Robotyne

Începem cum un scurt rezumat al contraofensivei. Aceasta nu a reuşit, singura pătrundere fiind la Robotyne unde însă Ucraina a spart doar prima linie de apărare construită de ruşi. Ca şi Bahmutul, această luptă a fost o maşină de măcinat ucrainieni, deoarece ruşii plasaţi pe poziţii de apărare mai înalte, au lovit la greu ucrainienii împinşi din spate de guvern şi de NATO.

Imagine DeepStateMAP

Cu excepţia acestei pătrunderi, în rest avem situaţii inverse, adică ruşii au avansat, deşi pe teritorii mai mici comparat cu această bucată. Ce mai trebuie ştiut este că se pare că ucrainienii au adus aici soldaţi din nord şi au slăbit acolo poziţiile. Am auzit că ruşii ar trimite trupe de recunoaştere prin acele zone pentru a putea vedea unde pot pătrunde.

De altfel m-am mirat de ce ruşii nu au mai atacat în nord deoarece evident cu cât frontul este mai larg cu atât pui presiune pe inamic. Explicaţia mea este că ruşii nu sunt interesaţi decât de ce au muşcat deja şi nu vor să muşte mai mult din Ucraina, aşteptând momentul în care ucrainienii sunt gata să înceapă negocierile.

Drone

Ucrainienii au avut numeroase lovituri în interiorul Rusiei. Cum de reuşesc? Simplu, aruncă multe drone spre ruşi, aceştia dau jos multe, dar nu toate şi cele care rămân mai fac poc-poc, fie peste o maşină, fie peste o clădire în Moscova, fie – mai rar – peste avioane.

Dronele sunt mici şi multe şi apărarea antiaeriana nu poate face faţă de nicio parte.

Fiind mici, sunt greu de depistat, fiind multe e imposibil de oprit. Practic, dacă putem face o predicţie 100% cu privire la războiul viitorului este că acesta se va duce cu drone, din ce în ce mai multe, din ce înce mai autonome şi din ce în ce mai puternice. Deocamdată dronele nu pot căra prea multe bombe şi nu pot face distrugeri prea mari.

Folosirea dronelor este însă semn al sărăciei şi de o parte şi de alta. Evident că ideal pentru ruşi ar fi ca să distrugă silozurile ucrainienilor cu acele rachete supersonice care nu prea pot fi oprite, deşi există zvonuri că Patriot poate opri. Ideal, dacă ruşii ar avea bani şi producţie, ar putea lovi doar cu acele rachete care ştim că sunt precise şi ştim că pot face poc nasol, adică au material explozibil suficient chiar pentru a distruge clădiri mari.

Dar deoarece evident că există un Return of Investment (ROI) şi în război, dronele sunt preferate deoarece sunt ieftine. Mulţi râd de ruşi că cumpără drone de la iranieni, sugerând că ei nu sunt în stare să facă. Evident, ruşii preferă ca capacităţile lor de producţie să le consume pe rachete supersonice sau nucleare care vor fi folosite în eventualitatea extinderii conflictului şi preferă să le dea iranienilor ceva la schimb pentru a primi drone de la ei. Este o soluţie evidentă, dar cu toate acestea, veţi vedea în presă de multe ori comentarii ironice şi idioate cu privire la faptul că ruşii cer arme fie iranienilor, fie koreenilor din nord, etc.

Carne de tun

Imperiul are nevoie de carne de tun. Disperarea după soldaţi are următoarea explicaţie: cum ruşii adoptă o strategie de apărare cu fortificaţii şi tot ce trebuie, singura speranţă este folosirea soldaţilor sinucigaşi trimişi să spargă frontul, tehnică folosite de ruşi în Bahmut, prin Wagner care a folosit acolo prizonieri puşcăriaşi. Bahmutul era important şi de aceea Rusia a presat, dar după această victorie, ruşii nu au mai avansat nicăieri.

Problema este că liniile de apărare fiind fortificate cu tot ce trebuie, orice mişcare este rapid observată şi artileria atacă, făcând praf tancuri, blindate şi orice maşinărie. Dar folosirea artileriei pe soldaţi este cam scumpă şi dificilă, de aceea e nevoie şi de carne de tun care să avanseze şi care deşi se loveşte în cele din urmă de poziţiile de infanterie ale ruşilor, măcar poate să avanseze şi să pună în pericol piesele de artilerie ale ruşilor care sunt „stimulate” să îşi desconspire poziţiile trimiţând la moarte sigură fie tancuri, fie blindate.

Imperiul caută carne de tun în toată lumea şi oferă 3400E/lună [1]. Recrutarea este grea deoarece deşi sumele sunt frumoase, pentru europeni sunt prea mici iar pentru africani … nu prea ai ce face cu ei, deoarece sunt fricoşi şi incapabili având totodată un IQ scăzut. Europenii însă merg, mai ales cei din est. De departe polonezii ar fi o carne bună de aruncat în ghearele ursului, doar că polonezii nu răspund la bani, au nevoie să fie chemaţi la luptă de patrie, prin urmare e nevoie ca patria să le fie ameninţată. Dar ruşii după cum vedem stau fortificaţi şi nu mişcă un deget, decât se apără, deci Polonia nu are de ce să se simtă ameninţată.

Până şi în Belarus, preşedintele acela glumeţ a reuşit să îi ţină în frâu pe wagneriştii care se zbăteau să dea o tură până la Varşovia.

Revine COVID?

Una peste alta, cum războiul stagnează şi inflaţia bălteşte, lipsa de crize cu care să sperii oamenii, forţează presa să zgârme în urmă şi să încerce să resusciteze Covidul.

Prin urmare, nici nu ştii ce e mai bine. Să vină Putin nu e bine, să ne vaccineze Arafat, ar fi penibil. Culmea e că boporul încă doarme, dar eu cred că e amorţit de vaccin sau poate e prea moleşit de căldura – record zic iexperţii – din această vară. Sunt sigur însă că duşul rece al preţurilor din toamnă îl va trezi, din păcate prea târziu şi în clasica tradiţie mioritică, vom face mult zgomot pentru nimic deoarece Agenda 2030 merge înainte, patrioţii în UE fiind gata să pună umărul.

~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Up to €3,400 per month: Meet the Spanish company recruiting fighters for Ukraine