Neimplicarea directă a Belarusului în război are multe aspecte și deoarece am cam neglijat până acum, ne-am gândit să completăm și acest blind-spot deoarece este posibil ca Belarusul să fie o mare surpriză în viitor, fiind un titirez care se poate învârti în orice direcție.

Un analist invitat The Telegraph, comentând despre Belarus săptămâna trecută zicea că o dictatură are o dinamică aparte: rezistă mai mult decât te-ai aștepta, dar când încep primele fisuri și are loc mișcarea de revoltă a populației prăbușirea are loc mai repede decât să o poți observa. Este o viziune optimistă deoarece lansează speranța că în ciuda faptului că noi nu vedem nimic în monitolitul dictaturii a la Ceaușescu a lui Lucașenko, o cădere a acestuia se poate întâmpla oricând. Mie unul, mi se pare însă puțin probabil – poporul belarus a avut deja ocazia să ne arate tot ce poate. Și să facă față tancurilor rusești nu a putut. Asta înseamnă pentru mine că nu va mai exista nicio tentativă de debarcare a lui Lukașenko câtă vreme Putin îl tolerează și dacă va exista, va fi un nou vasal al lui Putin, în niciun caz o revoluție care să dea jos cu sistemul și să pună în loc o nouă putere care să propună decuplarea de Rusia.

În continuarea viziunii optimiste, același analist lansa opinia că și Putin este în aceiași oală, adică în ciuda aparențelor, e posibilă oricând o revoluție, sau o schimbare radicală a conducerii. Din nou, gogoși. Nu știu de ce, dar în ciuda informațiilor și a focsului asupra Rusiei și a evenimentelor recente, britanicii par a trăi pe lună. Printre alte prostii, mai ziceau că lui Putin îi este frică să declare starea de război și să mobilizeze armata deoarece s-ar vedea atunci cu adevărat suportul populației. Că acum, dacă e doar „operațiune” rata de aprobare e mare, deoarece lumea vede operațiunea la televizor. Dar dacă se declară război și vezi că tinerii sunt luați cu arcanul și trimiși în focul ucrainienilor, atunci o să îți schimbi perspectiva … Săracii britanici, nu au habar de lumea rusească. Pentru ruși nu contează dacă este operațiune sau război, contează dacă se dă vodkă, dacă se dau ruble și dacă au femei. Dacă da, fie că îi trimit la operațiune, fie că îi trimit la răzbel, rușii sunt fericiți și luptă cu eroism pentru taica Putin.

Întorcându-ne la Belarus să vedem puțin starea acestei țări. În prima parte a războiului, a permis trecerea trupelor rusești și prin urmare, și-a asumat o poziție clară. Au fost ceva tentative să facă ei pe arbitrii și să organizeze primele negocieri, dar evident ucrainienii au renunțat rapid, pe bună dreptate, de vreme ce Belarusul nu este o țară neutră și fără interes în acest război. Părerea mea este că Lukașenko nu s-a pregătit de război, deoarece ca și Putin, credea că Rusia va ocupa instant Ucraina și că singura problemă va fi să facă față sancțiunilor din afară. De facto, Belarusul nu poate să ducă un război de vreme ce vedem că și Rusia are unele probleme, în ciuda resurselor imense și a pretenților și mai imense. În fapt, mare lucru nu s-a schimbat în fostele țări URSS cu privire la război. Ca și în alte domenii ale societății, incompetența sistemului comunist a produs o armată incompetentă care în ciuda numărului mare, a dotărilor și a banilor băgați, bani scoși din exploatarea țărilor subjugate nu a performat niciodată și a dus inevitabil, prin corupția din ea, la consumul într-o asemenea măsură a resurselor încât până și politicienii comuniști s-au decis că ajunge, trebuie să terminăm cu comunismul că nu mai avem cum să continuăm … o să murim de foame. Vedem că în Koreea de Nord unde nu au terminat se moare de foame și oamenii mănâncă șobolani ca să supraviețuiască. Practic, traiul de azi din Koreea de Nord este mai greu pentru omul de rând decât traiul sclavilor în evul mediu. Asta ar fi fost inevitabil și soarta sovieticilor, dacă nu acceptau să facă ceva.

Așadar, eu cred că tot dracul roși post WW2 nu a fost decât un dragon de paie. Doar frica exagerată a americanilor și precauția extremă a permis URSS-ului să își răspândească influența în țările din Europa Centrală și de Est și în Germania de Est. Doar oboseala războiului și dorința de a sărbători cât mai repede victoria i-a oprit pe americani să rezolve și problema rusă, la acel moment (ca și acum de altfel) având la îndemână o superiortate netă incontestabilă care le-ar fi permis să pună la punct pe ruși și să-i întoarcă în stepele lor de unde au venit. Puțină lume realizează că fără sprijinul SUA, URSS ar fi fost ocupată de nemți. Rușii au dat într-adevăr un număr mare de morți în război dar asta este semnul incompetenței nu al curajului sau al capabilităților. Cultul martirilor în fosta URSS nu a fost decât un simulacru de religie, un asterisc al ideologiei bolșevice de care se folosea pentru a-și proiecta autoritatea dar mai ales controlul asupra maselor – lucru redescoperit și folosit în zilele noastre de Putin.

Am făcut această scurtă paranteză ca să explic de ce Belarusul nu a putut intra în război – nu are cu ce, nu știe să lupte. Pe lângă asta, lui Putin îi este frică că dacă intră Belarusul, al cât de bine s-au comportat ucrainienii inițial, există riscul ca să și-o fure nasol și să constituie o mare problemă, Rusia fiind atunci obligată să intervină rapid pe fronturi multiple. Ori din ce vedem, rușii pot acum doar să pună presiune pe est, în nord maxim ce mai pot face este să trimită ceva rachete. Dacă ucrainienii nu ar fi contrânși de americani și ținuți în frâu și ar avea liber să atace în nord, situația ar fi mult mai complicată pentru ruși. Dar deoarece americanilor le este frică de o escaladare, în sensul că rușii, fiind atacați pe propriul teritoriu for avea casus beli ca să foloseasca nucleara și deoarece folosirea nuclearelor va impune obligatoriu un răspuns din partea NATO (ca atacul la șah, când iei șah, trebuie să muți regele), ceea ce nu este deloc un scenariu de dorit pentru americani în acest moment, ucrainienii sunt blocați și trebuie să se milogească săptămânal la vest ca să primească arme și ajutor.

Deci abținerea Belarusului este mai mult o condiționare dată de realitatea concretă – starea armatei belaruse, riscul unui război civil sau chiar a întoarcerii armelor, riscul pierderii în fața Ucrainei – decât o prudență sau o concesie a rușilor (care de fapt decid dacă Belarusul intră sau nu în război).

Dar în ciuda stării actuale, asta nu înseamnă deloc că avem un echilibru de durată. Dacă o revoluție peste noapte este imposibilă, o schimbare a situației în sensul escaladării conflictului cu multe consecințe în diverse direcții nu este deloc exclusă. Un posibil scenariu, firesc, pe baza a ce am văzut până acum în război, ar fi deschiderea unui front în vest, poate chiar aproape de Polonia, pe unde intră „donațiile” americanilor și britanicilor în Ucraina. Cum s-ar realiza concret noul front?

Scenariul unei invazii rapide, similare primelor zile de război cred că este exclus. Ca o subliniere, evident că invazia belarusă ca și operațiunile în amănunt probabil, vor fi coordonate de ruși, belarușii fiind doar executanți. Deci putem presupune că rușii au învățat lecția și s-ar începe cu bombardamente aviatice și/sau de artilerie, avans de tancuri, urmate de infanterie care să vizeze infrastructura, podurile, stațiile de tren etc.

Din prima zi a invaziei însă, Belarusul s-ar expune pe întreaga graniță cu Ucraina (1000km) și dacă în cazul Rusiei, Ucraina are ordin de la licurici să nu atace și/sau să încerce să ocupe teritorii rusești, în cazul Belarusului situația nu mai este aceiași. Ucraina ar putea deci contra-ataca în alte zone, punând probleme majore și încercând atragerea armatei și a populației de partea Ucrainei. De altfel, deja se zice că exista un batalion de partizani pro-ucrainieni veniți din Belarus.

Pe lângă riscurile imediate care ar veni din contra-atacul ucrainienilor, intrarea Belarusului în război ar escalada tensiunea până la un punct atât de mare încât NATO ar putea să ia în discuție intrarea în război sau cel puțin ceva atacuri aeriene asupra Belarusului, deoarece Belarusul nu este Rusia și chiar dacă are protecția garantată de ruși, mă îndoiesc că rușii vor lansa nuclearele dacă NATO va pedepsi Belarusul pentru că atacă Ucraina. Și chiar dacă NATO nu va interveni direct, acest atac va obliga NATO să ofere un ajutor mult mai mare și mai puternic ucrainienilor, oferind posibilitatea de a justifica politic chiar unele riscuri care acum nu sunt asumate, cum ar fi de exemplu dotarea Ucrainei cu artilerie de rază lungă, modernă care poate schimba total ecuația în război. Aș sublinia aici că în ciuda faptului că vestul a donat ceva HIMARS-uri ucrainienilor, contează și numărul și rachetele pe care li le oferă. Că de exemplu ucrainienii ziceau că au nevoie de 100, dar până acum au obținut vreo 20, iar rușii pretind că au distrus deja vreo 6 lansatoare. De asemenea, rachetele disponibile lansatoarelor pot fi între 15-92km, dar noi avem de exemplu (dacă nu cumva le-am donat ucrainienilor) HIMARS cu rachete care pot lovi ținte la 300km – ceea ce ruși nu pot. Deci este clar că intrarea în luptă a Belarusului, ar schimba total situația și ar obliga vestul cel puțin să treacă la un alt nivel suportul militar. Asta ar însemna probleme nu doar pentru Belarus cât și pentru Rusia, deoarece vestul are mult mai multe arme și mai puternice decât le-a dat deocamdată ucrainienilor. De exemplu, francezii au niște arme care pur și simplu bruiază total dronele și le fac inoperabile. Fără drone, rușii nu mai pot scana teritoriul și nu mai pot să identifice ținte de atacat cu artileria. De asemenea, dacă am văzut că ucrainienii au dat jos cu ceva elicoptere și avioane care zburau jos și aproape, imaginați-vă ce ar însemna pe câmpul de luptă niște lansatoare Akeron care pot da jos cu un elicopter la 30km distanță – de asemenea, pot fi lansate din drone!

Nici rușii, nici europenii nu au scos poate la luptă tot ce au. Europenii mai mult din … lipsa de motivație. În ciuda inconvenientului cauzat de ruși care au atacat ucrainienii și au stârnit opinia publică până la punctul în care politicienii trebuie să facă ceva, alte constrângeri și riscuri nu sunt și Macron vedem că a terminat cu tentativele de a face pace și cu mesajele pro-ucrainiene după ce au trecut alegerile. Cu siguranță intrarea în război a Belarusului va oferi un nou impuls Europei (și mai ales SUA) ca să trimită Ucrainei tot ce poate, nu doar vechituri care le scoseseră la casat.

Iată deci suficiente argumente zic eu care explică de ce deocamdată Belarusul stă pe bară. Asta nu înseamnă însă că nu se pregătește. Am văzut tot felul de antrenamente și mișcări de trupe și cu siguranță că rușii îi pregătesc și se vor folosi de belaruși când vor avea nevoie musai. Privind în oglindă, de asemenea poziția Ucrainei este similară – s-a abținut să atace până acum Belarusul (ca și Transnistria) deoarece nu a avut motivația suficientă. Pe măsură ce armele din vest vin, eu sunt sigur că fortificarea vestului Ucrainei este din ce în ce mai solidă, după ce au scăpat de urs prin minune, ucrainienii acum lucreaza din greu la cosolidarea unei apărări și mai puternice decât cea inițială care oricum i-a secat pe ruși și i-a determinat să renunțe. De unde existența Ucrainei era pusă sub semnul întregării și exista riscul ca după căderea Kievului întreaga țară să dispară, acum văzând că ucrainienii i-au respins pe ruși și că se poate, vesticii sunt siguri că au grijă în primul rând ca Ucraina să supraviețuiască măcar în partea de est și îi ajută pe ucrainieni să poată opune rezistență când/dacă va fi nevoie. O zonă buffer pare a fi dorită și de o parte și de alta, ucrainienii fiind singurii care nu se împacă cu ideea să cedeze teritorii. Această consolidare a vestului, le oferă însă încrederea ucrainienilor ca la nevoie, în cazul unor pierderi masive pe frontul de vest să fie mult mai agresivi și eventual să provoace Belarusul în vest. Deja este mainstream opinia în Ucraina că după experiența cu rușii, ucrainienii sunt curajoși și pot să bată fără probleme pe belaruși dacă va fi nevoie.

Ce mă miră este că atacurile rușilor asupra zonei de vest aproape au încetat. Cu excepția atacurilor artileriei din vest, nu am mai văzut de mult avertismente aeriene în zona de vest, deși recent se aștepta o ripostă la atacul asupra aeroportului din Crimeea. Fie rușii sunt în vacanță, fie nu mai au piese de schimb pentru avioane. Am auzit că piloților avioanelor civile li s-a trimis un „howto” în care li se recomandă să folosească mai puțin frânele (să încerce frâna de motor mai mult). Motivul fiind ca să nu uzeze piesele deorece există probleme cu aprovizionarea. Ori dacă rușii nu mai au frâne pentru avioanele civile, oare mai au tot ce le trebuie pentru avioanele militare care sunt de 10 ori mai complexe ca cele civile?

Este acesta un semn că puterea rușilor scade și sancțiunile funcționează? Mă îndoiesc, problemele pot fi temporare, dar nu cred că rușii nu vor găsi tot ce au nevoie de la chinezi, așa cum și noi luăm tot ce avem nevoie de la chinezi.

Personal, cred că influența Rusiei în Belarus este limitată la Lukașenko și cultural cel puțin nu mai au ce face, populația fiind „pierdută” pentru URSS, așa cum pierduți sunt și rușii din țările foste sovietice aflate acum de cealaltă parte a cortinei. Nu văd posibilă o schimbare a regimului de vreme ce deja o tentativă a fost contracarată și prin urmare mecanismele de control îmbunătățite. Nu văd probabilă implicarea Belarusului în război, dar dacă se va întâmpla va fi semnalul unei escaladări periculoase care trebuie să ne dea de gândit serios.