Ar fi multe de comentat despre cât de compatibil este Bitcoin-ul cu o viziune creştină asupra lumii. Bineînţeles, finanţele sunt doar o componentă a societăţii şi politica monetară este doar unul din privilegiile prezente ale Cezarului, prin urmare nu doresc deloc să proiectez speranţe prea mari cu privire la Bitcoin deoarece chiar într-o societate ideală în care infrastructura monetară s-ar transfera pe blockchain, dacă doar asta ar fi principala revoluţie, ar rămâne încă suficiente leviere de control pentru dictatorii demonici care ar dori – ca şi elitele actuale – să reducă drastic populaţia şi să trăiască doar ei în lux şi bunăstare, având ca sclavi câteva sute de milioane de oameni, roboţi şi cam atât.
Ce doresc să comentez în acest articol este cât de datorii sunt creştinii – cei capabili – să aibă un awarness suficient despre Bitcoin şi în ce măsură trebuie să aplice decuplarea financiară de sistem ca o consecinţă logică şi firească a nealinierii şi neparticipării cu răufăcătorii acestei lumi, mai ales văzând coruperea şi nedpretatea din sistemul financiar.
Cu privire la bani, Noul Testament nu conţine prea multe sfaturi şi reguli, deşi Biserica a clarificat de-a lungul anilor. Avem câteva episoade importante:
Biciuirea schimbătorilor de bani
Biciuirea are ca rol în primul rând separarea banului de sfinţenia slujirii, alungarea din Templu este o acuză la degradarea slujirii şi căderea oamenilor în slujba mamonei. Nu doar schimbătorii erau păcătoşi deoarece practic îi jegmăneau pe cei care veneau să schimbe bani la ei ci şi cei responsabili cu administrarea templului, deoarece tolerau acest fapt, foarte probabil erau însetaţi de bani. Fiecare iudeu era dator să contribuie cu o taxă anuală la templu. Probabil taxa aceea era într-o anumită monedă, poate nu dinar (banul stăpânirii politice, să zicem cum ar fi euro sau dolarul astăzi) ci poate era şechel, folosit în scopurile religioase şi de comerţ.
Un scenariu care nu ar fi greşit legat de acele vremuri era că oamenii primeau salariul în dinari şi apoi veneau la templu unde pentru a plăti taxa, a plăti lumânări sau ce se mai primea atunci la templu, aveau nevoie de schimbători. Care schimbători, evident că luau comisioane mari la schimb deoarece veniţi acolo oamenii nu prea aveau de ales şi erau nevoiţi să apeleze la ei.
Deci cu privire la acest eveniment, putem spune că în primul rând Iisus a acuzat activitatea financiară în proximitatea sfinţeniei templului (un fel de profanare) dar în acelaşi timp şi incorectitudinea şi lăcomia schimbătorilor (care probabil luau comisioane prea mari). De unde ştim asta? Din faptul că i-a acuzat că au transformat templul în “peşteră de tâlhari”.
Vă imaginaţi ce ar spune Iisus astăzi despre băncile care fură oamenilor 2-3% din comisioane la schimburile bancare, sau sug 1% din extragerile de la bancomate? Sau taxează plata utilităţilor cu 5-7 lei deşi totul se întâmplă digital şi băncile oricum au acces la finanţare aproape “din oficiu” de la Banca Naţională, deoarece sunt de importanţă “strategică” pentru economie?
Aş înţelege să aibă băncile dreptul să jupoaie oamenii, dacă nu ar avea acces nelimitat la finaţare indiferent de cât de atenţi sunt cui şi cât dau credite. Dar când băncile dau credite de milioane la politicieni, nu le pasă că aceştia nu au de unde să plătească şi apoi când e criză vin la BNR să se milogească de credite infinite, mai au băncile dreptul să jupoaie efectiv oamenii şi să facă profituri record când inflaţia este record şi oamenii abia fac faţă la plata utilităţilor strângând cureaua?
Pilda talanţilor
În pilda talanţilor, Dumnezeu acuză pe cel care nu a investit talantul dat ci l-a ascuns în pământ ca să nu îl piardă, că dacă nu se pricepea să îl înmultească, putea să îl dea schimbătorilor de bani şi să primească dobândă. Nu vom intra aici în bogăţia simbolică şi înţelesurile vaste ale acestei pilde ci doar doresc să subliniesc că dacă la templu, Iisus îi goneşte pe schimbătorii de bani, deci este opus acestora, aici chiar spune o pildă unde lucrătorul leneş chiar este acuzat că nu a folosit opţiunea colaborării cu schimbătorii de bani. De unde vedem că totuşi activitatea de schimbare de bani şi practica dobânzii nu este condamnată explicit.
Ştim că istoric, Biserica a condamnat practicarea dobânzii. Mai nou, nu prea mai auzim de aşa ceva şi în ziua de astăzi când erodarea banilor este mecanismul standard prin care guvernele şi băncile fur indirect munca oamenilor, ar fi chiar culmea să fie condamnată dobânda, care la cât este de mică ne fereşte doar de un fur masiv, niciodată dobânzile nu sunt mai mari ca rata inflaţiei. Deci orice creştin care doreşte să nu fie furat şi are conştiinţa că trebuie să înmulţească talantul dat, trebuie să fie foarte preocupat de păstrarea valorii banilor pe care i-a primit de la Dumnezeu şi dobânda nu mai este ca altă dată dorinţa de îmbogăţire şi mai mare şi de profitat de necazul altora, ci o mică tentativă de a nu pierde mai mult decât pierdem prin ţinerea banilor în depozite.
Personal, consider că mai degrabă Biserica ar trebui să condamne luarea de credite, ceea ce ar feri pe creştini de multe necazuri, dar asta e altă discuţie.
În esenţă, banii sunt rodul muncii, al înţelepciunii, al oportunităţilor, al rânduielii divine şi aşa cum suntem datori să fim atenţi la cum ne păstrăm sănătatea şi mintea întreagă şi chiar cum ne păstrăm credinţa vie prin auto-îndoctrinare, trebuie să fim atenţi şi la păstrarea banilor şi a averii materiale pe care am acumulat-o prin îngăduirea sau rânduirea lui Dumnezeu.
Pilda talanţilor are un înţeles înalt, se referă la toate darurile, dar darul banilor este şi el componentă în abundenţa darurilor divine făcute unui om sau chiar unei ţări. Iar dacă pentru un om, responsabilitatea gestiunii banilor în duhul pildei talanţilor este atât de dificilă, cu atât mai mult pentru o ţară. De aceea, Nayib Bukele preşedintele El Salvadorului, cel care a legalizat Bitcoinul şi l-a făcut monedă oficială, este după mine un geniu şi un erou şi este un dătător de speranţă, un semn că totul nu este pierdut şi din cenuşa care probabil va rămâne după marele foc al războiului nuclear, se va putea renaşte o lume mai bună.
Pilda impozitului dat Cezarului
Această pildă se referă mai ales la raportul cu Cezarul deşi are evident şi implicaţii financiare. După mine, pilda aceasta arată clar că creştinul trebuie să aibă un simţ al realităţii cât mai precis şi să gândească cât mai clar când are de luat decizii. Este evident că ce este al lui Dumnezeu este al lui Dumnezeu şi ce este al Cezarului, este al Cezarului.
Personal această pildă mi se pare mult mai dificil de interpretat decât cea a talantului deoarece are foarte multă încărcătură istorică, contextul contează foarte mult aici. De fapt, aici nu e vorba de o pildă, ci de o întâmplare. Anume, iudeii au venit la Iisus să îl întrebe dacă să plătească sau nu impozitul către romani. Întrebarea era una capcană datorată situaţiei tensionate şi confuze în care se aflau iudeii în acea perioadă de ocupaţie romană.
Dacă Iisus se opunea plăţii impozitului (o viziune populistă şi la care se aşteptau să primească răspuns fariseii), ar fi fost apoi pârât de farisei romanilor ca “duşman al Cezarului” cum oricum a fost acuzat la momentul procesului. Dacă Iisus se pronunţa în favoarea plăţii acestui impozit nepopular şi povară pentru cei săraci care erau majoritatea, atunci evident ar fi fost pricină să fie considerat “duşman al poporului” şi fals profet deoarece în loc să îi elibereze pe evrei, cum sperau fariseii că va fi Mesia cel aşteptat, iată că Iisus promovează supunerea faţă de romani.
Răspunsul dat de Iisus este însă total neaşteptat prin faptul că nu doar explică simplu şi in your face justificarea participării la sistemul legal al conducerii vremelnice din acea perioadă a iudeilor, ci dă pe faţă şi necredinţa fariseilor şi viclenele lor intenţii.
Tot ce mai doresc să comentez referitor la aceste cuvinte ale Mântuitorului este că ele sunt deseori tâlcuite în zilele noastre cu trivialitate. Nu doresc să intru în amănunte şi să stârnesc polemici, doar atrag atenţia că banul cezarului de altă dată era din argint şi rămânea din argint până venea alt Cezar. Diluarea monezilor a avut loc mai târziu şi doar în inima Imperiului, când era deja pe final. În ziua de astăzi 100 de lei sunt 50 de lei peste 6 luni. Şi deşi pe hârtii este semnătura lui Isărescu, Isărescu nu este Cezarul nostru, nu este conducătorul nostru, nu este ales de nimeni. Este un personaj DUBIOS ca să nu zicem mia multe. Iar Fed-ul american, aşa cum am mai explicat, este o bancă privată.
Bitcoin şi tradiţionalismul
Sunt de acord că creştinismul şi mai ales ortodoxia sunt cumva asociate cu ideile conservatoare şi conservatorismul ca fiolosofie este evident o raportare corectă cu privire la mai toate aspectele. Conservatorismul a devenit însă un termen neclar şi aş prefera mai bine să detaliez ce cuprinde sau ce presupune o abordare conservatoare asupra finanţelor, deşi evident că se poate aplica la orice.
Specific ortodoxiei este ca orice apare nou să fie pus sub semnul întrebării, să fie testat. În ortodoxie tot ce avem a fost testat de-a lungul a sute de ani şi tot de-a lungul a sute de ani am văzut, că orice noutate care încearcă să schimbe ceva important este scuipată şi devine istorie în timp ce elementele solide care fundamentează credinţa, doctrina, organizarea şi practica în general rămân şi se propagă în timp. Asta nu înseamnă că nu au existat schimbări majore în vreunul din aceste domenii, ci doar că mai tot timpul, schimbările se impun greu, durează până se testează, până se propagă, până sunt asimilate şi până strălucesc ulterior prin verificare, probare, rafinare.
Această stare a lucrurilor a dus chiar la crearea unui mod de gândire ortodox în care sunt cumva atraşi tainic toţi cei care participă la viaţa bisericii (la slujbe, la ritualuri, citesc cărţi, ascultă pe alţi ortodocşi vorbind), care mod de gândire ortodox se numeşte fronima (phronema).
Modul de gândire ortodox este evident sceptic la tot ce este nou, prin sceptic înţelegând dezinteresat şi rezervat. Nu contrar, nu opus total, nu speriat. Cei mai ancoraţi în modul de gândire ortodox au chiar o toleranţă la schimbările din Biserică şi nu intră prea uşor în modul de apărare şi rejectare, considerând că proba timpului va clarifica şi va limpezi necunoscutele noutăţii şi schimbărilor. Pare o atitudine pasivă şi iraţională, dar justificarea este în prioritatea păcii şi a comuniunii şi atitudinea relaxată vine de multe ori nu din nepăsare ci tocmai din păsarea faţă de cei care sunt slabi şi poate nu ar înţelege natura răului care vine prin schimbare. Şi experienţa duhovnicească şi trăirea harului, oferă unor ortodocşi o toleranţă mai mare la schimbare şi nou, cel puţin în aparenţă, deşi toleranţă este mult spus. Mai clar poate, ar fi că există o ierarhie a priorităţilor şi chestiunilor pentru care se merită să ne preocupăm şi în aceeaşi măsură există şi o specificitate a chestiunilor şi a poziţiilor în care fiecare are ceva de spus şi de făcut. Altfel spus, ca la armată, fiecare soldat are o armă, are o misiune specifică şi nu e dator să facă oriunde orice.
Acestea fiind spuse, deşi atitudinea conservatoare ar fi la o primă analiză contrară şi sceptică cu privire la Bitcoin, personal am nenumărate argumente prin care să dovedesc exact contrariul. Tocmai Bitcoinul este o soluţie conservatoare la ingineriile financiare moderne folosite de Imperiul care actual domină lumea şi stăpâneşte inclusiv România. Nu doresc să intru în aceste argumente ci doar doresc să afirm binecunoscuta paralelă între Bitcoin şi aur. Mulţi oameni consideră deja Bitcoinul ca aurul generaţiei noastre. Argumente pro şi contra sunt multe, dar cel puţin oficial, în SUA, Bitcoinul este considerat comoditate, deci investiţional este plasat în aceeaşi categorie cu aurul. Şi asta de către autorităţile oficiale, de către cezarii actuali!
Despre risc şi acuzaţia de cazino
Riscul este mereu prezent în orice discuţie despre finanţe. Asumarea riscului, aşa cum vedem în pilda talanţilor este obligatorie. Priceperea este însă necesară şi mulţi preferă să ia în braţe argumentul prudenţei când vine vorba de risc, deşi vedem că prudenţa excesivă este un păcat şi chiar un păcat pentru care lucrătorul leneş putea să fie taxat.
Este evident că orice decizie luăm în viaţă, inclusiv cele financiare, trebuie să fie bine gândite şi calculate. Dar vedem că Dumnezeu a dat fiecăruia un număr de talanţi proporţional cu priceperea fiecăruia. Deci să nu avem îndoiala că Dumnezeu are grijă de noi şi ne luminează în orice decizii luăm dacă noi facem efortul ca să muncim – în cazul investiţiilor, cu capul, cu mintea, citind, analizănd, urmărind, consultându-ne cu alţii, încercând să nu fim lacomi şi exageraţi în aşteptarea profiturilor, precum schimbătorii din templu, dar nici leneşi ca cel căruia i s-a dat un singur talant.
Fluctuaţiile în orice domeniu investiţional sunt fireşti şi adaptarea şi învăţarea supravieţuirii pe diverse pieţe necesită risc, acţiune, studiu. Bitcoinul nu este cu nimic mai diferit decât monezile şi alte instrumente financiare din ziua de astăzi. Cei care aduc argumentul că fluctuaţiile Bitcoinului sunt atât de mari încât câştigul sau pierderea sunt comparabile jocului la pariuri sau la cazino sunt superficiali în gândire şi total neinformaţi. Din contră, spre deosebire cu multe alte instrumente, Bitcoinul deja şi-a dovedit nu doar stabilitatea ci creşterea continuă, fiind de departe cel mai profitabil instrument investiţional din ultimul timp, cu mult peste orice alte categorii de instrumente: dobânzi, valute “sigure”, fonduri de investiţii, obligaţiuni suverane, acţiuni, etc.
Ce diferă major la Bitcoin este infrastructura şi fiolosofia din spatele acestei infrastructuri care ar trebui să stârnească interes creştinilor, indiferent de fluctuaţiile şi variaţiile preţului de piaţă al Bitcoinului. Aici intrăm într-un subiect vast despre care pot scrie o carte. Pe scurt însă doresc să amintesc celor care nu ştiu, faptul că Bitcoinul este distribuit şi fără autoritate. Autoritatea Bitcoinului este algoritmul care este apărat de participanţii din reţea.
Teoretic, dacă creştinii din ziua de astăzi din întreaga lume, ar dori să participe şi să fie activi într-un sistem financiar care nu este corupt, care are regulile clare, corecte, care oferă nenumărate avantaje dar în primul rând nimeni şi nicioadă nu poate să tipărească Bitcoini doar apăsând un buton pentru a produce hârtii cu care să fie cumpărate arme sau vaccinuri, Bitcoinul este o variantă fezabilă şi care deja a atras milioane de alţi oameni, dintre care probabil doar o mică parte sunt creştini. Participanţii la Bitcoin cunoscând corupţia şi putreziciunea sistemului financiar, au conceput, au achiesat şi s-au implicat în această alternativă tehnologică care de mult a trecut pragul fezabilităţii şi deja a devenit atractivă chiar şi pentru o bună parte din participanţii la actualul sistem corupt, prin evoluţia şi creşterea spectaculoasă.
S-ar pune poate întrebarea, cum de oameni ai sistemului participă în Bitcoin, ei fiind oricum beneficiari şi profitori destul de sus puşi pe ierarhia celor care sunt mufaţi la conducta de unde se tipăresc banii pur şi simplu prin apăsarea unui număr pe tastatura calculatorului? Ei bine, faptul că sistemul are probleme şi este în risc de implozie este cunoscut în primul rând de participanţii în sistemul actual, de marii investitori, de manageri de fonduri de investiţii, de directori de bănci, de acţionari de bănci care permit şi încurajază expunerea la Bitcoin etc.
Aşa cum antilopele americane îşi fac cuibul în teritoriile lupilor pentru a fi protejaţi de către lupi de hiene, care sunt mult mai periculoase decât lupii pentru ele, inclusiv participanţii şi profitorii actualului sistem, văzând riscurile de implozie dar şi potenţialul Bitcoinului, se poziţionază deja şi doresc să fie participanţi în eventualitatea marii tranformări a sistemului, fie treptată şi incrementală prin adopţie şi expansiune, fie brutală prin implozia sistemului şi căutarea unei alternative.
Dar care totuşi să fie argumentele şi caracteristicile care să pună una lângă alta Bitcoinul şi creştinismul. O întrebare filosifică care necesită în primul rând o descriere amănunţită a infrastructurii blockchainului. Am amintit pe scurt despre distribuirea independentă şi lipsa unei autorităţi administrative. Ar fi mult spus democraţie, deşi ocazional veţi întâlni asta.
Personal, doresc doar să vă pun în faţă un singur argument. De departe, Bitcoinul astăzi este mult mai apropiat de dinarul pe care Mântuitorul l-a cerut iudeilor ca să îl dea Cezarului. Participarea în sistemul finaciar actual, onestitatea şi contribuţia la societate, tolerarea conducerii şi autorităţii lumeşti câtă vreme nu ne împiedică în manifestarea credinţei sunt datorii creştine evidente.
Însă gonirea schimbătorilor de bani, a tâlharilor care sugeau comisioane infime comparat cu furturile care se fac astăzi prin tipărirea de bani cu nemiluita, emiterea de credite preferenţiale şi coagularea unei ierarhii financiare care trăieşte evident la un nivel cu totul odios, sugând efectiv munca şi drepturile omului de rând, este o datorie la fel de mare pentru creştini, cu atât mai mult cu cât înţelegem asocierea acestor schimbători cu cei care doresc să schimbe nu doar banii ci şi efectiv modul de viaţă al omului de astăzi în cele mai mici amănunte.
În ziua de astăzi banul nu mai este doar un instrument de schimb, ci este un instrument de schimbare a societăţii într-o direcţie evident malefică, de manipulare a mulţimilor şi producerea de fracturi tectonice masive în societate, nu doar prin războaie, crize economice şi financiare sau maşinaţiuni politice, ci prin consolidarea unui sistem antihristic global, puternic ideologizat, controlat evident de puterile întuericului, cu un obiectiv clar şi pus pe faţă de exterminare nu doar a istoriei şi civilizaţiei creştine, ci de distrugere efectivă a umanităţii.