Nu am apucat să termin articolul trecut despre Israel deoarece m-am plictisit prea repede. Nu ştiu dacă am tratat posibilitatea escaladării şi cum poate escalada acest conflict în Război Mondial.
Din start vreau să spun că nu acest conflict va duce la un război mondial ci este doar încă un război din nenumăratele războaie care deja sunt fierbinţi. De la Ucraina, la Siria, la Sudan şi la altele, peste tot în lume apar focare. Trecerea de la aceste focare la un război mondial va fi atunci când marile puteri îşi vor declara război direct şi reciproc război una alteia şi când fiecare va face mobilizare şi va ataca pe cealaltă.
În epoca de astăzi gândim că un război direct între marile puteri trebuie să fie unul nuclear. Dar nu ştiu dacă această gândire este tocmai ok. Acea scară a escaladării unui război nuclear la care fac referire destul de des, m-a pus pe gânduri şi încep să cred şi eu că nuclearele sunt ultima armă la care vor apela după ce vor fi demonstrat deja ce pot cu celelalte. De asemenea, sunt puţin suspicios cu privire la percepţia generală asupra puterii şi efectelor nuclearelor în sensul că în afara de distrugerile locale – care sunt verificate – impactul masiv, asupra climei, asupra economiei etc nu cred că este deocamdată dovedit. Pe scurt, văd nuclearele ca nişte bombe puternice, nu le văd separat. Dacă o ţară are bombe multe şi puternice poate contracara nuclearele şi în cazul unui război mondial folosirea nuclearelor nu anulează importanţa numărului oamenilor şi a puterii economice necesare producerii armelor.
Scenariu simplu
Un scenariu simplu spune că Israel va intra în Gaza, cu sprijinul SUA. Apoi Iranul, Egiptul şi Iordania vor ataca Israelul, apoi SUA va ataca Iranul apoi Rusia va sprijini Iranul şi eventual va intra direct în război cu SUA. Turcia de asemenea va fi de partea Iranului. Ţările arabe vor fi toate împotriva SUA-UE şi vor interzice exportul petrolului în aceste ţări. Fără petrol-gaze care vin fie din Rusia fie de la ţările arabe, UE e cam terminată (nu România care are resurse dar care evident vor fi sifonate de alţii). SUA nu e terminată deoarece are resurse proprii dar nu va putea sprijini UE suficient deoarece vapoarele cu gaz lichefiat nu pot pompa la fel ca conductele directe.
În final, China se va alia Rusiei şi ţărilor arabe. Noi focare între cele două blocuri vor fi evident peste tot: Belarus-Polonia, China-Taiwan, Turcia-Grecia, poate şi China-Japonia.
Scenariu optimist (pentru Imperiu)
Există speranţa că ţările arabe şi Iranul, de frica americanilor, nu vor ataca Israelul ci vor sta cu mâinile în sân. În acest caz, tulburări sociale sunt inevitabile şi alegeri anticipate în varii locuri. Oamenii vor cere o reacţie şi dacă guvernele nu vor asculta, le vor da jos. Poate chiar vor fi lovituri de stat. Personal mă aştept în Arabia Saudită să fie o lovitură de stat populară, căci oricum fiecare schimbare de regim este de facto lovitură de stat, dar mă aştept curând la schimbarea regimului.
Cum anume va suprima Israel mânia musulmană chiar dacă guvernele niciunei ţări nu va declara război împotriva Israelului este greu de zis. Practic, nu văd o posibilitate. Din contră, situaţia actuală în care Israel încerca stabilirea de legături şi relaţii ba cu Turcia, ba cu Arabia Saudită, ba cu Egiptul era de departe o strategie mult mai utilă. În Egipt de exemplu, SUA au reuşit să îşi plaseze preşedintele. În Iran nu au reuşit, dar economic problemele sunt majore şi poate chiar explică de ce Iranul nu face nimic. Războiul din Ucraina şi relaţiile Iranului cu Rusia şi China sunt o chestiune deranjantă şi SUA nu pot tolera ca Iranul să se consolideze şi nici atât să stabilească relaţii cu Arabia Saudită.
Vă reamintim că teoretic Arabia Saudită era deja aliniată, de decenii, dar în ultimul timp SUA nu mai au mijloace de control şi Arabia Saudită împreună cu alte ţări din Golf se cam dau cu China şi chiar fac pace cu Iranul. Asta nu înseamnă decât pierderea influenţei SUA, a controlului şi a opţiunilor.
Chiar în Quatar unde SUA au cea mai mare bază militară din afara ţării, dacă va fi nevoie, SUA nu va putea folosi acea bază pentru a ataca palestinienii sau alte ţări care încearcă să atace Israelul. Acea bază avea rolul exclusiv de a apăra Quatarul de Iran şi orice altă folosire o va expune riscului de a fi atacată şi americanii goniţi.
Scenariul pesimist pentru Israel
Cu cât Israel amână mai mult „rezolvarea” Gazei, cu atât e mai complicat. Dar nu au de ales. Aşteaptă ca să vină arme şi soldaţi americani. Aşteaptă să vină şi minionii care trebuie să defilieze şi ei pe lângă americani. Abia când protecţia va fi garantată (deşi un portavion un poate garanta protecţia), Israel va intra în Gaza.
Ecourile intrării în Gaza nu este însă greu de prezis ce vor produce. Deja în SUA s-a văzut opinia publică de ce parte este. Politicienii sunt clar toţi în buzunarul Israel-ului dar este oare asta suficient?
În plus, ca probleme pentru Israel mai sunt câteva importante: Rusia şi Turcia dacă s-ar înţelege în Siria, ar ajunge în coasta Israelului. Nu cred că Erdogan ar putea să stea cu mâinile în sân dacă israelienii vor trece prin sânge pe palestinieni. 6-7000 de morţi cât sunt acum e acceptabil. Dar de la 100.000 în sus cu siguranţă va fi răzbel.
Paradoxal, cel mai dezinteresat de escaladare ar fi Assad care nu îşi doreşte decât să fie pace şi linişte şi Israel să nu mai bombardeze Siria aiurea. Assad, dacă ar putea, ar opri şi fluxul de la Iran către Cisiordania şi nordul Libanului, dar el abia face faţă în sud unde turkmenii încă îi fac probleme. Ca să nu mai zicem de kurzi.
Tot la capitolul probleme, pe cât de iubit e Sisi de americani, pe atât de şubred este scaunul lui. Nu prea cunosc politica din Egipt şi care e situaţia acolo, dar ştiu că aşa cum americanii aveau pe vreumuri un preşedinte preferat în Afganistan, tot aşa se poate înâmpla şi în Egipt ca peste noapte să vină talibanii.