Nu este ceva nou pentru mine, dar ucrainienii încep să simtă încet-încet cuțitul tăios al ipocriziei europene, care pe cât de delicat și minuțios este operat, pe atât de dureroase și nemiloase are tăieturile pe care le face deoarece într-un fel este la fel de ucigaș pentru visurile de libertate și prosperitate ale popoarelor minione pe cât sunt bombele și tancurile rușilor. Pare grea comparația, dar în esență, ce credeți că se întâmpla dacă Ucraina era integrată rapid în UE și Rusia stătea cu mâinile în sân? Ucraina devenea o mare colonie, o provincie agricolă a Imperiului, un abator de forță de muncă ieftină și evident, o fâșie de graniță minată către ursul de la răsărit. În niciuncaz Ucraina nu putea fi în UE o nouă Polonie, deoarece Polonia oricum era în proces de exterminare în urma cunoscutelor frecușuri și a inevitabilului sfârșit al entuziasmului naționalist, prin care grecii sărmanii deja au trecut și au văzut că țara lor era pierdută înainte ca ei să realizeze.

Dar de ce a venit momentul să discutăm și despre acest subiect. Cred că avem deja vreo două săptămâni de când Macron zicea că Putin nu trebuie umilit. Altfel spus, trebuie să îi dăm un ciot de Ucraină ca să sperăm că nu mai turbează cu nuclearele și apoi să ne întoarcem la normalitate. Zilele trecute Bidonul, nu știu în ce context, l-a luat la zeflemea pe Zelenski cum că nu l-a crezut că o să îi invadeze rușii. Ca și cum putea face mare brânză dacă îi credea pe americani și oricum nu știm noi cum au tratat ucrainienii avertismentele pe plan militar, dacă la planul declarativ, Zelenski a încercat atunci să calmeze spiritele. Dar Bidonul, pe cât de dement este, nu uită!

93 miliarde a făcut Rusia în aceste 100 zile ale războiului din exportul de gaze. UE a importat 61%, adică a dat 57 miliarde rușilor, importând chiar mai multe gaze ca altă dată (pentru a face stocuri probabil). Practic, europenii îi finanțează pe ruși ca să îi bombardeze pe ucrainieni. Există într-adevăr un oarecare ajutor al vestului, dar aici e mult de zis și cel mai clar poate ne arată situația de pe front unde ucrainienii nu stau bine deloc.

Sunt oare cuvinte dure – tradare, ipocrizie? Că doar europenii vedem că îi ajută cât-de-cât pe ucrainieni: le primesc refugiații (deși mai mult nemții), le dau ceva arme vechituri (deși nemții nu prea) și aceste apropouri cum că Ucraina ar trebuie să cedeze peste 25% din teritoriu și să facă pacea nu sunt totuși (încă) prea vocale și se fac în general prin canale subterane și mai puțin public.

Putea însă vestul să ajute Ucraina? Evident! Așa cum le-a furnizat arme ușoare de luptă, le putea da arme grele și foarte grele, chiar nucleare. Ar fi atacat Putin țările NATO dacă aflându-se în război cu Ucraina, ar fi văzut că pierde? Cam greu de zis cum s-ar întâmpla asta? Pe cine ar da vina? Pe cine ar lovi prima data? Cum ar putea demonstra că armele folosite nu sunt ale ucrainienilor? Este comerțul cu arme interzis? Teoretic, orice țară poate acum să vândă Ucrainei arme oricât de sofisticate și le poate vinde pe credit, nu trebuie nici să le doneze și nici să le „strecoare”. Ba mai mult – Polonia, principalul hub de transfer al armelor spre Ucraina, nu a dat înapoi de la mai nimic ce i s-a cerut și raportat la PIB a ajutat cel mai mult pe ucrainieni, practic fără Polonia, Ucraina nu ar fi rezistat. Până să decidă tovarășii de la UE ce ajuta și cu cât ajută pe ucrainieni, polonezii deja primeau refugiați și le dădeau tancuri.

Una peste alta, realitatea este ca vestul este în auto-distrugere și incompetența ca efect secundar al noilor ideologii denumite generic „wokism” face ca la nivel politic să nu se perceapă realitatea pericolului pe care îl constituie Rusia și faptul că nu poate exista pace pentru vest câtă vreme Rusia nu este înfrântă. Speranța birocraților este însă că până la Berlin sau până la Paris sau până la Roma, mai e ceva teritoriu și „orgoliul lui Putin” – teoria tembelă care pare mainstream legată de cauza acestui război – poate fi calmat dacă i se dă ceva bucăți din Ucraina și poate chiar din alte părți, la extrem chair din tările baltice sau din balcani, iar dacă se ajunge la nucleare, pot să împartă Polonia ca și în alte vremuri …

Există deci un confort al viziunii vestului asupra acestui conflict în sensul că există unele beneficii și unele riscuri infime, singura problema prezentă fiind încăpățânarea ucrainienilor care nu acceptă să cedeze și prelungesc acest război, cu implicații din ce în ce mai nasoale pe piețele financiare și în general în economie prin colții inflației care s-au arătat deja și care vedem că ne-au adus deja recesiunea care poate rapid să se transforme într-o ditamai stagflație seculară cu efecte sociale – inclusiv în vest – care nu vor mai putea fi controlate și care sunt de fapt principala spaimă a celor care cer acum „pacea”.

Faptul că rușii nu se vor mulțumi cu 25% din Ucraina și că dacă vor reuși, o vor ocupa pe toată, urmând apoi să continue până unde vor fi opriți prin forță pare un scenariu irealist și prea exagerat pentru mințile reduse ale făcătorilor de politică din vest. Consecințele acestei inconștiențe sunt … repetarea istoriei. Căderea Imperiului Roman și ocuparea acestuia de către triburile germanice nu ar fi avut loc dacă împărații de la Roma și mai ales senatorii și întreaga birocrație, realiza pericolul atacurilor asupra frontierelor imperiului. Împăratul Traian nu i-a ignorat pe daci și a fost unul dintre cei mai mari împărați din istoria Romei deoarece fermitatea cu care a calmat problemele de la periferie și lipsa de jenă în folosirea puterii armate, au dus la o prosperitate care i-a permis și ridicarea nivelului de trai și pacea ulterioară pentru o bună perioadă de timp.

SUA a realizat importanța opunerii ferme expansiunii bolșevice și în ciuda dificultăților, a luptat peste tot pe unde s-a putut deși politica internă și sistemul democratic au făcut ca cele mai mici ezitări să se propage prin eșecuri răsunătoare. Dar chiar cu aceste eșecuri, Balaurul Roșu a fost lovit destul de nasol și o perioadă a zăcut lingându-și rănile. Acum însă s-a trezit și iese la vânătoare …