Deoarece am atins punctual subiectul în articolele anterioare, extind acum cele mai proeminente posibile răspunsuri. În funcţie de scopul acestei incursiuni, putem prevedea contiuarea războiului şi implicaţiile mai ales pentru noi – subiect însă pentru un viitor articol.
- Disperare
- Deturnare
- Provocarea de probleme pentru Putin
- Câştigarea de teren în Kursk pentru a avea de dat la schimb la negocieri
- Ocuparea centralei nucleare din Kursk
- Ocuparea unor facilităţi ale conductei de gaz
Dacă mai aveţi alte idei, vă rog să comentaţi şi le voi aborda în articolele viitoare.
- Disperare
O primă variantă simplistă ar fi că Ucraina a atacat în Kursk din disperare deoarece pe celelalte fronturi pierde teren rapid şi trimiterea asseturilor folosite acum în Kursk pe frontul din vest nu ar fi însemnat decât pierderea unui număr şi mai mare de forţe.
Care între noi fie vorba, oricum vor fi pierdute, dar timpul este un parametru extrem de important în dinamica acestui război şi mai precis timpul coroborat cu impactul mediatic.
Foarte puţini dintre noi vedem războiul din Ucraina ca pe un Hunger Games real, însă pentru americanul de rând, care are de ales între roşu şi albastru, chiar dacă în spatele fiecărei părţi este acelaşi steag, războiul din Ucraina este doar un spectacol care încearcă să atragă spectatori deoarece aceştia plătesc biletul şi plătesc bine. Iar alte războaie de prin alte locuri, le fură spectatorii din Ucraina.
Deci la pachet cu disperarea ucrainienilor ar fi şi nevoia de spectacol şi de atragere a atenţiei a regizorilor acestui război care au nevoie de atenţie şi pentru care atenţia este convertită în bani. Din acest punct de vedere, incursiunea în Kursk are un Return of Investment mult mai mare decât folosirea asseturilor acestei operaţiuni ca backup pentru trupele din vest sau plasarea acestora în nenumăratele poziţii slabe, aflate cumva în degringoladă de pe frontul din vest.
2. Deturnare
Întrând puţin pe plan strategic, există mai ales la comentatorii superficiali cu o perspectivă simplistă asupra războiului ideea că un atac în nord, unde ruşii stăteau prost şi nu aveau apărare, va forţa Rusia să disloce trupe şi astfel va slăbi flancul vestic, frânând avansul acolo.
Nu ştiu câţi s-au uitat la Olimpiada de la Paris şi nu ştiu câţi au prins acea luptă în care sportivul aflat la pământ şi alfat întra-o inferioritate clară, ca ultimă măsură, a folosit penisul pentru a încerca să provoace o reacţie de scârbă oponentului şi astfel să îl prindă pe picior greşit. Evident că nu a reuşit.
Cam aşa putem gândi şi mişcarea Ucrainei în Kursk dacă toată ideea genială din spatele acestei mişcări a fost de deturnare a atenţiei şi slăbire a chingii. Slăbirea chingii poate fi realistă pe moment şi poate prelungi cu 2 secunde momentul loviturii finale.
Sincer nu cred în această variantă şi cred că ucrainienii au capacităţi strategice mult mai avansate decât ar presupune acest scenariu. Cu siguranţă altul este scopul şi vom încerca în punctele următoare să desfacem firul în patru.
3. Provocarea de probleme pentru Putin
O altă variantă simplistă şi irealistă ar fi că producerea de probleme lui Putin ar putea provoca mişcări sociale şi eventual o revoluţie. Evident, doar cine nu cunoaşte cu adevărat cum e situaţia la Moscova poate spera la o revoluţie şi o schimbare de sistem.
După mine, Putin este soft-hand (am explicat de ce în articolul din februarie 2024: Putin va fi înlocuit. Războiul va continua) şi în caz de revoluţie, va veni cineva mai turbat care va declara strare de război, mobilizare generală şi probabil nu se va da înapoi de la nucleare.
Să facem o mică pauză să analizăm de ce Putin este soft-hand sau cel puţin pare. Putin este un strateg. Nimeni nu cred că poate contesta asta. Prin strateg înţelegem că are o perspectivă superioară asupra unei probleme, adică priveşte de sus, caută soluţii de durată, care să fie optime şi care să presupună riscuri cât mai mici. Nu ştim clar care este scopul final al lui Putin, dar dacă gândim pe ce a declarat, pe ce repetă ruşii şi pe ce par să dovedească prin acţiunile de pe front, ruşii vor să ocupe Donbas şi acel culoar până la Harkiv la pachet cu asigurarea garanţiei că Ucraina nu va intra în NATO şi că ucrainienii o termină cu atacurile.
Perspectiva lungă asupra problemei Ucrainei s-a manifestat la Putin încă din timpul acordului de la Minsk. Putin putea ataca Ucraina şi atunci şi retrospectiv poate era mai bine pentru ei. Tot ce a dorit însă a fost să câştige autodeterminarea provinciilor şi conservarea culturii ruseşti, ştiind că la nevoie, mutarea fizică a graniţelor este doar o chestiune de trimis câteva tancuri.
Putin nu a atacat atunci deoarece se temea de sancţiunile economice şi Rusia nu era pregătită. A aşteptat până în momentul în care pacea nu a mai fost o variantă deoarece Ucraina făcea demersuri să fie integrată în NATO şi americanii plănuiau plasarea de nucleare la 500km de Moscova.
Având resursele Rusiei, evident că un război rapid şi total ar fi rezolvat problema Ucrainei şi poate dacă era nebunul de Medvedev, acesta apela şi la nucleare şi îi făcea muci pe ucrainieni. Însă consumarea rapidă a resurselor ţării atât militare cât şi economice, la pachet cu ditamai teritoriu nou de administrat unde populaţia nu colaborează, ar fi pus probleme masive şi de aceea Putin a adoptat strategia soft, care pe lângă urmărirea reducerii pierderilor de oameni, deoarece deşi superioară, demografia Rusiei este cu mult sub cea a Chinei şi pierderea prea mare de trupe, poate face Rusia efectiv sclavă Chinei, mai ajută şi la dezvoltarea unei economii de război şi a unei reformări de nevoie a acesteia prin constrângerile sancţiunilor.
Vă reamintesc cum cu ceva ani în urmă, poate la criza din 2008, un mare economist (mare pentru presa oficială) chiar premiant Nobel, declara că economia SUA este obosită şi pentru dezvoltare ar fi bun un război cu extratereştrii care să îi stimuleze pe americani să reconstruiască totul şi să muncească mai mult şi mai bine.
Evident teoria e hilară, dacă e atât de bine, hai să distrugem fiecare dintre noi câte o bucată din casă şi apoi să ne-o reconstruim. Dar, în cazul Rusiei, existenţa resurselor şi a unei forţe demografice destul de suficientă chiar dacă în scădere, sunt condiţii suficiente pentru crearea unei economii focalizate pe producţie şi care nu se autosatisface doar din exportul de resurse şi nu pompează investiţii doar în extragerea şi distribuirea acestora ci caută să le fructifice prin producţie şi export.
Cum găsirea unei pieţe de export nu e floare la ureche, războiul cu Ucraina crează pentru economia rusească o oportunitate în sensul că riscurile nu sunt existenţiale, deci nu e nevoie încă de naţionalizarea economiei şi transformarea acesteia în economie de război (de altfel naţionalizarea economiei nu funcţionează nici în Ucraina) iar pe de altă parte statul pompează bani şi proiecte în economie, creând cerere de diverse produse, nu doar militare. Având motivaţia sancţiunilor, guvernul rus poate ajuta cu fonduri dezvoltarea unor întregi sectoare economice. Cum economia este de piaţă li este liberă, chiar mai liberă ca în vest, competiţia economică este reală şi toţi aceşti factori sunt extrem de benefici pentru crearea unei economii puternice care va concura peste 10 ani cu cele mai mari economii ale lumii. Vedeţi în acest chart evoluţia manufacturii în Rusia. Luaţi însă în calcul că Rusia mai are şi un război cu Ucraina şi o bună parte a forţei de muncă este angrenată în război. Ca să vă faceţi o imagine mai clară a impactului războiului asupra manufacturii din Rusia, în chartul de mai sus comparaţi cu România …
Evident însă că nu doar argumentele economice îl fac pe Putin să fie soft-hand. Riscul escaladării şi transformarea războiului într-unul nuclear sunt alte argumente. Nu mai detaliez, dar subliniez că este posibil ca un alt lider, mai puţin rece, mai puţin raţional şi mai mult doritor să realizeze o victorie rapidă indiferent de consecinţe, nu va fi deloc favorabil situaţiei Ucrainei, chiar dacă acum este una nasoală.
4. Câştigarea de teren în Kursk pentru a avea de dat la schimb la negocieri
La categoria de argumente tembele menţionăm şi pe acesta. Este hilar însă să credem că Rusia care oricum nu acceptă ideea negocierilor decât dacă Ucraina cedează tot ce a pierdut şi satisface şi celelalte două condiţii importante (terminat discuţii despre integrare + demilitarizare/denazificare), va tolera ca propriul teritoriu să rămână ocupat înainte de începerea oricăror negocieri.
Cu privire la negocieri, acest atac i-a mâniat pe chinezi la care ucrainienii apelaseră în speranţa unor negocieri. Toate semnalele trimise de la chinezi după această incursiune arată că se simt batjocoriţi de ucrainieni că au fost luaţi de fraieri ca negociatori. Foarte probabil China se va delimita pe viitor de orice discuţii legate de negocieri, după acest duş rece.
5. Ocuparea centralei nucleare din Kursk
Centrala nucleară din Kursk are un rol important în economia rusească. Ca şi la Zaporejne, o centrală nucleară, o dată ocupată, nu mai poate fi eliberată din cauza riscurilor. Practic cine ajunge la butoane o controlează şi poate ameninţa cu detonarea acesteia părţile opuse. Bombardarea este imposibilă, prin urmare cine pune pistolul la capul operatorului care e la butoane, controlează acea centrală şi totodată poate dicta unde să meargă energia.
Dacă acest obiectiv a fost principalul scop, e clar că a eşuat. Dinamica mişcării trupelor însă nu vine în sprijinul acestei teorii, deoarce ucrainienii au încercat de exemplu să avanseze pe 3 direcţii, după spargere şi crearea unui canal. Dacă erau interesaţi de centrală, cel mai probabil încercau din prima secundă un avans non-stop spre aceasta cu toate forţele disponibile.
Totodată, e la mintea cocoşului că centrala nucleară este un obiectiv important pentru ruşi şi pentru care probabil s-au pregătit suficient dinainte. De altfel, ruşii ştiau de mobilizarea de trupe în zonă şi existau indicii legate de eventualitatea unui atac. Însă aşa cum s-a întâmplat pe 7 octombrie în Israel cu atacul palestinienilor, uneori forţele armate preferă unele pierderi, chiar în rândul populaţiei pentru a putea ulterior escalada şi justifica răspunsul.
Primele trupe ruseşti care au venit spre Kursk, după începerea atacului, s-au dus la consolidarea securităţii centralei nucleare.
6. Ocuparea unor facilităţi ale conductei de gaz
Acest scenariu vă dă indicii cât de lipsiţi de inteligenţă pot să fie cei care lansează sau achiesează la acest scenariu. Evident că dacă doreau să oprească gazul, tot ce trebuia să facă ucrainienii este să oprească conductele pe propriul teritoriu.
De altfel, pe teritoriul Ucrainei trec mai multe conducte pe unde gazul ruşilor încă trece către nemţi şi polonezi.
3 thoughts on “Ce caută Ucraina în Kursk?”