Dacă Iranul ar fi în spatele atacului se pune o mare întrebare: de ce doar Hamasul a participat la atac şi nu şi Hezbolahul. La ce foloseşte asta? Acest argument pe de o parte.

De asemenea, dacă Iranul a planuit şi organizat acest atac, având în vedere că probabil SUA şi Israel vor ataca oricum Iranul, cum de nu a atacat şi Iranul împreună cu Hamas şi Hezbolah? Un atac surpriză evident are şanse maxime de reuşită pe când un atac în valuri sau doar un act punctual de terorism nu are niciun efect în vederea scopului final care teoretic ar fi eliberarea palestinienilor.

Qui Prodest?

Cui foloseşte acest atac? Încă nu putem da un verdict final, dar este clar că după atac Israel a devenit victima şi banii pentru Ucraina merg acum spre Israel. De asemenea, două portavioane americane protejează Israelul mai mult ca niciodată şi avioanele americane moderne patrulează Mediteraneana pentru a descuraja orice mişcare a Iranului, singurul risc pentru Israel din zonă după neutralizarea Irakului a Libanului şi a Siriei şi după preluarea Egiptului de către grupări moderate construite cu sprijin american care au făcut pacea cu Israelul. Preşedintele Egiptului El-Sisi a venit la putere după o lovitură de stat la care a avut sprijinul SUA, tocmai pentru că Israel avea nevoie să securizeze Egiptul în vederea ocupării totale a Gazei şi a expulzării palesinienilor din Gaza în Egipt cum probabil se va întâmpla în viitor.

Nu ştim dacă după acest atac, Israel va ocupa toată Gaza sau doar jumătate, dar întrebarea „cui foloseşte” ne dă în general un răspuns şi la întrebarea mai profundă cine este de vină şi care este cauza, mai ales atunci când răspunsul la Qui Prodest devine mai clar şi o concluzie certă se poate contura.

Întorcându-ne la Iran, să analizăm puţin riscurile şi oportunităţile acestuia. După războiul din Ucraina, Iranul a devenit unui dintre puţinii parteneri strategici ai Rusiei deoarece Iranul are o specializare pe drone care îi este foarte utilă Rusiei. De asemenea, deorece Iranul are o experienţă îndelungată în lupta cu sancţiunile americane, acest know-how dar mai ales scheletul evitării acestor sancţiuni foloseşte foarte mult Rusiei.

Prin urmare, importanţa Iranului crescând, putem spune pe şleau că Iranul are spatele asigurat. Prin urmare, tot ce trebuie să facă Iranul este să aibă grijă să nu aibă succes operaţiunile de destabilizare interne şi se alipească cât mai mult la BRICS care este pe val. Ca fapt divers, China a dat o lovitură puternică petro-dolarului prin începerea de contracte în yuan, practic prin anunţarea faptului că doreşte ca yuanul să înlocuiască dolarul. Importanţa acestei tranzacţii este colosală şi coroborată cu nivelul record de scăzut al deţinerii de bonuri de trezorerie americană de către China, confirmă o accelerare a decuplării de Imperiul Anglo-American care infirmă teoria „codependenţie” conform căreia China şi SUA sunt „condamnate” să se înţeleagă şi să colaboreze între ele deoarece fără SUA, China nu mai are piaţă de desfacere şi fără China, SUA nu mai are de unde să cumpere orice ieftin.

Nu este subiectul acestui articol şi nu doresc să lungesc paranteza, dar China nu poate merge cu fundul în două bărci, adică nu poate merge şi pe dolar şi pe yuan. Faptul că a început tranzacţii pe yuan, că acestea funcţionează şi că nu o mai interesază dolarul este similar unei declaraţii de război. Este doar chestiune de timp până când dolarul va scădea din putere şi SUA nu vor mai putea cumpăra nimic de la chienzi deoarece pe producţia internă reală, dacă scoatel dolarul din ecuaţie, SUA ajunge Africa.

Dar marea problemă a teoriei codependenţei este că nu spune ce le-ar lipsi chinezilor dacă lucrurile minunate şi variate pe care le produc, în loc să le exporte la americani în schimbul unor biţi digitali cu care nu pot face nimic, vor alege să consume acele produse în interior şi să beneficieze astfel de rodul propriei munci. Ca o comparaţie, aş face o paralelă între codependenţa unui fermier care alege să vândă mere şi pere la Lidl doar pentru a face ceva bani ca să poată cumpăra de la Lidl suc de mere. Nu are niciun sens! De ce să vândă merele ieftin ca să cumpere suc de mere scump de la Lidl când poate să mănânce singur merele pe care le produce şi să nu el mai vândă la Lidl?

Întorcându-ne la Iran, nu avea niciun motiv să provoace acest inciden.

Miliarde pentru Iran

Nimeni în presa de la noi nu subliniază un mic mare amănunt cu privire la momentul în care a avut acest loc incident. Bunăoară, după cum ştim, Iranul este sancţionat. Când au lansat sancţiunile, SUA a confiscat efectiv Iranului aproximativ 6.5 de miliarde din sistemul bancar, bani care erau tranzacţii în curs, investiţii în bonduri americane, aur etc. Asta din cauza sancţiunilor. După negocierile pentru încetarea dezvoltării capacităţilor nucleare de către Iran, SUA s-au angajat să returneze acei bani. Singura condiţie pusă de SUA era ca aceşti bani să nu fie folosiţi pentru cumpărarea de armament,. Deşi teoretic erau banii Iranului cu care Iranul teoretic face ce vrea, neavând de ales, Iranul a acceptat. Oricum dacă va avea bani noi să cumpere mâncare, va economisii din banii pe care i-ar fi dat pe mâncare şi va cumpăra din aceia arme. Deci condiţia americanilor este oricum una stupidă, dar poate nu înţeleg eu efectiv toate meandrele. Oricum pentru a finaliza această afacere, a fost aleasă Quatar care urma să primească de la SUA o parte din bani, treptat, pe care să deconteze facturile Iranului care însă nu pot fi pentru cumpărarea de armament.

Israel a dat din coate cât a putut ca să blocheze această deblocare însă nu a reuşit. Prin urmare, chiar cu câteva zile în urmă trebuiau să înceapă primele plăţi ale Quatarului către Iran, ale sumelor blocate anterior prin sancţiuni de către SUA.

Ei bine, acum aceşti bani au fost blocaţi deoarece Iranul este „suspect” [sursa]. Altfel zis, proştii de Iranieni care zic evreii că ar fi plănuit acest atac, nu s-au gândit să aştepte să primească banii mai întâi şi apoi să dea ok-ul pentru atacul Hezbolah-ului.

Iată deci câteva beculeţe care ne arată clar cine beneficiază de acest atac şi cine încearcă să profite.

O umbră de speranţă

Oricât de mult l-am criticat pe Biden cred că în cazul Israelului este mai puţin controlabil decât Trump. Au evident la mână dosarul cu flăcăul care şi-a pierdut laptopul plin de poze compromiţătoare şi au evident acuzaţiile de luare de mită de către Biden prin flăcăul său. Oficial, Bidonul zice că flăcul e mare om de afaceri şi a primit banii de la ucrainieni deoarece e bun la afaceri nu deoarece era el preşedinte.

În SUA există o bătălie cruntă între republicani şi democraţi la nivel înalt şi este posibilă chiar detronarea Bidonului.

Teoria mea este că Trump a fost uşuit deoarece s-a retras din Siria şi nu a terminat treaba. Deşi a mutat capitala la Ierusalim aceasta e mizilic. Pentru Israel, ideal era ca în Siria primăvara arabă să reuşească ce a reuşit să facă în Egipt: să pună la putere un preşedinte pro-american care să facă pace cu Israelul şi ideal să primească câteva milioane de palestinieni după eventuale viitoare atentate teroriste.

Prin urmare, deoarece Trump nu a ascultat de Bibi, a fost dat jos. Trump a încercat şi el să se răzbune pe Bibi şi era cât pe ce ca acesta să ajungă la puşcărie. De altfel, dacă nu câştiga alegerile … Biden însă a cedat la deblocarea banilor şi a tărăgănat atacarea Iranului. De altfel, cu atacarea Iranului toţi americanii dau înapoi deoarece ştiu că nu prea pot. Evreii le cer însă imposibilul şi nu se vor lăsa.

După cum vedeţi relaţia cu Israelul este foarte grea pentru americani deoarece ori că eşti Trump, ori că eşti Biden, nu faci ce tot ce ţi se cere. Iar alt canditat posibil nu prea există deaorece americanii nu prea mai pun botul la televiziunile oficiale şi internetul este imposibil de controlat cum puteţi vedea pe acest blog.

În final, aşadar, umbra de speranţă de care zic eu este trezirea evangheliştilor americani care sunt principala forţă pro-Israel şi unificarea patrioţilor americani reali şi de o parte şi de alta a baricadei. Dar aşa cum este situaţia actuală şansele sunt 50-50.

Doar rugăciunile ortodocşilor pot schimba această balanţă, pentru ca apocalipsa să fie evitată încă o dată. Deoarece atacarea Iranului va duce clar la Al 3-lea Război Mondial.