Ucrainienii au atacat cu 3 drone navale o navă rusească care patrulează de-a lungul conductei care aduce gazele ruşilor la turci de unde sunt distribuite spre greci, bulgari şi de unde trăgeam şi noi o dată. Acum le luăm de la austrieci care sunt singurii redistribuitori ai gazelor ruseşti în Europa Centrală.
Atacul a eşuat, ruşii au distrus cele 3 drone / bărci rapide probabil telecomandate. Dar incidentul a arătat că Ucraina are aşa ceva şi poate pune probleme.
În acelaşi timp, o aeronavă americană Poseidon de spionaj electronic, patrula deasupra Mării Negre. Vă reamintesc că după doborârea dronei, misiunile deasupra Mării Negre s-au rărit. Personal am mai văzut drona o singură dată (am scris articol atunci) şi ulterior doar câteva trasee în sudul Mării Negre unde probabil americanii nu aveau încredere în turci şi doreau să monitorizeze tot ce mişcă deasupra Bosfor-ului. Dar de atunci nimic, de unde iar am scris un alt articol.
Evident deasupra României spre est şi nord-est mai vedeam periodic şi drona şi Poseidon. Dar introducerea Poseidonului deasupra Mării Negre pe acelaşi traseu unde a fost dată jos drona este un act de asumare a unui risc crescut din partea SUA care probabil nu s-ar justifica decât cu unele beneficii majore. Este la mintea cocoşului că coincidenţa între zborul Poseidon (relativ unic sau extrem de rar) şi atacul dronelor nu este coincidenţă, adică nu e greu să deducem că Poseidon – avion american de spionaj, cu echipaj al bord, probabil minim 8 oameni – a ajutat dronele ucrainienilor să atace nava rusească. De unde implicarea SUA în atacarea unei nave ruseşti este destul de mare, chiar dacă americanii au mai recunoscut că îi ajută pe ucrainieni cu informaţii. Dar aici i-au ajutat practic cu toată componenta de recon deoarece este puţin probabil ca ucrainienii să poată depista locaţia navei ruseşti la o asemenea distanţă. Personal nici nu înţeleg de unde au fost lansate acele bărci cu motor rapide, deoarece la cât de repede merg, consumă imens şi nu cred ca au autonomie atât de mare.
Deci putem spune că războiul din Marea Neagră a început. Acesta nu este nici primul nici ultimul atac dar este cel mai sudic atac, practic a avut loc aproape de gura Bosforului.
Sursa imagine: liveuamap.com
La ce să ne aşteptăm deci? La alte atacuri, care pot veni din partea ruşilor asupra navelor cu cereale ale ucrainienilor. Există deci riscul ca grain deal-ul să pice şi preţul la cereale să sară iar. Care preţ între timp a scăzut foarte mult deoarece ucrainienii evident lasă la preţ şi se mulţumesc cu mult mai puţin ca alte dăţi. Dar deja din luna mai un port ucrainean a fost scos din deal, adică ruşii nu mai permit exportul pe acolo. Urmează evident noi presiuni asupra României în sensul preluării volumului de cereale şi în perspectiva blocării deal-ului.
Dar de ce se riscă ucrainienii atât de mult? Ce câştigau ucrainienii dacă distrugeau acea navă? Nu se gândesc că pot să îi facă pe ruşi să renunţe la permisiunea transportului de cereale? Sau dacă nu, să mărească comisioanele, că oricum pentru acele transporturi să nu credeţi că ucrainienii câştigă mare brânză – grosul profiturilor revine transportatorilor turci care sunt singurii toleraţi şi care dau înapoi ruşilor comision. Asta sper că a înţeles toată lumea de ce marele negociator Erdogan i-a convins pe ruşi, deoarece i-a cumpărat. Pe faţă, dacă cereau ruşii comision, păreau penibili. Aşa, sub steagul diplomaţiei şi al umanitarismului, au tolerat transportul după ce în negocierile secrete turcii le-au promis comisionul, fie cash, fie prin ieftineli la servicii turistice pentru ruşi, fie prin oferirea aeroportului din Istambul ca hub pentru zborurile din Rusia către alte destinaţii din lume etc
Ei bine, ucrainienii se riscă din motivul despre care am mai discutat – marketing online! Ucrainienii au nevoie de ştiri pompoase şi videoclipuri virale cu nave ruseşti distruse pentru a-i convinge pe cartofii de canapea din SUA (şi Europa) că Ucraina poate câştiga, prin urmare este ok ca politicienii să continue ajutoarele de miliarde oferite ucrainienilor, că uite ce le fac ruşilor. Aşadar un atac spectaculos, chiar dacă irelevant geostrategic şi militar, oferă propagandistic un mare avantaj.
Închei aici, dar vă anunţ că în articolul următor voi trata arta războiului în strategia ruşilor. Este fascinant, personal nu am mai văzut o aplicare a principiilor lui Sun Tzu mai eficientă şi mai clară în vreun război de la atacul lui Vlad Ţepeş noaptea asupra taberelor turcilor.
PS- nu ştiu dacă am menţionat în vreun articol recent dar dacă nu reamintesc acum că mai nou cercetările legate de distrugerea gazoductului Nord Stream 2 din Marea Baltică duc tot spre ucrainieni. Din nou coincidenţă, doar ce alfăm că ucrainienii sunt de vină şi doar ce vedem că atacă o navă care patrulează de-a lungul conductei TurkStream. Ca fapt divers ucrainienii nu au ieşire la Marea Baltică, dar au la Marea Neagră … mă gândesc că dacă doreau şi puteau prima dată atacau această conductă.
