Pe scurt situaţia este disperată pentru ucrainieni: pe frontul din est abia fac faţă cu fuga din faţa ruşilor şi cu evacuarea. În proximitatea frontului din est, în oraşele din apropiere, mai ales în nord, la Sumi, au parte de bombardamente cu bombe ghidate lansate de ruşi de la depărtare şi care au deseori obiective civile. Pe alocuri, ruşii chiar folosesc carpet bombing care efectiv rade complet un teritoriu.
Voi comenta câteva aspecte punctuale, aparent random, fiecare poate trage ce concluzii doreşte.
- Incursiunea din Kursk
Vă reamintesc că incursiunea a avut loc într-un moment nasol pentru ucrainieni în care pe frontul din est băteau în retragere. Incursiunea a fost ca o diversiune care a încercat cumva să deturneze trupe ruseşti de pe frontul din est înspre nord. Dar scopurile incursiunii sunt multiple şi cu greu le vom ştii curând pe cele mai importante. Am tratat pe larg câteva posibile scopuri atunci, între timp mai am câteva de adăugat şi o voi face aici.
Avem în primul rând declaraţia unui lider militar ucrainean că Musk le-a tăiat macaroana la drone şi nu au putut comunica eficient, deoarece planul iniţial era să ajungă mult mai departe. Din păcate nu pot da referinţe, am pierdut declaraţia, dar se poate căuta facil.
În al doilea rând, când cazi din puţ în lac, te gândeşti totuşi ce poţi face ca să nu mori şi să aştepţi elicopterul Smurdului să te scoată din lac. Tot aşa după avansul ruşilor din est din această vară, riscul existenţial pentru ucrainieni a devenit Kievul, adică exista posibilitatea ca o dată picat frontul în est, Kievul să fie expus. Cea mai firească cale spre Kiev de la ruşi ar fi fost pe la Kursk.
Deci ucrainienii au fost proactivi şi deoarece probabil oricum aveau asignate pe acea direcţie anumite asseturi pentru apărat Kievul, calculul a fost să le folosească deoarece oricum stăteau degeaba.
Vă reamintesc că am tot comentat şi ca mine şi alţii au ridicat întrebarea dacă resursele folosite la Kursk nu puteau fi folosite pentru întărirea rezistenţei pe frontul din est. Mai ales că se zice că aici ucrainienii au folosit trupe de elită, arme avansate, etc.
Ei bine, dacă Kievul e firesc să fie apărat de forţe de elite care oricum stăteau degeaba, incursiunea a fost oarecum justificată deoarece a pus unele probleme Rusiei, cel puţin de imagine. Că oricum din punctul de vedere global al războiului pe termen lung cu vestul, această incursiune a făcut un serviciu ruşilor, în sensul că îi va ajuta în declararea stării de război când va fi cazul, e cu totul altceva.
Dincolo de motivaţie, aş sublinia principalul aspect care merită menţionat deocamdată, ca o concluzie a tot ce s-a întâmplat legat de Kursk deocamdată. Forţe de elită ucrainiene, folosind crema echipamentului oferit de vest, au reuşit să penetreze maxim 20km în Rusia, fiind oprite de forţe de recruţi care se pregăteau, ajutaţi de grăniceri şi poliţai locali. Pentru eşec, dau vina pe Elon Musk că le-a tăiat internetul la drone.
2. Suprafaţa mare – principala problemă a ucrainienilor
În imaginea globală, ruşii au o armată de 10 ori mai numeroasă ca ucrainienii şi resurse de multiplii mult mai mari. Ucrainienii nu au avut niciodată nicio şansă, dar iată că încearcă, se luptă, se sacrifică, mor cu ruşii degât, cum vor murii şi românii spălaţi pe creier.
La Vuhledar de exemplu, ucrainienii rezistă, au fortificaţii, sunt bombardaţi dar stau prin tuneluri şi grote şi ruşii nu pot avansa fără pierderi, ca şi la Bahmut. Dar la Pokrovsk, ruşii avansează pe direcţii multiple. Ucrainienii au drone cu care îi vânează deoarece om la om nu pot face faţă. Ruşii s-au adaptat şi luptă în felul următor: artileria bombardează masiv un teritoriu pe care ruşii doresc să îl cucerească, apoi infanteria avansează pe direcţii multiple, doi câte doi. Tot ce trebiue să facă este să avanseze suficient cât să ajungă la cei care controlează dronele, să poată aduce din spate echipamentul de bruiaj, să poată muta artileria în siguranţă, în afara bătăilor dronelor ucrainienilor şi tot aşa.
Pentru a face ineficiente acţiunile de apărare prin drone ale ucrainienilor, şi deoarece au observat că ucrainienii nu prea mai au soldaţi, ruşii avansează câte 2-3 oameni pe clădire sau pe o stradă, adică în numere mult mai mici. Astfel, o dronă nu mai poate face 10 victime, ci maxim 2-3, dacă are succes. Însă ritmul de avans al ruşilor împinge mereu ucrainienii în spate care nu fac faţă să se relocheze, să se odihnească, să găsească cele mai bune locaţii pentru apărare. De cealaltă parte, ruşii au întăriri, logistica funcţionează, au colegi care să îi înlocuiască şi mai ales suport. Pe când ucrainienii au toate liniile de aprovizionare periclitate şi nu doar aflate în bătaia artileriei ruseşti ci chiar aflate în bătaia infanteriei ruşilor pe alocuri.
Vă reamintesc că Vuhledar este pe frontul de la Zaporijnia unde ruşii nu prea au mai arătat interes şi unde nu au decât poziţii de apărare, fără tentative recente de schimbare a frontului prin eforturi masive de trupe şi de suport cum e cazul acum cu Pokrovsk.
3. Ruşii trec ca prin brânză în zonă puternic industrializată şi teoretic uşor de apărat
Vă reamintiţi pe la începutul războiului se zicea că ruşii vor Donbasul dar ucrainienii nu vor să îl dea deoarece deşi e 10% din suprafaţă produce 90% din industrie. Combinate şi fabrici construite de sovietici, cum au fost la Bahmut, oraşe industriale cu mine şi multe clădiri, constituie fortăreţe citadine ideale pentru cei care se apără şi unde teoretic cei care atacă vor avea pierderi numerice mai mari decât cei care se apără. Nu şi dacă însă ai la dispoziţie bombe multe, artilerie, tancuri şi tot ce au ruşii.
Pentru cei care îşi puneau speranţa că avansul ruşilor va fi mult limitat, încet, că va fi un război de uzură, avansul recent prin zone industriale, citadine, care ofereau oportunităţi de apărare multiple pentru ucrainieni, arată că situaţia chiar este dezastruoasă şi că această toamnă, dacă ajung la Pokrovsk, ruşii pot spera să ajungă la Dnipro la primăvară.
Evident, se pune întrebarea până unde vor ruşii să ajungă, există speranţe tembele că se vor opri din proprie iniţiativă, dar eu reamintesc mereu că balanţa de putere dictează graniţele.
4. Escaladarea bombardamentelor
Escaladarea bombardamentelor are loc şi de o parte şi de alta. S-a trecut la bombardarea unor obiective civile, dar e doar începutul. Ruşii au dat jos cu aproximativ 150 de drone în toate regiunile, înclusiv în Moscova. Unele drone sau rămăşiţe de drone, au lovit iar depozite sau rafinării. Personal nu înţeleg obsesia ucrainienilor pentru aceste obiective deoarece fiind exportator de petrol de top, Rusia are cu siguranţă o abundenţă de astfel de locaţii şi chiar eliminarea a 50% din resursele de petrol ale Rusiei nu cred că poate afecta capacitatea de luptă. Pe când, poate dacă ruşii au nevoie de zinc şi ucrainienii depistează anumite obiective de unde ruşii produc zincul, acestea fiind mai puţine, eliminarea acestora ar pune mari probleme ruşilor.
Observând din afară, cu reticenţă şi prudenţă, noi facem unele comentarii. Vedem că ucrainienii bombardează depozite de petrol şi ne gândim că ştiu ei ce fac, că desigur cineva gândeşte aceste obiective şi are ceva în cap. Nu m-ar mira însă ca realitatea să fie mult mai dezamăgitoare în sensul că cel mai probabil aceste ţinte sunt alese deoarece altele nu pot fi atinse. Ruşii având multe depozite de petrol, e mult mai facil să faci kboom şi să produci incendiu la depozitele de petrol, chiar dacă ulterior acel foc va fi stins, găurile din depozite vor fi sudate şi între timp ruşii nu simt nicio problemă pe front din cauza acestor lovituri de drone.
Pe de altă parte, din cauza luptei de imagine, şi ruşii se simt obligaţi să retalieze şi să lovească ţinte civile, nemilitare din Ucraina, de unde vedem bombardarea unor oraşe, ale unor blocuri etc. Cine e de vină pentru asta? Geniile din spatele deciziilor militare ale ucrainienilor care doresc să deturneze focusul de pe frontul din est unde bat în retragere şi în spectacolul mediatic prin care încearcă să atragă noi fonduri şi noi donaţii, produc lovituri ruşilor pentru a satisface setea de sânge a publicului din vest, spălat pe creier că ruşii sunt duşmanii noştri, nu elitele care tipăresc bani, produc inflaţie, ne pun botniţă, ne vaccinează ca să murim subit şi altele.
