Deoarece nu mai reţin în care articole am abordat subiectul şi în afara de clipul tradus de mine pe Rumble după un interviu mai larg al Pr. Peter Heers nu prea mai pot da alte referinţe la resurse relevante şi deoarece sunt multe profeţii şi multe surse, voi face un scurt rezumat prin prisma tensiunilor curente din Orientul Mijlociu.

Deoarece nu ştiu câtă răbdare mai au cititorii mei să piardă timpul citind astfel de articole, deoarece eu mărturisesc că nu am răbdare să le scriu şi aş prefera să nu mai am această activitate, o să încep prin a spune că există o oarecare posibilitate ca chiar în timp ce eu scriu acest articol, unul dintre evenimentele cheie care ar confirma profeţiile enumerate în interivul Pr. Heers, să se fii întâmplat deja deoarece sunt câteva indicii. Voi detalia mai spre final. Mă refer anume la BOMBARDAREA INSTALAŢIILOR NUCLEARE ALE IRANULUI de către Israel care este prima profeţie.

Personal cred că până la alegerile din SUA, acest eveniment este foarte improbabil deoarece orice retaliere violentă a Israelului va creşte foarte mult preţul petrolului şi va afecta alegerile din SUA în sensul că actuala putere, Kamala, va pierde. Deci cu greu Israel va risca să se lase pe mâna democraţilor dacă aceştia vor vedea Israel a turbat, bombardează aiurea pe Iran, saltă în aer preţul petrolului şi îi suflă în velă lui Trump. Riscul e ca până la alegeri, SUA să se retragă şi Israel să nu mai existe, când vine Trump, să nu se mai discute nici despre „politica celor 2 state”.

După această primă profeţie, urmează un al doilea SEMN (zice pr. Heers, dar în fapt este tot profeţie): ELIMINAREA DE LA PUTERE A LUI ERDOGAN (nu se specifică cum şi dacă va fi omorât) şi obţinerea puterii în Turcia de către forţe pro-NATO.

Mergând mai departe, războiul cu Iranul va începe şi Rusia va dori să vină în ajutor, trimiţând nave. Turcia va avea nevoie să blocheze strâmtoarea şi pentru a încerca să nu provoace Rusia, va încerca măcar în aparenţe să respecte Tratatul Montreaux care îi permite Turciei să interzică accesul oricăror nave de război prin strâmtori dacă în zonă există un război. Aici este un punct de confuzie, dar nu doresc să detaliez mai mult. Acum deja Turcia a blocat nave maritime ruseşti, deşi mă îndoiesc că ruşii fac toate transporturile militare aerian, ceea ce ar fi absurd.

Deci, pentru a limita accesul ruşilor care ar dori să ajute Iranul şi Siria în lupta cu Israelul şi SUA, turcii vor provoca un atac asupra Greciei şi vor declara război, interzicând pe acest motiv accesul ruşilor. Ca speculaţie, eu aş adăuga că e posibil ca la pachet cu accesul naval, turcii să interzică şi accesul aerian al avioanelor ruseşti. În acelaşi mod în care România acum nu permite accesul avioanelor ruseşti, nu că militare, dar nici comerciale, tot aşa în viitor Turcia, ca stat NATO, cu o nouă conducere supusă SUA, pusă poate chiar de SUA, cum au mai încercat, e posibil să pună beţe în roate mult mai multe Rusiei.

A venit acum momentul pentru o scurtă recapitulare pentru a aminti contextul relaţiilor Turcia-Rusia sau mai precis Erdogan-Putin. Erdogan e dator pe viaţă lui Putin, care l-a salvat de atentatul organizat de SUA prin oamenii lui Gullan plantaţi în armată care ridicaseră câteva avioane să îl dea jos. Erdogan a fost sunat rapid de Putin, informat şi a aterizat la o locaţie sigură, controlată de el, scăpând astfel cu viaţă, menţinând puterea şi făcând curăţenie.

Toate astea au avut loc ÎNAINTE de războiul din Siria unde Erdogan s-a cam frecat cu Putin, în ciuda acestei datorii. Evident, interesele celor două puteri în Siria sunt puţin diferite şi a existat până acum posibilitatea evitări unor confruntări directe, deşi nu ştim niciodată care artilerii şi care avioane (ruseşti sau siriene) bombardează în provincia Idlib baze militare, trupe, tancuri ale separatiştilor turmeni sprijiniţi de Turcia care pot sau nu să aparţină armatei turce sau să fie donate de turci.

A existat o perioadă de colaborare între ruşi şi turci în Siria, în nord: turcii justificau prezenţa şi rolul lor în Siria prin contracararea kurzilor (parţial adevărat şi chiar favorizat de ruşi deoarece kurzii sunt cu americanii) DAR omiteau sau diminuau interesul lor în ocuparea provinciei din nord, provincia din jurul Idlib-ului unde sunt majoritari turcmeni şi unde Erdogan visa să fie prima cucerire neo-otomană a noului Sultan Erdogan.

Cum am comentat deseori, Erdogan este un laş şi armata turcă nu e naivă şi nici idioată. În ciuda ameninţărilor lui Erdogan, a planificărilor şi a declarării că turcii vor să extindă graniţa cu nu ştiu câţi kilometri, incursiunea masivă în Siria a armatei turce nu s-a întâmplat. Nu contează de ce şi nici faptul că ruşii au interesul ca Assad să recupereze controlul în Idlib deoarece în proximitatea acesteia se află baza lor militară de la Latakia

În ciuda „frecuşurilor” din Siria, relaţiile lui Erdogan cu Putin au fost mai bune ca niciodată pentru turci: Rusia a finanţat, a construit şi administrează pentru 20 de ani (sau mai mult) cea mai mare centrală nucleară din Turcia care oferă 20% din necesarul de energie. Totodată Turcia procesează minereul de fier rusesc pe care îl distribuie apoi ca sârme, table, materiale brute, gata să fie folosite în construcţii şi prelucrate final în toată Europa. Foarte probabil dacă locuiţi într-un imobil nou, aveţi fier din Turcia sau Bosnia-Herţegovina (un proxy turcesc, unde forţele „de pace” ale ONU sunt din Turcia).

Deci, dacă acum, cu Erdogan la putere, care se declară prieten al lui Putin şi în secret îi este dator pe viaţă, turcii bagă tot felul de strâmbe, dau drone ucrainienilor, nu recunosc Crimeea, ba chiar măcăne că trebuie returnată Ucrainei azi, mai ieri, când nici măcar europenii nu mai cred în aşa ceva, vă imaginaţi cum vor fi relaţiile turco-ruse dacă în locul lui Erdogan vine un fel de Ciolacu sau Ciucă.

Evenimentele care vor începe în urma iniţierii războiului turco-rus nu le voi relua, fiind un topic frecvent abordat pe acest blog, ani de-a rândul, cu mai multă sau mai puţină intuiţie a momentului în care aceste profeţii vor deveni faptice.

În concluzie, avem clar nişte profeţii repetate des de Mitropolitul Neofit din Cipru şi popularizate în orthosfera americană de Pr. Heers care au punctual câteva evenimente, care nu pot fi pure coicidenţe, orice ar spune cârcotaşii:
1) BOMBARDAREA FACILITĂŢILOR NUCLEARE ALE IRANULUI DE CĂTRE ISRAEL (şi escalarea care va duce la război – aici nu am reţinut foarte multe)
2) DEBARCAREA LUI ERDOGAN şi PUNEREA UNOR MASCOTE NATO în locul său
3) RĂZBOI RUSIA-TURCIA

Cu privire la punctul 3 şi ce urmează după, sunt chestiuni vechi dezbătute şi aici şi pe alte bloguri şi nu reluăm acum.

În final doresc doar să mai menţionez că probabil există şi traduceri în române ale predicilor şi omiliilor profetice ale IPS Neofit pe Youtube. Căutaţi şi veţi afla.

Dumnezeu ne dă timp de pocăinţă şi ne dă semne pentru ca noi să sporim în râvnă şi să nu ne temem de cele care vor urma. Deşi este un alt subiect şi ar necesita un alt articol, personal nu cred că trebuie să ne rugăm pentru pacea lumii ci mai ales pentru dobândirea pocăinţei necesare unei pregătiri rapide şi aprinse pentru Judecată. Care oricum, pentru noi românii, sunt şanse mari să vină indiferent de împlinirea sau neîmplinirea acestor profeţii, evenimentele actuale şi scenariul repetat des aici pe blog, că noi suntem pregătiţi să fim carne de tun şi dormim ca proştii în timp ce politicienii trădători ne duc la mezat, sunt mai degrabă certe şi nu mai necesită nicio confirmare.