Personal cred că vom fi aruncați în război indiferent de cum evoluează situația:

1. dacă rușii avansează, trec de Bahmut, domină frontul și ucrainienii bat în retragere
2. dacă rușii pierd și ucrainienii reușesc „ofensiva de primăvară”
3. dacă mare lucru nu se schimbă și dupa Bahmut (care e ca și pierdut) nici rușii nici ucrainienii nu mai avansează semnificativ

Motivele pentru care cred că vom fi aruncați sunt necesitatea SUA de a escalada războiul cu Rusia pentru a slăbi și mai mult Rusia. Practic dacă nu exista această necesitate, SUA nu pornea acest război prin militarizearea ucrainienilor și trimiterea de arme, prin colaborarea militară și băgarea sulei în coasta rușilor care oricum au așteptat prea mult și trebuiau să declanșeze un răzbel din momentul în care SUA a extins NATO.

Din păcate pentru ruși, vremurile în care mai puteau face ceva au trecut de mult și adaptarea la noua realitate va lua peste o generație (dacă nu cumva ghearele demonului roșu va reuși să declanșeze războiul nuclear, ceea ce nu a reușit în perioada sovietică). Dar după mine, timpul de pace care li s-a dat rușilor și ucrainienilor și în general tuturor popoarelor ortodoxe a cam trecut și acum vine clipa cernerii.

După ororile comuniste și întunericul prin care au trecut, aceste popoare trebuiau să aprindă puternic flacăra credinței – ceea ce nu s-a întâmplat – și să lumineze în întunericul din lume, care acum vedem că crește și se răspândește peste tot, înghițind și estul care a fost cât de cât ferit după căderea fiarei roșii. În schimb, în SUA asistăm la o renaștere a credinței spectaculoasă – bisericile de acolo nu mai fac față convertiților, preoții nu mai fac față catehizării noilor convertiți și golul existențial produs de postmodernism a lăsat teren viran, numai bun de lucrat în această perioadă a abundenței informaționale când practic Sfinții Părinți prin operele lăsate acum sute și chiar mii de ani, luminează și încep să schimbe lumea la adevăratul potențial.

Mă refer aici la disponibilitatea întregii învățături ortodoxe care face ca ortodoxia să nu mai fie ceva fringe, ceva obscur și necunoscut și oricine dorește să cunoască creștinismul la rădăcini, va ajunge inevitabil la comorile ascunse care acum sunt scoase la suprafață de penetrarea tehnologiei, de accelerarea comunicațiilor, a dialogului și în general de apariția roadelor amari ale pseudo-creștinismului și tuturor fântânilor secate care erau oferite până acum ca alternativă celor care căutau adevărul. Vedem că roadele amare ale secularismului, ale catolicismului ale tuturor sectelor se revarsă cu vârf și îndesat peste cei care credeau că pot să trăiască normal, să aibă o viață frumoasă și să se împlinească în această lume, fără a-și pune chestiunea adevărului.

Așadar, SUA are nevoie de escaladarea acestui război și evoluția acestuia de până acum nu a fost deloc necalculată și întâmplătoare. Menționam într-un articol anterior că la începutul războiului Rusia a făcut un pariu cu tentativa de cucerire totală a Ucrainei, pornind aiurea în toate părțile fără asigurarea logisticii, fără pașii obligatorii care trebuiau urmați ci riscând pur și simplu foarte mult, chiar după ce s-a văzut că armata nu este pregătită și că soldații ruși sunt incompetenți. Părerea mea este că acest risc nu s-a făcut fără cap, ci s-a încercat din start rezolvarea războiului rapidă, fără a cădea în capcana unor frecușuri care vedem că au cam secat de arme pe toți, dar mai ales pe ruși.

Între timp SUA exportă LPG Europei după ce europenii dau cu piciorul la gazul rusesc ieftin, plătind în schimb sume colosale pe gazul americanilor sau pe panourile solare ale nemților. De aceea și nemților le convine războiul, deoarece deși pierd prin aceea că nu mai pot folosi gazul rușilor ca bază energetică a mașinăriei de export, câștigă pe altă parte prin aceea că având totuși rezerve, importă ce se poate de prin alte părți la suprapreț dar creșterea prețului la gaze este nesemnificativă comparat cu inflația produsă și mai ales cu distrugerea competiției care neavând nici resursele financiare ale Germaniei și nici capacitatea de a se mufa rapid la alte canale de resurse, au rămas în urmă și cu greu vor recupera terenul pierdut.

Ce este de făcut deci dacă dorim să ne adaptăm la viitor? În primul rând să înțelegem prezentul foarte bine. De aceea repet deseori povestea aceasta cu cine câștigă și cine pierde din război. Vă îndemn să vă uitați și la cifre care sunt un indicator clar.

source: tradingeconomics.com

După cum se vede, producția Germaniei duduie. Nu la fel stau România și nici măcar Polonia. Războiul pare să le priască nemților ca și americanilor, deși se tânguie că nu mai au rachete ca să le dea ucrainienilor și nu pot să producă cât consumă ucrainienii. Culmea-culmilor, austeritatea de altă dată cu care nemții le dădeau lecții grecilor, este acum îndreptată chiar spre ucrainieni care sunt sfătuiți să nu mai tragă aiurea cu rachetele și cu gloanțele ci să facă economie deoarece e criză.

Zise fiind cele de sus și plecând de la vorba lui Gerald Celente că current events determine future trends, eu cred că România va fi împinsă în război, indiferent de rezistența sau capacitatea internă, pur și simplu pentru a duce mai departe o inginerie care funcționează și vedem că războiul funcționează.

Să ne întoarcem deci la ce putem face pe plan individual pentru a fi cât mai pregătiți de război, pornind de la ce vedem că se întâmplă la ucrainieni, făcând undele paralele și excluzând un traseu spre război nuclear deoarece evident că acesta nu este deocamdată necesar deoarece se pare că vaccinul a reușit cât de cât să nu mai crească populația – ca să nu mai zicem altele…

Din start excludem pe cei care au intenția să plece și sunt deja cu un picior în afară. Aceștia, dacă sunt însă în Europa de Vest, trebuie să se gândească la problemele economice, la inflație, la noile campanii ale Formumului și la eventualul risc de escaladare a războiului într-unul nuclear. Dar din start aceștia sunt mai bine ca noi, cei din țară, prin urmare prea multe nu avem de zis. Am putea totuși recomanda ca urgent cei care pot să își ia o cetățenie străină pentru a putea renunța la cea română în caz că se face mobilizarea și doresc să nu lupte cu rușii și să își dea viața pentru Black Rock ca să apere globalizarea. Personal recomand renunțarea la cetățenie chiar de acum, dacă e posibil, deși bineînțeles că orice cetățenie în plus nu strică, dar există o oarecare posibilitate ca războiul să pornească peste noapte și mobilizarea așijderea, prin urmare renunțarea va fi imposibilă și de unde dacă renunță acum vor dormi liniștiți (cu asteriscurile de rigoare), dacă tensiunile se vor desfășura prea rapid, vor ajunge pe front într-o săptămână. Mai ales cei care au familii, copii, trebuie să se gândească bine, dacă mai are vreun sens păstrarea unei cetățenii care nu mai înseamnă deloc mare brânză, dacă ei oricum se află în UE, având în vedere că România nu prea mai există decât ca gubernie administrativă.

Cei care sunt în țară trebuie în primul rând să facă un consiliu de familie și să cadă de acord cu un plan de acțiune. Cei care nu au făcut asta, deja sunt la risc și trăiesc la întâmplare, neștiind pe ce lume trăiesc. Planul trebuie făcut deoarece nu va fi ușor și chiar cu o bună pregătire dinainte, riscurile și greutățile vor fi majore când începe războiul.

Aș face acum o mică paranteză deoarece mă simt aiurea repetând unele lucruri care mie mi se par triviale. Bunăoară, e suficient ca cineva să se uite la ucrainieni și să se pună în locul lor pentru a înțelege de ce îndemn la pregătire și la calcul. Evident că o parte a ucrainienilor s-au pregătit – miliardarii și-au mutat averile dinainte afară, cei cu bani și-au cumpărat proprietăți și aveau deja conturi afară. Când a venit războiul, cei care se pregătiseră nu au fugit ca buimacii pe jos până la cea mai apropiată stație de tren, pentru a face apoi 3 zile până la cel mai apropiat punct de graniță, pentru a putea apoi să fie primiți de ong-uri și străini binevoitori. Cei cu bani și care au calculat, au fugit în noaptea primului atac direct unde aveau pregătit dinainte, nu au stat la coadă, nu au luat în grabă ce-au putut și nici nu s-au stresat să scoată banii din bancă care din start, dacă erau ținuți în hrivne s-au cam evaporat iar dacă erau valută probabil nu au putut fi scoși. Și chiar cei care au avut cash mult, au avut stresul ascunderii și trecerii graniței, stresul să nu fie furați etc.

Trecând la oile noastre, puțini români știu că pot să își facă deja cont la o bancă străină de aici, online, fără să miște un deget și pot să își pună acolo niscavai euroi pentru zile negre. Nu mai zic de bitcoini sau aur … Dar cei cu bani, teoretic nu ar trebui sfătuiți deoarece așa cum au făcut banii, așa se vor descurca și în vremurile grele care vor veni, am putea spune, nu? Nu! Deoarece nu sunt pregătiți psihologic și nu știu cum vor reacționa. Este bine că mulți români au mers măcar în călătorie în afară și știu să se descurce măcar în UE. Este bine că mulți poate chiar au muncit și știu măcar să se ferească de amenzi usturătoare luate pe străzile din UE sau de patroni țepari sau știu de unde să cumpere ieftin, știu multe, dar principala problemă va fi că atunci când războiul va veni, cel mai probabil granițele vor fi închise. Poate vor exista unele excepții, dar nu știu să dau detalii, dacă ne uităm la ucrainieni.

Tot ce știu este că în perioada inițială, cei sub o anumită vârstă nu puteau să iese în afară. Ulterior, cei care aveau familii li s-a permis să plece legal cu familiile, ca să aibă grijă de ei. Dar asta s-a întâmplat deoarece deja ucrainienii aveau prea mulți recruți și nu aveau ce să facă cu ei, neavând posibilitate de pregătire rapidă, neavând arme, fiind constant bombardați etc. Chestiunea permiterii fugii sau nu este însă una politica și din ce m-am prins eu, ucrainienii au ales mai degrabă să fie deschiși și să permită celor care doresc să fugă deoarece oricum nu prea aveau ce să le facă concret. Ceea ce nu va fi cazul nostru deoarece fiind țară UE, suntem mult mai integrați și cu noile buletine biometrice vom fi și mai ușor de prins în caz că fugim – dacă va fi interzis.

Oricum în UE este greu să trăiești fără buletin, de aceea zic că este foarte importantă elaborarea unui plan și cei care nu pot să fugă deocamdată, să caute portițe care să le permită pe viitor să plece. Aș da doar exemplul plandemiei – în timpul plandemiei granițele au fost închise o perioadă și persoanele fizice nu mai puteau merge în excursii. Firmele însă puteau merge, dacă un patron al unei firme avea chef să meargă în excursie într-o țară străină, tot ce avea de făcut e să comande marfă din afară și la graniță trecea fără probleme. Știu că au fost unele frecușuri într-o perioadă, că se aștepta mult, că erau tot felul de verificări, dar ideea este că companiile au prioritate în fața persoanelor. Patronii de exemplu puteau să se plimbe cu mașinile nestingheriți în timpul plandemiei deoarece puteau oricând să scoată o hârtie din aceea care se cerea. Cei care au luat amenzile pur și simplu fie nu au apucat să ceară angajatorilor să le facă o hârtie, fie au tratat cu indiferență legea, apoi s-au trezit cu amenzi. Iată deci că au existat unele portițe și s-a putut evita interdicția ieșirii în afară.

Mergând mai departe, se pune întrebarea dacă totuși nu putem (sau nu vrem) să fugim, ce putem face aici în cazul că vom fi aruncați în război. Evident că trebuie considerate mai multe scenarii dar din nou vă invit să ne uităm la ucrainieni și să considerăm scenariul că o parte din țară va fi ocupată și pur și simplu rasă. Cred că varianta ocupării capitalei nu se va repeta la noi și dacă vor trece de ucrainieni, rușii se vor opri doar acolo unde vor fi opriți de … balanța de putere despre care am mai discutat. Așadar nu putem știi motivația rușilor și până unde pot ei avansa în caz că vor intra peste noi. De departe Moldova clar va fi ocupată, deci putem zice că cei din Moldova ar cam trebui să ia în calcul fuga în Ardeal. Iată deci un posibil plan pentru cei care deja doresc să fie pregătiți. De asemenea, în caz de război, ne-am aștepta ca bucureștenii să se simtă protejați deoarece „e capitala”. Pe noi chiar ne apără NATO, vor zice bucureștenii așa cum acum românii speră că îi apără NATO și așa cum ucrainienii sperau că îi apără americanii și de frica americanilor rușii nu îi vor invada deși se tot adunau la graniță și tot amenințau că intră peste ei.

Cu privire la România, nu de puține ori rușii au tot strâmbat din nas cu privire la Deveselu. De altfel, Orban chiar a făcut referire la asta recent, cum că Putin i-ar fi spus lui că asta ar cam fi singura lui problema cu țările din est, fostele sclave ale URSS, că au permis americanilor să plaseze sisteme de rachete. Nu știm dacă tehnic rușii chiar se tem de Deveselu, dar Putin poate folosi Deveselu ca o țintă,ca un target. Prin urmare, cred că și cei din sud trebuie să ia în calcul o eventuală retragere în Ardeal.

Dar cum se poate pregăti cineva pentru așa ceva? Păi în primul rând este limpede că cine are bani, are deja o parte din problemă rezolvată, deși nu e chiar toată, sunt și aici amănunte. Că dacă are lei, vai de planurile lui … Pregătirea poate varia în multe feluri, de la a te decide deja să îți muți familia (un inconvenient prea nasol pentru mulți) la a încerca măcar să muncești câteva luni în Ardeal sau dacă ești disponibil să cauți deja locuri de muncă în Ardeal. Cum poți face însă asta peste noapte și ce poți face dacă este greu? Nu putem aici elabora răspunsuri pentru toate întrebările dar luate boabă cu boabă problemele, se pot găsi multe soluții.

De exemplu, ce te faci dacă intră rușii în Moldova și vrei să fugi? Te duci în Ardeal dar vrei să ajungi într-o sală de sport la grămadă cu alți 10.000 de ieșeni? Dacă nu, ia în calcul varianta cumpărării unei case la țară în Ardeal sau a unei garsoniere. Dacă cumva ai planuri să investești și să cumperi ceva imobiliare, dacă tot faci pasul, de ce nu cumperi ceva în Ardeal care să îl închiriezi deocamdată și să ai unde fugi în caz de război. O proprietate suplimentară înseamnă costuri masive, dar mulți români toacă bani aiurea pe credite la mașini noi inutile sau pe telefoane noi sau pe abonamente la Netflix sau pe McDonalds. Mulți nici măcar nu s-au prins că deși în hypermarketuri prețurile aproape s-au dublat, la piață prețurile sunt mult mai mici și cine a renunțat la hypermarket în favoarea pieței deja a făcut economie de 20-30% din cât dădea pe mâncare.

Deci dacă la 11500E poți cumpăra acum o casă lângă Arad care are gaze, apă și nu plouă în ea și dacă la dobânzile mari de acum însă se poate lua un credit de consum de 15.000 EUR cu o rată lunară de maxim 250E, cei care pot să facă asta și nu se gândesc la risc/beneficiu preferând în locul unei case din Ardeal să cumpere un apartament cu mai multe camere, o mașină nouă sau să renoveze baia, aceștia își vor merita soarta! Că veni vorba de renovări, este evident că în astfel de vremuri nu are niciun sens renovările, construcțiile sau investițiile. Acestea sunt pentru ignoranți și oameni care nu realizează pe ce lume trăiesc. Este clar că toate finanțele trebuie administrate acum în perspectiva intrării României în război cu Rusia și a invaziei care va urma, a bombelor care vor cădea și a planului pe care trebuie să îl facem.

Oamenii nu sunt obișnuiți să plănuiască și mai ales creditul a distrus orice capacitate de disciplină și de organizare. Prin urmare, nu prea avem cum să ajutăm și cum să sfătuim pe cei care nu reușesc măcar ca financiar să facă un efort și să se pregătească de război. Evident că unele investiții pot fi bune. De exemplu, cei care nu știu limba engleză ar trebui urgent să își bage banii pe meditatori care să îi învețe rapid. Cei care știu engleza dar nu știu germana, nu le-ar strica de asemenea să dea bani pe meditații la germană. Nici spaniola nu strică deși în caz de război, zecile de mii de români probabil vor mai aduce încă câteva sute de mii din țară și Spania nu va putea duce în spinare povara economică.

Din nou vreau să fac o paranteză. Reflexul gândirii și resorturile unor scenarii atât de apocaliptice pentru noi românii, ne orbesc și fac ca să proiectăm problemele noastre asupra întregii lumi. Ucrainienii nici nu își închipuiau că dacă va veni războiul, lumea va merge mai departe și economia va dudui (cum vedem în Germania). De aceea cei care mai dau interviuri la podcastul The Telegraph mai amintesc uneori că țările din vest încă importă chestii din Rusia, că multe țări (cum ar fi Israel) nici măcar nu participă la sancțiuni. Ba chiar, unii ucrainieni sunt revoltați că lumea în vest nu se mai uită la știrile despre Ucraina și nu mai presează politicienii să le dea arme, intrând în … normalitate. Ei bine, nu e nimic nou. Așa va fi și cu noi. Dacă rușii ne vor ataca, nu va fi sfârșitul UE și economia UE nu va trece peste noapte în economie de război care să producă arme să ne dea nouă să ne luptăm cu rușii. Poate va crește producția armelor cu 5% dar în rest, economia UE va merge mai departe și poate EURO chiar se va întâri deoarece toate proiectele de „investiții” actuale ale României vor fi stopate și banii dedicați lor vor intra înapoi în pușculița de unde au fost adunați (deși de facto bani se produc din tastatură).

Așadar pornind de la ceea ce observăm acum că încă există economie și că oamenii care muncesc și se pricep la ceva, încă au de muncă, este bine să avem în calcul că dacă vom fi nevoiți să fugim, fie în țară în altă zonă, fie în afară, este bine să știm și altceva decât ceea ce facem acum. Dintre care jumătate oricum nu prea facem nimic, dacă ne uităm pe cifre. Și dacă acum banii ne vin cumva ba de la părinți, ba de la stat prin pensii, ba din afară de la un soț sau o soție plecată la muncă, în vreme de război multe dintre sursele care țin acum la suprafață pe paraziți vor seca și mai mult.

Deoarece am lungit deja prea mult articolul în final doresc să abordez aspectul pregătirii psihologice. Războiul este ceva nasol și mulți se vor adapta oricum. Mai ales românul este faimos că știe să râdă de necaz și ne place să ne tângium că noi am trecut prin multe, uitând că nu noi ci poate înaintașii noștri au trecut prin multe. Poate noi doar suntem beneficiarii unor vremuri prea bune și prea blânde care nu ne-au pregătit pentru ce va veni, spre deosebire de ucrainieni care măcar având deja un război la graniță dinainte, nu au fost chiar luați prin surprindere, sau cei care au fost, chiar nu aveau de ce să fie. Așadar, se pune întrebarea cum ne putem pregăti psihologic pentru război? Aici nu am prea multe de zis decât câ în primul rând trebuie să discutăm și în primul rând cei care avem simțul urgenței să îi alertăm pe cei din jur. Din nou îmi fac datoria de alarmist ostracizat, așa cum am făcut-o în primăvara fatidicului 2020, când cu plandemia.

Toate știrile și toate evenimentele și toate analizele pe care le văd eu duc către un război (în România). M-aș bucura să fie altfel și recunosc că știu și optimiști care cred că Dumnezeu ne va păzi. Eu zic că nu știu dacă pentru noi e mai bună pacea sau războiul și mai zic că războiul poate fi o oportunitate de trezvie mai accentuată decât traiul în pace. Nu e nimic cinic, ci cea ce zic este în acord cu viziunea mea asupra lumii.

Chiar dacă ne este greu și chiar dacă provocările sunt majore, oricine se poate pregăti și trebuie să o facă. Trist este că așa cum mulți nu sunt pregătiți nici pentru viața în timpul păcii, și traiul pentru ei este un război constant psihologic, venirea războiului nu va face decât să dea pe față acest război în care ei sunt deja angajați și ai căror victime deja ei se găsesc.

A ne obișnui să fim străini și pe fugă în această lume, a ne reaminti zilnic că viața poate fi scurtă și că lumea pe care o vedem este un miraj și că realitățile spirituale sunt cu adevărat frontul de bătălie pe care putem deja să câștigăm pacea dacă ne alăturăm cetei biruitoare, acestea sunt doar câteva lucruri simple pe care oricare le putem face.

continuare aici