Episodul lansat în perioada actuală – ianuarie 2023 – în serialul Marele Reset, sezonul Ucraina este legat de tancuri.
Ca și cum până acum ucrainienii nu au avut nevoie de tancuri și tot războiul s-a dus cu totul cu alte tipuri de armă, se discută pe toate canalele, ziua și noaptea, ce țară, câte tancuri, ce modele donează Ucrainei. Ce nu se discută și nimeni nu întreabă este DE CE ABIA ACUM? De ce nu au dat tancuri Ucrainei până acum decât acele vechituri ale polonezilor pe care le aveau din timpul URSS și pe care le-au dat la începutul războiului.
Pe lângă întrebarea DE CE ACUM ar mai fi evident câteva alte sute de întrebări dacă întrăm puțin în analiza militară a aspectului. Bunăoară avem zeci de țări, fiecare gata să doneze Ucrainei câte 2-3 tancuri, unul de-alea, altul de-lelante. Dacă vor reuși să le folosească pe front, ucrainienii se vor arăta mai experți în folosirea vechiturilor și junkurilor țărilor din vest decât Jawas din Războiul Stelelor. Vă mai amintiți cât ne-au frecat pe noi americanii înainte să ne primească în NATO deoarece „armata nu era integrată”? Cum se poate acum însă ca tanchiștii ucrainieni să treacă peste noapte de pe T-urie sovietice antice pe Leopardurile nemțești sau pe Abrams-urile americane. Ca să nu mai zicem că mare parte din tanchiștii ucrainienii au cam fost deja omorâți că doar sutele de tancuri distruse de ruși nu au fost eliminate în parcare ci pe câmpul de luptă.
Deci dacă ucrainienii nu mai au tancuri și au nevoie de tancuri noi este clar că tancurile pe care ei le aveau au fost neutralizate. Dacă nu erau neutralizate, nu aveau nevoie de tancuri noi ci doar de piese de schimb. Aceasta deoarece tancul este bun doar daca tanchistul este foarte bun. Orice tanc este bun dacă are la volan echipaj pregătit și cu experiență. Ucrainienii se pregăteau de ceva timp de acest război și aveau tancuri, aveau tanchiști. Acum nu prea mai au tancuri, de aceea cer, și doar tancuri și nici tanchiști. Dar ce vor face cu tancurile?
Este lungă discuția despre utilitatea și relevanța tancului în ziua de astăzi. Pe scurt, războiul din Ucraina ne-a arătat ca tancul, în ciuda problemelor, încă mai este bun. Provocările tancului sunt acele arme anti-tanc, dar astea nu sunt de ieri, de azi, au fost mereu, alta e problema principală. Tancul este bun doar dacă e folosit cu cap, într-un atac coordonat în care artileria deja a ras pozițiile de apărare cunoscute ale inamicului (mai ales anti-aeriene și artilerie), aviația deja a dat ceva ture ca să se asigure că nu mai există ținte mobile, elicopterele de asemenea au verificat că nu mai este infanterie și tancurile avansează în grup împreună cu infanteria în transportoare pentru a realiza o pătrundere în adâncime importantă care să mute linia frontului.
Dacă nu există însă acest atac coordonat, folosirea tancului este periculoasă. Rușii au aflat-o pe pielea proprie, deși părerea mea este că a fost un pariu. Bunăoară, în atacurile inițiale, tancurile avansau zeci de kilometrii, în coloane, pe arterele rutiere principale. Asta deoarece rușii credeau că ucrainienii vor tremura de frică și nu vor opune nicio rezistență, poate ceva pac-pac pe ici pe colo, dar în niciun caz nu se așteptau ca grupări de infanteriști izolate, de 3-4-5 oameni, puteau cu o mașină 4×4 să se plimbe de-a lungul și latul convoiului (de fapt de-a lungul căci lățime nu prea aveau) și să lanseze arme antitanc. Era suficient să lovească în fața și în spatele convoiului pentru a opri orice posibilitate de mișcare și pentru a-i prinde pe ruși în capcană. Așa au pierdut rușii inițial. Asta deoarece au pariat, nu au atacat coordonat cu toate armele, cum scrie la carte: artilerie, aviație apoi tancuri, infanterie, recon.
Nici ucrainienii prin urmare, nu vor putea folosi aceste tancuri prea mult dacă nu au divizii sau batalioane de atac mixte. 2-3 tancuri ici sau 4-5 colo nu vor conta prea mult în acest război. De ce atunci acest fâss?
Una dintre puținele variante de răspuns la aceste întrebări, de ce abia acum se cer tancuri și cum de au trecut cererile legate de artileria capabilă să lovească „în adâncime” în liniile rușilor, ar fi că asistăm la o creștere incrementală a armelor oferite deoarece această strategie pas cu pas îi oprește pe ruși să arunce cu nuclearele și astfel vestul îi bate pe ruși – prin intermediul Ucrainei – fără ca aceștia să se prindă.
Deja suntem pregătiți că după tancuri urmează avioane și pe ici pe colo se pune întrebarea liderilor: „le vom da ucrainienilor avioane? Dacă da, de care?”. Singurii feriți de aceste întrebări sunt românii, care nu dau nimic deoarece nu au nimic – miliardele pompate în armată s-au ars instant pe echipamente invizibile deoarece la paradele militare vedem doar soldați incapabili să țină un pas de marș în cadență constantă.
Teoria creșterii incrementale a capacității armelor oferite Ucrainei este una tembelă. Oriunde o veți auzi, să știți că cei care o susțin sunt habarniști majori.
Răspunsul meu este că totul este regizat. Mai degrabă incrementală nu este testarea mării cu degetul pentru a nu-i provoca pe ruși (mai mult decât o fac deja) ci eu cred că obișnuirea populației cu războiul și creșterea intensității și scalei acestuia este chestia incrementală care se dorește crescută, pentru a ne pregăti mental cu ideea unui război genralizat.
Prin aceste manevre (mai mult mediatice deoarece ucrainienii primesc oricum cantități nesemnificative și principala lor problemă este oricum personalul rușii fiind peste 3-4 la 1 ucrainean pe front) nu se urmărește cu adevărat ajutorarea Ucraine cât pregătirea mentală cu trecerea la un război generalizat între NATO și Rusia. Nu întâmplător anumiți miniștri, pe ici pe colo, declară explicit că vestul se află în război cu Rusia.
Evident, foarte probabil, în spatele perdelei de fum – ajutorarea Ucrainei – se află tunuri financiare masive, guvernele dând comenzi la firme producătoare să livreze Ucrainei cutare arme, ucrainienii primind nu știm ce arme, semnează probabil niște hârtii ca să justifice sumele imense plătite de guverne și armele se evaporă ulterior deoarece dacă Ucraina chiar ar fi primit toate câte am auzit (Himars-uri, artilerii, mitraliere, drone, vechicule blindate), pe lângă armele pe care deja le aveau ei dinainte deoarece se pregătiseră de război încă din 2014, nu cred că aveau probleme să îi facă bardaf pe ruși.
Eu asta bănuiesc – armele livrate sunt foarte puține, cu mult sub ceea ce se spune, sunt vechituri nefuncționale. Numai la tancuri dacă ne referim, acele Leoparduri au nevoie în spate de o industrie de piese de schimb și de o bransă de tehnicieni experți care să aibă la îndemână tot ce trebuie pentru a le putea întreține pentru ca acestea să poată fi funcționale în război. Nici nu mai intru în aspectul folosirii acestora, cum vor fi pregătiți ucrainienii să lucreze pe ele, atât tanchiștii cât și inginerii, dar mai ales neavând integrarea cu alte tipuri de arme – așa cum sunt tancurile astea bune concepute – și mai ales neavând partea electronică pusă la punct cum trebuie. Aici sunt nenumărate alte aspecte tehnice minore dar care vă pot da o imagine clară. În esență, cam orice echipament militar actual este un fel de calculator. Cum ar fi să primești un calculator care are sistemul de operare în limba chineză? Să zicem că poate germana pentru ucrainieni nu este ca chineza pentru noi, dar totuși, chiar dacă ar fi meniurile în engleză și tanchiștii ucrainieni ar cunoaște engleza (da de unde), mai e bariera termenilor și a parametrilor. Tancurile din ce știu eu folosesc din plin cel puțin măsurători legate de lungime dacă nu și de viteză, ori tancurile americanilor nu cred că folosesc sistemul metric.
Este deci superficial să credem că peste noapte tancurile unei armate pot să fie transferate altei armate și folosite de tanchiști instant pe câmpurile de luptă. De altfel americanii – mai șmecheri – au zis că abia la toamnă o să ajungă tancurile lor, de aceea nemții trebuie să le trimită mai înainte. Astfel, americanii păstrează tancurile ca să vadă dacă ursul o să mormăie și spre nemți și dacă nu cumva îi dă și neamțului o scatoalcă ca avertisment – caz în care americanii se vor răzgândi și vor cere negocieri.
În final vă las cu declarația cancelarului German Olaf cel Zâmbăreț care a zis că va face orice pentru a evita un război cu Rusia al NATO. Credeți că va avea deci Olaf remușcări în a ceda Moldova Rusiei – dacă Putin o va cere – pentru a evita un Război NATO-Rusia? Dar România?
