ei.

Riscurile de sitting duck sau mai bine zis de carne de tun au fost nu de ieri de azi, ci de mai mult timp, după cum am detaliat încă din 2017, intuind bine că România se dorește a fi folosită de SUA ca băț prin care să fie zgândărit ursul. Nu era ceva greu de prevăzut, între timp Ucraina vedem clar fă a fost folosită și teoria mea nu mai este doar speculație și conspirație, ci declarațiile oficialilor americani o confirmă:

Șeful Pentagonului: SUA vor să vadă Rusia slăbită până la punctul în care să nu mai poată face lucrurile pe care le-a făcut în Ucraina

Sursa: Digi24

Vedem deci că marile puteri au planuri mari, de lungă durată, pe care și le urmăresc și le implementează metodic, cu fermitate. Planurile lor rezistă peste diverși președinți și diverse partide și în cele din urmă sunt implementate. Micile puteri – ca România – nu trebuie decât să aibă grijă ca planurile marilor puteri lor să nu fie realizate pe spinarea lor și să fie folosite doar ca carne de tun – indiferent de principii!

Se măcăne aiurea că Ucraina este apărătorul libertății și al democrației și al valorilor europene. Când auziți asta, să ziceți piei satană! Ucraina nu este alt apărător decât al interesului american. Așa zisele valori europene sunt doar zăhărelul care se arată fraierilor care se lasă măcelăriți pentru manevrele între blocurile geopolitice în loc să ducă o viață liniștită pe alte meleaguri, departe de riscul cutremurelor din zona faliilor.

Să ne întoarcem însă la actualități. Avem deci clarificarea atitudinii Germaniei cum că nu vrea să renunțe la gazul rusesc și mai mult, nu oferă sprijin Ucrainei (altul decât caschete) pentru a nu contribui la pornirea celui de-al 3-lea război mondial (deoarece nu sunt pregătiți încă). Ca fapt divers, pe plan intern, pentru nemți Ucraina a însemnat ocazia ideală de a reporni mașinăria de război care a fost până acum doar un ataș al locomotivei economice. Cursa înarmării nu putea fi justificată către nemți, care au fost peste 70 de ani speriați de cât rău pot face încât au preferat să delege apărarea țării americanilor ca un criminal cuțitaș căruia îi este frică să pună mâna pe cuțit să taie și pâinea deoarece a tăiat prea multă carne nevinovată la viața lui … Prin urmare, războiul a eliminat reținerile de conștiință ale nemților și deja s-a auzit startul la cursa înarmării prin acel 2% și prin acele sute de miliarde deja pompate în armată care au propulsat Germania pe locul 4 al bugetelor militare din lume pe anul 2022.

Acum aș vrea să fac o paranteză. În ciuda celor spuse despre Germania (dar și despre alte țări … ezitante cum ar fi Austria, Turcia, Ungaria, India etc) nu neg că cel puțin deocamdată nemții sunt de partea noastră, adică încă își doresc ca Rusia să piardă. Ce tot doresc să subliniez este că fiecare țară are o politică ANUME de sancțiuni și de poziționări diplomatice față de război și prin urmare, bine ar fi ca și noi să avem o politica „ANUME” și nu doar strânse colaborări cu ucrainienii. Noi de ce invităm ministrul Ucrainean la București? Ca să ne povestească cum e sub bombe? De ce nu invităm și noi un ministru indian ca să vedem cum putem importa și noi îngășăminte agricole ieftine din Rusia cum fac ei, ca să ajutăm agricultura românească într-un an de criză în care deja lanțurile alimentare din Marea Britanie au introdus raționalizarea uleiului.

Acum doresc să revin la interviul dat de Olaf Scholz deoarece fiecare paragraf are importanță și am sărit – din prea mult ethos – un cuvânt extrem de important care ar trebui să dea fiori celor care se culcă pe o ureche la București.

În primul rând neamțul minte din nou, cum a mințit mai înainte (referitor la acele transportoare Marders pe care nemții au refuzat să le vândă ucrainienilor argumentând tot felul de minciuni – ba că nu sunt bune, ba că au și ei nevoie de ele că armata a rămas fără transportatoare, pentru ca în final să le vândă grecilor). Iată la ce mă refer:

„I absolutely do not see how a gas embargo would end the war. If (Russian President Vladimir) Putin were open to economic arguments, he would never have begun this crazy war,” Scholz said.

„Secondly, you act as if this was about money. But it’s about avoiding a dramatic economic crisis and the loss of millions of jobs and factories that would never again open their doors.”

Scholz said this would have considerable consequences not just for Germany but also for Europe and the future financing of the reconstruction of Ukraine.

Sursa: Reuters

Deci neamțul pretinde că nu înțelege cum embargoul pe gaz poate opri războiul. Păi atunci să ridicăm și embarboul pe minereuri de fier și fertilizatoare agricole care deja închid locuri de muncă în România. Nu enumăr aici toate fabricile deja închise și toate resursele pe care noi le tăiem deoarece trebuie să fim alături de UE și să respectăm sancțiunile deși vedem ce fac nemții …

Dar mai important este de văzut minciuna din această atitudine – cum că sancțiunile ar fi prea dure și ar afecta economic atât de mult Europa (căci neamțul atât de curajos este că se ascunde în spatele blocului „unit”) încât ar pune probleme finanțării „reconstrucției Ucrainei”. Aici este un ditamai cutremur geopolitic, în aceste cuvinte se arată totala ipocrizie și parșivitate a nemților. Aș compara aici cu onestitatea americanilor care măcar declară PE FAȚĂ interesele lor (vezi citatul de mai sus) și lasă cumva la latitudinea fiecărei țări să facă ce vrea și ce poate (dacă poate și dacă nu este slugă penibilă cum se prezintă România). De exemplu, SUA nu sancționează India și nu o strânge cu ușa, deoarece înțelege că India are nevoie de petrolul și de îngrășămintele rusești. Dar despre ce vorbim noi: SUA încă importă petrol de la ruși în timp ce românii deși au voie, nu o fac ca să „nu supere partenerii”.

Întorându-ne la Schulz cum vede el sfărșitul războiului în urma căruia să mai rămână o Ucraina care să fie reconstruită cu gazul rusesc? Că pe scurt, acesta este argumentul … Nu contează că ucrainienii strigă de sub bombe și cer arme ca să lupte cu ursul, neamțul ca un tătic înțelept se gândește la binele lor pe termen lung și de aceea importă gaze și trimite sute de milioane de euro zilnic (7-8-10) lui Putin deși – zice neamțul – Putin nu din banii ăștia continuă războiul, că nu stă în ei …

Pe lângă acest paragraf problematic, un alt paragraf – care însă nu îl mai găsesc – este cel în care Olaf menționează invazia sovieticilor din Cehoslovacia. Redau din memorie: „așa cum nu am pornit război când URSS a invadat Cehoslovacia, tot așa trebuie să evităm și acum escaladarea”. Acest paragraf este un cutremur geopolitic care anulează – de facto – orice speranță că nemții vor lupta cu rușii în cazul în care astăzi aceștia, ajung (prin rostogolirea evenimentelor) să invadeze Praga. Nu e de mirare că paragraful este greu de găsit deoarece dă pe față (din prostie zic eu) strategia nemților și adevărata lor atitudine care altfel ar trebuie doar dedusă din gesturi și declarații multiple (cum am tot analizat).

În tandem cu declarațiile lui Olaf, a venit ulterior (acum 2-3 zile) și poziția atașului nemților – cancelarul austriac, care după ce încă de la începutul lunii a confirmat că totul până la gaze și petrol, mai nou arată că Austria (capul de pod al rușilor în sânul UE, alături de Ungaria – de fapt Austro-Ungaria, căci Orban este doar vice-rege, Ungaria fiind pașalâc austriac economic și financiar) se opune aderării rapide a Ucrainei la UE: Austria’s FM Says Ukraine Shouldn’t Be Given EU Membership, Ukraine Criticises Statement (24 aprilie 2022).

Toate cele spuse de mine în acest articol nu sunt deloc speculații ci o problemă arzătoare, care la noi este ignorată fie din prostie și incompetență fie din slugărnicie (poate că și noi suntem pașalâc german). Polonezii s-au trezit și dau și ei din coate. Măsura „genială” pe care au găsit-o ei ca să îi trezească pe europeni a fost să lanseze o campanie de marketing prin postere și stickere pe mașini … mult succes.

Ce rămâne de făcut? Pentru a-i trezi pe europeni, România trebuie să folosească orice oportunitate de afaceri cu Rusia și să încerce prin economie să spargă gheața relațiilor și a riscurilor care se întrevăd. Dacă este o noutate pe frontul din Ucraina, este amenințarea periodică a Moldovei de către ruși. România trebuie să arate europenilor degetul mijlociu și să ia taurul de coarne să își croiască propriul drum, dacă vedem că europenii sunt niște ipocriți și niște alunecoși. A ne preada aiurea fără să tragem niciun foc în acest război (deocamdată) economic este trist. Turcii sunt un model care arată că poți rămâne și membru NATO și avea relații economice cu UE și importa ce ai nevoie de la ruși la preț de discount. Noi ce mai așteptăm?