NB: articol inspirat din Podcastul New Discourses – episodul „The People„, 5 ian 2023. Autorul podcastului este un analist expert in studiul marxismului si neomarxismului avand la baza lectura si decodificarea unui numar mare de carti ale marxistilor, atat din marxismul fundamental clasic cat si din neomarxismul contemporan. Numele lui este interzis pe marile retele sociale si de aceea lasam pe cei interesati sa il descopere pe cont propriu, referintele mentionate in acest articol fiind suficiente.
NB2: romanilor trecuti prin comunism, o traducere mai aproximativa a termenului „the people” ar fi „poporul”. In prezent termenul actualizat pe meleaguri mioritice este „societatea civila”.
Cine este poporul (the people)?
Intr-un studiu despre spalarea pe creier in China al lui Robert Jay Lifton, conform partidului comunist al lui Mao, scopul spalarii pe creier (termen folosit mot-a-mot de comunistii din China) in inchisori si scoli era ca subiectul reeducarii sa fie adus intr-o stare mentala in care sa vada lucrurile din punctul de vedere al „poporului”.
Sovieticii de asemenea doreau ca ei sa fie vazuti ca fiind partidul poporului. Comunismul s-a vazut tot timpul ca fiiind un partid al „poporului”, al clasei mucitoare prezentata ca majoritate, care era in opozitie cu „fortele exploatatoare”, care ar fi in prezent „the 1 percent”. Ceea ce este de notat este ca comunistii aflati la putere mereu s-au delimitat de „popor”, ei fiind „clasa conducatoare” menita sa lumineze poporul si sa il duca la eliberare de fortele asupritoare si de reminiscentele acestora dupa ce revolutia comunista a avut succes si nevoia de a avea un dusman si un pericol permanent se realiza prin proiectarea temerilor de revenire a „oranduielii burgheziste” prin actiunea „elementelor anti-sociale” care nu au putut fi „
„re-educate”. Aceste elemente erau denumite „dusmani ai poporului” desi erau doar dusmani ai nomenclaturii comuniste sau pur si simplu aveau alte opinii decat partidul.
Termeni ca „democratia populara”, „revolta populara” sau chiar „republica populara” erau frecventi in comunism. Ceausescu, raspunzand acuzelor lui Parvulescu (un alt membru al CC al PCR) cum ca alegerile nu sunt libere si ca mai trebuie sa vina si altcineva la conducere, l-a acuzat pe acesta ca in timpul prigoanei asupra comunistilor, Parvulescu nu era membru de partid, deci era „rupt de popor” – desi inainte de venirea rusilor, PCR nu avea nici macar 1% din voturi, fiind un partid extremist irelevant, cu idei tembele si fara tractiune la popor. Cu toate acestea, in doctrina comunista, a fi impotriva partidului era egal cu a fi impotriva poporului.
Episodul „Parvulescul” din istoria PCR ar trebui sa fie edificator asupra temei principale pe care incerc sa o conturez in acest articol: Parvulesc nu avea nicio vina, nu era anti-comunist, nu avea alte idei decat cele comuniste, tot ce a facut el este sa conteste persoana lui Nicolae Ceausescu. Pentru aceasta opozitie insa a fost catalogat ca fiind „afara din popor” deoarece marxismul nici macar nu concepe competitia in randul clasei conducatoare, aceasta este in mod miraculos aleasa din popor si conduce fara nicio pata, in deplina ordine si disciplina soarta poporului. Daca Parvulescu, ca membru deplin al conducerii comuniste a fost tratat ca ultimul om, desi opozitia lui nici macar nu a fost fata de partid, va imaginati de cat de exclusi din popor au fost cei care lansau chiar idei total straine de ideologia de partid promovata de conducerea actuala a partidului?
Diferentierea intre popor si clasa conducatoare este nu doar acceptata si recunoscuta ca necesara, ci este chiar obligatorie pentru oranduirea bolsevica care dupa revolutia care distruge vechea oranduiala, are nevoie de o clasa conducatoare care sa mentina ordinea si sa stabilizeze noua ordine sociala. Aceasta diferentiere o face explicit Lenin in „Statul si revolutia„: cad vorbeste despre „proletariatul organizat ca clasă dominantă” sau „mase muncitoresti inarmate”
democraţia uneşte împotriva capitalismului în primul rînd proletariatul, clasa revoluţionară, dîndu-i acesteia posibilitatea să sfărîme, să facă ţăndări, să şteargă de pe faţa pămîntului maşina de stat burgheză, fie ea şi burghezo-republicană – armata permanentă, poliţia şi birocraţia -, să le înlocuiască printr-o maşină de stat mai democratică, dar totuşi încă maşină de stat, întruchipată în masele muncitoreşti înarmate, înlocuită apoi cu participarea totală a poporului la miliţie.
Lenin – Statul si revolutia
Deci in comunism aveam clar diferentierea intre popor si clasa conducatoare – pe de o parte – si „dusmanii poporului” in cei care se opun poporului, adica ideologiei partidului si conducatorilor partidului. Clasa conducatoare era insa necesara doar in prima faza a transformarii comuniste, cand era preluata puterea de la capitalisti si cand urma transformarea revolutionara prin eliminarea tuturor „dusmanilor poporului” si instaurarea noii ideologii care sa dea „roade” si sa aduca raiul promis pe pamant. Atunci, in eshatologia utopica bolsevica, necesitatea unei clase conducatoare disparea si poporul pur si simplu traia de capul lui, intr-o ordina deplina deoarece mecanismele de autoreglare interna urmau sa functioneze perfect.
Schimbarea definitiei femeii si barbatului
Dictionarul Cambridge (ca si altele) au schimbat recent definitia la cuvantul femeie si barbat pentru a se alinia noilor ideologii woke de inspiratie si natura marxista. La femeie, gasim, pe langa schimbarea aberanta, urmatoarea nota (care face legatura cu ce intelegeau marxistii prin „popor”): „cu exceptia studiilor stiintifice, majoritatea oamenilor („most of the people” in engleza) considera folosirea termenului femeie ca ofensatoare”.
Evident ca majoritatea oamenilor nu considera folosirea termenului femei ca ofensatoare, deci avem in acest caz un exemplu edificator de manipulare marxista si delimitare a „dusmanilor poporului”. De ce atunci oare au folosit delimitatorul „majoritatea” si nu au formulat sincer „o parte dintre oameni”? Deoarece neomarxistii considera ca popor doar pe cei care accepta ideologia lor. Prin urmare, cei care nu sunt de acord cu ei, nu sunt parte din popor, prin urmare pot sa fie considerati „dusmani ai poporului” cu toate consecintele care rezulta din asta (dupa posibilitatile de pedepsire ale sistemului din diverse tari, intr-un anume moment). Prin termenul „majoritatea” ei fac deja o delimitare, proiectand un vis utopic in care tot poporul va considera folosirea termenului femeie ca ofensator si restul care inca nu sunt inclusi in majoritate vor fi fost pana atunci „informati oficial” si „educati in spirit modern”, „eliberati de rasism si homofobie”.
Vedem asta deseori si la televiziunile oficiale din Romania cand lanseaza enunturi generale de genul „societatea civila considera drepturile minoritatilor ca fiind importante”, prin urmare, din start daca ai alte opinii esti exlus din societatea civila, adica din popor, adica esti dusman al poporului. De peste 100 de ani, in regimurile unde marxistii au dobandit puterea, milioane de oameni au fost exterminati deoarece au fost etichetati ca „dusmani ai poporului”.
Daca in ziua de astazi nu consideri folosirea termenului „femeie” ca ofensator, esti dusman al poporului si cand actuala revolutie neo-marxista va trece la etapa urmatoare de eliminare a dusmanilor poporului, vei putea fi exterminat (probabil dupa o operatiune de spalare pe creier in care ti se mai da o sansa).
Delimitarea intre popor si „in afara poporului” este o componenta esentiala a organizarii marxiste deoarece fara alinierea totala la ideologia promovata de „liderii poporului”, de „clasa conducatoare”, revolutia nu poate sa mearga mai departe si piedicile in fata progresului marxist trebuie eliminate deoarece nu doar ca nu sunt utile dar pericliteaza succesul revolutiei.
Faptul ca in cazul de fata, al termenului „femeie” stiinta nu poate fi masluita si oricat au incercat sa incropeasca tot felul de explicatii de ce exista diferentierea intre genuri in biologie, nu au reusit, este „rezolvat” prin ghetoizarea stiintei, pur si simplu punerea in paranteza a adevarului stiintific. Altfel spus, ei zic: „chiar daca stiinta foloseste termenul de femeie si face diferentierea intre masculin si feminin, noua nu ne pasa; noua ne pasa ce crede poporul, si majoritatea poporului asa crede, ca termenul femeie este ofensator”.
In concluzie, cand mai auzim in presa oficiala folosirea termenului „popor” sau „majoritatea oamenilor” sau „societatea civila” trebuie sa intelegem clar ca prin asta ei inteleg pe aceia care adera la ideologiile promovate de ei. Cei care nu se aliniaza, sunt paria si in cel mai fericit caz vor fi doar marginalizati si pedepsiti iar acolo unde este posibil, vor fi neutralizati.
Ideologia marxista nu are neaparat un set fix si coerent de idei, nu are altfel zis o epistemiologie coerenta ci pur si simplu narativul util clasei conducatoare ca sa poata tine sub control masele si ca sa poata exercita asupra acestora puterea, este singura ideologie, existand un aparatus complex de formulare, promovare si control al narativului asa cum am tratat aici seria de articole despre Fabrica de Consens. Cand vorbim despre neo-marxism nu facem decat sa clarificam ca ne referim la marxistii din ziua de astazi care se identifica si se aliniaza la marxismul clasic pur si simplu prin propriile marturisiri de credinta (Nu vei mai avea nicio proprietate si vei fi fericit – motto-ul Forumului Economic Mondial).
As continua cu o exemplificare amuzanta a unei tranzitii ideologice care arata cum narativul poate evolua chiar cu o intorsura de 180 de grade. Bunaoara, in China cata vreme a fost promovata politica „Covid zero cazuri”, oricine se opunea masurilor de carantina si de control a populatiei era pedepsit si i se inchidea gura. Dupa protestele de aproximativ acum o luna, partidul s-a temut ca pierde controlul si a dezlegat putin cureaua, renuntand la politica „Covid zero”. Cei care in schimb, au ramas ancorati in vechiul narativ (poate din inertie, poate din prostie, poate din inflexiblitate) sunt acum pedepsiti deoarece nu se aliniaza la noua politica a partidului [1]
Intorcandu-ne la Romanika, manipularea narativului este status-quo-ul oricarui outlet de presa inca din vremea comunismului, existand o continuitate a metodelor evidenta. Cu toate acestea, trebuie subliniat ca atunci cand se doreste o schimbare profunda in societate, fara a cere acordul poporului prin vot cum ar fi firesc in democratie, este impinsa in fata „societatea civila” – un termen „oficial” menit sa justifice anumite schimbari de directie greu de digerat, prin aceea ca deoarece „societatea civila” si membrii acesteia dau girul schimbarilor, aceasta pseudo-reprezentare este suficienta ca sa jusitifice masurile luate. Si pentru a calma oile si totodata pentru a mentine in functiune pe idiotii utili platiti sau neplatiti ai „societatii civile”, periodic aceast termen este readus in atentia publicului [2]. Evident ca in fapt societatea civila este pentru conducerea actuala, ceea ce pe vremuri „poporul” reprezenta pentru nomenclatura comunista.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
NOTE
[1] BBC – China suspends social media accounts of Covid policy critics
