Un prim lucru de zis este că lingăii încep să apară. Nu e ceva anormal. Macron a fost primul, Zelensky deja de ieri zicea că abia aşteaptă să lucreze cu Trump. Putin a făcut şi el referiri că ruşii aşteaptă propunerile lui Trump pentru pace etc. Klaus se duce la Orban să se milogească de Trump ca să nu fie arestat.

E ceva firesc. Ce nu e firesc, este ca politicienii români de la putere, care au aruncat ca idioţii cu noroi în Trump, au pus ţara noastră într-o poziţie nasoală. Nu ca Ungaria! De presă ce să mai zicem, până ieri îl ostracizează pe Orban că îşi bate joc de România. La întrebările criticilor cu privire la lipsa de creştere economică a Ungariei, Orban i-a invitat pe cei care sunt nemulţumiţi să vină în România. Ideea e că România, deşi linge la fund UE şi SUA exponenţial mai mult ca Ungaria, economic suntem în pragul apocalipsei şi după alegeri va începe turcificarea ţării prin pierderea controlului asupra valutei, prin creşterea dobânzii de referinţă, măriri de taxe, controlul preţurilor.

Este strigător la cer cum deja trăim în plină planificare comunistă prin controlul asupra preţurilor, acest subiect nu a fost menţionat deloc de PNL care are cuvântul LIBERAL în nume. Nu îmi vine să cred că am ajuns să îl regret pe Câţu care a fost ferm împotriva acestor măsuri şi s-a opus cât a fost prim-ministru. Controlul preţurilor în epoca europenistă este nu doar o măsură bolşevică dar este şi una antinaţională deoarece cu excepţia producătorilor români, statul nu poate impune control al preţurilor la mărfurile venite din UE. Evident, putem întreba logic, la cât de incompetenţi sunt guvernanţii şi la cât de puţine leviere de control mai are guvernul ţării noastre în minunata Uniune asupra economiei, dăm răspunsul: deşi ROEXIT ar fi prima soluţie, sunt nenumărate alte soluţii. Statul putea să creeze o companie de stat care să vândă doar produse autohtone ieftine, ale producătorilor autohtoni. Statul putea să facă contracte de achiziţie cu producători locali de marfă şi prin coordonare şi pompare de bani la nivel naţional să ofere şi mărfuri ieftine şi preţuri mici. Este adevărat că pe alocuri s-a mai încercat, dar fără reclamă şi fără coordonare naţională şi mai ales fără implicarea serviciilor secrete ca reţeaua să nu fie căpuşită de camarila de partid ci impactul unei asemenea companii de stat să fie real, nu se poate. Dar acum oricum serviciile stau degeaba şi vânează spioni ruşi imaginaţi.

Întorcându-ne la Trump, aici pe blog am mai tot discutat şi nu avem lucruri noi, decât o diminuare a optimismului prin faptul că în multe state unde s-a votat şi avortul, răspunsul boporului a fost dezamăgitor. Asta mă cam face să retractez optimismul că dacă americanii rămân pro-life, Dumnezeu îi va feri de nucleare.

Trump şi Iran

De departe principalul subiect este dacă Trump, ca slugă a evreilor ce a fost, mai este slugă şi acum când nu mai are nevoie de banii lor deoarece nu va mai candida şi acum chiar poate să facă America Great după ce în mandatul trecut a făcut Israelul Great prin ignorarea palestinienilor, prin tratatele „abrahamice” prin care i-a cumpărat sau a încercat să îi cumpere pe saudiţi, dar mai ales prin mutarea ambasadei la Ierusalim – un scuipat pe palestinieni şi pe ideea „2 state solution”.

Aşadar avem pe de o parte prietenia lui Trump cu Bibi şi istoricul său pro-evreiesc plus promisiunile făcute. Ce să mai zicem de Musk care de asemenea e prieten cu Bibi. De cealaltă parte, avem speranţele noastre şi ale altora, că acum va fi altfel, plus declaraţiile vicelui Vance că un război cu Iranul nu e în interesul SUA.

Cu privire la prezicerea predispoziţiei lui Trump pentru un război cu Iranul, deşi am fi înclinaţi să aplicăm briciul lui Occam să zicem că dacă aşa zice, aşa va face, noi aici pe blog comentăm de peste 10 ani că prăbuşirea uriaşului se va lăsa cu multe cutremure pe alocuri. Orice război este util pentru Imperiu, mai ales un război cu benzinăria de petrol a chinezilor. Atacarea Iranului va tăia 13% din importurile de petrol ale Chinei. Evident, lovitura nu va fi prea mare, dar sunt mai multe aspecte. Folosind Iranul, drumul mătăsii construit terestru de chinezi ca să aducă mărfuri în Europa este tăiat. În plus, istoricul acţiunilor Israel-ului din ultimul an, ne arată clar o grăbire a acestora de a creşte teritoriul şi de a realiza marele vis al revenirii la graniţele din vremea lui David şi totodată de subjugare totală, prin arme a ultimei rezistenţe.

Lupta evreilor cu duşmanii a început încă de la războiul din Golf, cu Irakul, a trecut prin Primăvara Arabă care le-a adus pe tavă Egiptul şi era cât pe ce să le dea şi Siria. Acum mai au de terminat în Siria şi de rezolvat Iranul. Dar pentru Iran au nevoie de ajutorul SUA, direct, prin trupe şi invazie terestră, deoarece altfel va fi măcel şi Israel are risc existenţial. Pentru a pune în genunchi Iranul, este nevoie de un război terestru masiv, rapid, similar celui cu Irakul.

Ori un război direct cu Iranul astăzi, similar celui cu Irakul este cam imposibil. Trump nu poate face aşa ceva. Tehnic. Nu au cu ce. Nu mai au soldaţi, nu mai au arme, nu mai au capacităţi. Le-ar conveni tensiuni, le convine să explodeze preţul petroluliu, le convine să nu mai poată chinezii importa petrol din Iran, le convine să atace hutiţii vapoare care aduc marfă ieftină din China spre Europa. Dar ce poate face Trump este să aprobe lovituri aeriene. SUA pot face praf Iranul, bucată cu bucată, aerian. Nu va fi o soluţie finală pentru evrei, dar va fi un pas mare către a face Israelul mare, singura problemă care le-ar rămâne ar fi mobilizarea ultraortodocşilor şi „curăţenia” primprejur care este muncă laborioasă şi înceată.

Trump şi China

Marile probleme rămân şi Trump chiar dacă a zis că va introduce taxe masive, nu poate. Realitatea este că SUA nu poate produce la fel ca China, este evident. Dar poate produce măcar puţin şi astfel poate întoarce creşterea datoriei şi deficitul. Nu chiar, cheltuielile făcute sunt masive, banii tipăriţi sunt la niveluri astronomice, nicio economie nu poate produce cat să compenseze ce s-a tipărit. Doar un război poate face ca tiparniţa să fie solidă şi protejată şi SUA să nu aibă probleme. Dilema americanilor este cu cine să mai facă război, deoarece au făcut războaie cu toţi care puteau până acum, fără să şi-o fure prea nasol. Vedem că au pornit cu Ucraina ca să taie UE de la conducta ruşilor, care UE era concurent secund după China. Pe China însă nu au cum să o taie, că au nevoie de mărfurile lor ieftine. Dar chinezii nu mai au nevoie de hârtiile fără valoare ale americanilor. De aici apar marile probleme care nu se pot rezolva decât fie prin declanşarea unui război total prin care China să fie îngenuncheată şi apoi pusă la produs cum a fost Japonia după WW2, fie schimbarea strategiei şi acceptarea unei decăderi economice masive şi a unei scăderi a nivelului de trai, ceea ce este inacceptabil pentru americani, de unde şi haosul social şi fractura socială din SUA la care asistăm. Nu există soluţii magice, Trump nu are soluţii magice. Magie va fi însă dacă va mai amâna războiul mondial inevitabil încă 4 ani şi pentru asta, mai trebuie să cedeze pe ici pe colo câteva din coloniile Imperiului.

Ucraina va fi prima pe care Imperiul o va ceda Rusiei. După, sunt dileme, fie Europa Centrală, fie Israel, fie Taiwan. Pentru fiecare bucăţică cedată, Eurasia va avea nevoie de timp ca să o digere înainte să ceară încă o bucată. Timp în care, pe frontul Inteligenţei Artificiale care poate fi un game changer, SUA poate recupera terenul. Cam astea sunt dilemele lui Trump.