„Kremlinul adesea pretindea că are a doua cea mai puternică armată din lume. Şi mulţi credeau asta. Astăzi, mulţi văd armata Rusiei ca a doua cea mai puternică din Ucraina.” a declarat Secretarul de Stat al SUA Antony Blinken la Helsinki [1]

Nu ştiu câtă istorie ştie Blinken, dar în Al 2-lea Război Mondial, după atacul nemţilor, în primele bătălii, ruşii au pierdut sute de avioane şi mi de tancuri, pe lângă imense pierderi umane, plus ditamai teritoriu. Practic armata rusă a fost devastată şi au fost obligaţi să se retragă şi să se regrupeze. Ajutorul americanilor a fost important, aşa cum ajutorul chinezilor va fi în acest război mondial.

Presa românească prezintă o imagine falsă despre războiul din Ucraina. Dacă te uiţi pe ziare.com, te miri cum de ruşii nu s-au predat deja. Minciuni de un nivel incredibil, propagandă ieftină şi penibilă. Nici măcar pe harta liveuamap care este administrată de ucrainieni, nu găseşti atâtea minciuni. Maxim ce îşi permit acolo este să întârzie actualizările avansului ruşilor. Însă presa românească regurgitează unele evenimente de mult depăşite, legate de eşecul primei etape, al războiului blitz care a fost un pariu pierdut de Putin.

Dar de la a pierde un pariu, până la a numi armata rusă a doua putere militară din Ucraina este cale lungă, sau mai bine zis nas lung …

„Arată-te puternic când eşti slab şi slab când eşti puternic” este unul dintre principiile de bază din Arta Războiului a lui Sun Tzu. Dar de ce ar avea nevoie ruşii să se arate slabi? Deoarece au încercat să se arate puternici, sperând la o capitulare a ucrainienilor similară celei din Crimeea, adică fără tras de gloanţe. De aceea au invadat nesăbuit, au încecercat acel desant la Kiev şi ulterior au dat înapoi după ce nu le-a ieşit şi treaba s-a împuţit. Deoarece atunci erau slab, ruşii au dorit să se arate puternici. Aţi văzut că mulţi soldaţi nici nu credeau că sunt în război, credeau că sunt la exerciţii … Ruşii nu prea le au cu cartea, cu organizarea, cu învăţatul, au nevoie de timp ca să se dumirească pe ce lume trăiesc. De aceea tăticii care decid (Putin sau alţii) au dorit să arate armata rusă ca fiind puternică atunci deoarece era slabă şi vulnerabilă. Dacă ucrainienii atacau atunci şi primeau sprijin de la europeni, poate ajungeau la Moscova. Dar deoarece s-au arătat puternici atunci, chiar dacă ulterior s-au retras, au avut timp să se pregătească şi psihologic, uman, organizatoric, să pregătească alianţele, să facă acea mobilizare „parţială” care poate fi totală deoarece nimeni nu îi numără.

Nu vreau să fac un elogiu aici al resurselor şi capacităţilor ruşilor. Discuţia ar fi prea lungă şi complicată deoarece războiul are multe faţete. Este evident că ruşii nu doresc să ocupe toată Ucraina deoarece nu ar avea ce să facă cu ea. Presa românească nu prea spune, dar ruşii, în teritoriile pe care le ocupă, livrează mâncare şi apoi dacă există riscuri, populaţia este evacuată şi li se dau case prin alte părţi. De exemplu, pentru a se pregăti de eventuala contraofensivă a ucrainienilor, ruşii au evacuat deja Hersonul. Nu ştiu scala şi actualitatea evacuării, ideea este că deşi ruşii au mereu apetit pentru noi teritorii, preferă – aşa cum recomandă Sun Tzu – să le ocupe şi să le controleze folosind resurse minime.

Focusul Rusiei nu este teritoriul total al Ucrainei ci mai degrabă armata Ucrainei. Fără soldaţi profesionişti, oricâte arme ar trimite vestul în Ucraina, nu prea au ce să facă cu ele. De aceea încă de la începutul războiului, luptătorii şi „consultanţii” militari externi din Ucraina au fost o ţintă pentru rachetele ruşilor. Zic că ruşii nu vor să ocupe Ucraina, dar vor să reducă capacităţile de personal, adică să omoare câţi mai mulţi soldaţi profesionişti ucrainieni. Asta au făcut în Bahmut pe care puteau să îl ocupe rapid mult mai repede. Au preferat însă să se arate slabi, de aceea la Bahmut a pus faţă în faţă un bucătar cu o mână de mercenari şi câteva mii de prizonieri – pe de o parte şi floarea armatei ucrainiene, dotată cu arme de miliarde din vest, de cealaltă parte a fost evaporată.

Dar de ce „nu fac ruşii progrese”? O mantră repetată înainte de Bahmut care acum a rămas să fie regurgitată de capetele imitatoare neadaptate la realitate şi care nu pot să judece pe cont propriu ci doar din traduceri. Un alt principiu al lui Sun Tzu este că „arta războiului este de importanţă vitală pentru stat. Este o chestiune de viaţă şi de moarte, un drum care duce fie la siguranţă, fie la ruinare„. Ruşii nu îşi mai permit să piardă oameni prea mulţi. Situaţia internă prezintă pentru ruşi un risc mai mare acum decât înainte de război. Riscul pus de Ucraina prezintă acum pentru ruşi este mai mic acum decât la începutul războiului. Prin urmare, ruşii deşa sunt pe calea către siguranţă, mai ales că pregătirea lor (despre care voi zice mai jos) s-a confirmat că a fost de succes. Deci graba nu îşi are sens.

De cealaltă parte, pentru ucrainieni este vital ca victoria să vină cât mai repede. Ei nu îşi permit să aştepte deoarece oricând sprijinul din vest poate scădea sau se poate termina complet şi fără vest, rămân fără nimic. Nu doar că armata nu ar mai putea supravieţui, dar statul ucrainean – ce a mai rămas din el – ar înceta să mai existe. Birocraţii, guvernanţii şi chiar militarii care acum câştigă sume frumose, s-ar evapora în vest cu banii strânşi în această perioadă şi când conducta se va tăia, totul se va duce de râpă. Nu zic că nu există ucrainieni eroi şi care doresc să se răzbune pe ruşi. Dar milioane de ucrainieni au fugit totuşi în afară şi iată că nu luptă, deci cu atât mai puţin vor lupta dacă finanţele vor fi tăiate. Multe milioane preferă să rămână deoarece vin bani frumoşi din afară şi astfel pot să lupte.

Să luăm însă câteva principii ale lui Sun Tzu şi să vedem cum le aplică ruşii.

Pregătirea

Rusia s-a pregătit de ani buni strângând resurse financiare, reducând datoria externă şi dezvoltând capacităţi proprii de producţie. De asemenea, legăturile cu China au fost consolidate masiv în expetiva acestui război. Evident, industria militară a fost pusă la punct, mai ales nuclearele.

Cel care știe când să lupte și când nu o face, câștigă

Când s-a retras anul trecut în urma „contra-ofensivei” Rusia a făcut-o deoarece nu putea controla întreg teritoriul ocupat. A avut ulterior de mobilizarea „parţială” pentru a putea să-şi consolideze o forţă cât de cât în urma eşecului tentativei blitz. Chiar dacă putem spune că la început ruşii nu ştiau că nu trebuie să se lupte, fără risc nu există victorie, ruşii au riscat, dar chiar dacă nu le-a ieşit blitz-ul, nu au pierdut.

Comparați cu grijă armata opusă cu a voastră, pentru a știi unde există un exces de forță și unde este lipsită.

Periodic ruşii testează linia frontului pentru a vedea unde şi dacă pot avansa. Prin testare nu înţeleg doar artileria ci incursiuni efective care testează vigilenţa ucrainienilor.

Sunt multe altele principii şi cu siguranţă le putem aplica şi din perspectiva ucraineană. Însă oricât am încerca, nu găsim scenarii în care ucrainienii să câştige. Singurul scenariu ar fi implozia conducerii ruşilor, de aceea vedem abundenţa de articole care împing spre acest narativ, deoarece elitele din vest cred că prin narativ se poate schimba realitatea. Deoarece prin narativ au controlat mulţimile în plandemie (dar şi în tunul financiar din 2008), cred că prin narativ, pot acum determina o implozie socială în Rusia. Vise frumoase!

Cert este că Rusia chiar dacă nu mai câştigă teren (deşi o face sat cu sat în ultimul timp), câştigă timp şi experienţă. Deja între timp, armata rusească se pregăteşte intens pentru o eventuală luptă cu vestul, populaţia este pregătită mental şi psihologic pentru un război de durată spre deosebire de vestici care se ocupă cu STOP THE OIL …

Timpul trece şi alegerile în vest vor pune presiune pe sprijinirea Ucrainei şi pe amânarea negocierilor. De departe pentru vest, o Ucraină împărţită ca acum este ok, chiar dacă ruşii vor mai lua şi Odessa. Vestului i-ar conveni ca grâul ucrainean să nu mai plece în Egipt pe bani grei ci să fie desfăcut în vest pe bani de discount. De asemenea, vestul are nevoie ca de aer de noi investiţii şi oportunităţi, cum ar fi de exemplu opera de „reconstrucţie a Ucrainei”. Iar reconstrucţia asta merge şi cu jumătate din Ucraina darămite cu cât a rămas acum.

Faptul că ruşii nu folosesc arme prea avansate şi nu au declarat încă război, tolerând chiar turismul tinerilor, denotă de fapt că războiul chiar este o operaţiune pentru ei, ca mobilizare, adevărata capacitate a armatei ruseşti fiind încă un mister. Unde sunt avioanele ruseşti de ultimă generaţie, unde sunt tancurile cele mai moderne, dar mai ales de ce nu este încă distrus Kievul deoarece am văzut că ruşii au capacitatea să lovească punctual şi nici lipsă de bombe nu par să aibă.

Ei bine, ruşii stagnează deoarece deocamdată au obţinut tot ce au nevoie, ţin sub control Ucraina şi aşteaptă o soluţie care să îndeplinească cerinţa lor, adică neutralitatea Ucrainei.

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] 2 IUN 2023 – articol New York Times – In Finland, NATO’s Newest Member, Blinken Details Russia’s ‘Failures’