Numirile lui Trump sunt pompoase şi promit multe. Pe baza numirilor, comentatorii conservatori prevăd fie o schimbare majoră a politicii americane din punctul de vedere al mersului intern mai ales, fie o continuare a politicii Imperiale doar cu noi nuanţe şi noi focusuri specifice ideilor lui Trump: pro-Israel, anti-China, MAGA.
Dincolo de optimism, cei mai apropiaţi de Trump şi care au făcut parte şi din eşalonul anterior, se tem că în ciuda aparentei blazări şi timidităţi a democraţilor, deep state – complexul militar industrial, serviciile secrete, guvernul din umbră – caută variante ca să îi pună beţe în roate. Printre variantele enumerate am trecut deja prin ameninţarea cu moartea (pusă pe spinarea iranienilor), prin opoziţia prin republicanii anti-trumpişti aşa zişi RINO (Republican in Names Only) – capitol la care Trump deja are o înfrângere prin numirea liderului republican din Senat (sursa) şi de ce nu, prin aceleaşi maşinaţiuni juridice care l-au blocat în procese mediatice şi chiar juridice, investigaţii ale Senatului legate de colaborarea cu spioni ruşi, deturnare de fonduri şi multe altele.
Războiul este pe faţă şi de data aceasta Trump se întoarce mai pregătit şi mai fioros. Cel puţin asta este speranţa, că este mai pregătit. Cât de pregătit ca să ia taurului de coarne, sau mai bine zis hidra de gâturi, rămâne de văzut.
De departe, cea mai optimistă numire ar fi cea a lui Robert F. Kennedy Jr. iar crearea DOGE-ului lui Trump dacă nu e doar un gimmick super-funny, constituie indiciu că Trump poate pune la cale mari schimbări din ultimele decenii, de la optimizarea cheltuieillor la restructurări importante poate chiar până la preluarea Fed-ului de către Ministerul de Finanţe, ceea ce pe clasa cutremurelor ar fi la cele de nivel 9-10.
Cu privire la persoanele numite la apărare şi pe politică externă, comentariile sunt legate de focusul şi orientarea acestora, în general pro-Israel. Mare parte dintre ei sunt sionişti deschişi. Tulsi Gabbard pusă la serviciile secrete a fost împotriva războiului din Siria şi a încercat comunicarea cu Assad, dar asta nu spune mare lucru. Indiferent de orientarea oamenilor, aceştia trebuie să facă politica lui Trump şi Trump este impredictibil. Ce a făcut Trump în primul mandat cu Koreea a fost împotriva tuturor consilierilor şi oamenilor pe care i-a avut alături atunci. Care erau deja numiţi şi care deja acţionau şi care deja aveau o viziune a lor asupra cum ar fi trebuit să fie „rezolvată” problema nord-coreană. Reamintim că Jim Dot Bomb făcea experimente nucleare înainte să vină Trump la preşedenţie şi ameninţa Japonia. Motivele interne pentru care coreeni turbaseră erau probabil legate de foame, ştiau că vine Trump şi că va negocia. Aşa că lansau bombe ca să îi atragă atenţia, în speranţa unor dezgheţări şi ajutoare. Care au venit chiar cu o vizită a lui Trump la pachete şi cu detensionarea situaţiei.
Ce putem spune legat de numiri este că nu prea există surprize, adică oamenii care au fost pe lângă Trump, aceiaşi îi vedem acum numiţi. Trump pare să ţină mai mult la loialitate acum decât înainte şi e interesat mai puţin de CV-ul sau experienţa persoanei şi mai mult de fidelitatea şi sprijinul acordat lui Trump în momentele sale dificile.
Cam asta ar fi singura umbră de optimism, anume că Trump deocamdată pare consistent cu politica anunţată. De fapt, alte elemente de optimism sau pesimism nici nu am avea ce să menţionăm deorece perioada este una care este.
Semnalăm totodată că Trump nu a prea făcut declaraţii publice, nu prea a mai ieşit public. A fost la Biden, au făcut poze, administraţia lui Biden a fost politicoasă şi declaraţiile legate de tranziţie optimiste. Dar Biden e o viperă, Trump o ştie. Dar cine nu e viperă la Washington?
În final, puţin out of topic legat de dilemele europenilor care par efectiv atârnaţi în limbo. Nici nu ştiu unde să încep deoarece este evident că Trump ca ultra naţionalist american declarat, va lovi puternic în UE în sensul că UE este o colonie a SUA care va fi stoarsă şi mai mult pentru a sprijini Imperiul, aşa cum face orice imperiu aflat în disoluţie când are probleme, pune jugul mai mare pe colonii.
Tânguielile europenilor că sunt la mijloc între SUA şi China sunt penibile. După ce şi-au tăiat singuri creaca de la gazul rusesc şi au donat arme şi miliarde la ucrainieni mânaţi de americani, acum se tânguiesc că o să fie lăsaţi cu gura căscată. Dar ce ar putea să facă oricum SUA pentru UE? Să dea cu nucleare în Putin şi apoi să le dea europenilor resursele ruşilor? Acesta ar fi singurul scenariu optimist pentru europenii tembeli de astăzi care au rămas blocaţi în scheme trecute globaliste, în planuri cincinale care vor fi făcute praf de Trump, de BRICS şi de mersul lumii în general.
Şi mai penibil, în acest context, Predoiu nu ştie pe ce lume trăieşte şi se zbate să stoarcă un Schengen de la austrieci acum pe ultima sută de metrii de mandat. Cred că îşi bat ăia joc de el, dar a mai făcut şi el o vizită la Viena pe banii statului. Mai bine vizita Ankara sau poate chiar Moscova, că pe-acolo se va decide soarta noastră.
