- Lup în piele de oaie
De fiecare dată când pe meleaguri mioritice apare un om mai strălucit, românul e sceptic şi retras. Faţă în faţă cu mari oportunităţi, românii preferă să stea pe bară şi să se mulţumească cu răul pe care îl ştiu. Asta vine din mentalitatea de looser pe care o are acest popor. Cei mai curajoşi bărbaţi locuitori ai acestor meleaguri s-au cam terminat cu Decebal care îi împungea pe romani şi începuse să le pună probleme în toată partea estică. Este adevărat că romanii au venit ulterior cu armată mai puternică dar dacă unitatea era păstrată şi la greu şi nu fugeau toţi din colţ în colţ să negocieze cu romanii viitoare poziţii şi tratate gen NATO sau UE, dacii îi făceau muci pe romani, militar nu exista comparaţie. Cel mai bine a explicat Herodot, nu are rost să lungesc acum. Şi în ziua de azi, cei mai mulţi zic că nu putem fără UE. Nici prim cap nu le trece întrebarea dacă UE poate fără noi. 5-7 milioane de români, cei mai profesionişti, cei mai muncitori, cei mai cinstiţi, dacă se retrag acum din UE şi vin acasă, bagă UE în recesiune.
Evident cu greu se vor întoarce de unde au fost suipaţi afară de boporul compromiţător iubitor de pace şi de status-quo, chiar dacă va veni înger din cer.
Se găsesc câţi-va idioţi pe ici pe colo să îi găsească nod în papură lui Georgescu pe te miri ce amănunte, ba Clubul de la Roma, ba New Age, ba putinism, etc. Asta denotă lipsa unui minim realism şi a unei conectări la realitatea înconjurătoare. Realitatea este că ne alegem preşedinte nu duhovnic. Ar fi bine să fie unul ortodox, dar dacă e unul mason, dar măcar nu tolerează dictatura CDBC-urilor care este primul risc şi prima viitoare gheară a Reset-ului, cu ce ne împiedică pe noi? E mai bună o păpuşă Barbie care tot ce ne garantează e că dacă o sună NATO şi UE execută orbeşte ordinele, oricare ar fi ele? E la mintea cocoşului că de fapt nu prea trebuie să avem dileme, orice creştin are clar opţiunile şi orice comentarii în plus sunt timp pierdut.
Asociez pe cei care îi caută şi evident îi găsesc nod în papură cu fetele mari care aşteaptă pe Făt Frumos deşi între timp ele au ajuns nişte babe fizic cu minte de adolescente, cea mai nasoală combinaţie şi cu zero şanse ca şi zmeul cel urât să se intereseze de ele darămite Făt Frumos.
Este admirabil Georgescu câtă răbdare a avut să răspundă la toate acuzaţiile că e mason, că e din Clubul de la Roma, că e omul din subteran etc.
2. Nu ştim cine este. A apărut de nicăieri
Cine mai repetă acum prostia asta se încadrează fie la categoria retardaţi incapabili să dea o căutare pe net şi să urmărească un video sau automatoni uşor de spălat pe creier la care li s-a impregnat o mantră şi o repetă la infinit fără niciun sens, ca un robot din anii 60 care nu are capacitatea să interacţioneze cu realitatea ci doar repetă la infinit mesajul de pe banda de magnetofon unde a fost înregistrat ce s-a transmis la TV.
Cu atât mai penibilă este această acuzaţie în rândul pseudo-intelectualilor. Dacă la ţăranii la care le ia interviu Vax Populi e de aşteptat să fie nişte curci manipulate de Antene şi RTV, la alţi oameni care au cel puţin 4 clase, să spui că nu ştii cine e Georgescu e ca şi cum ai spune sunt analfabet digital, nu citesc nicio revistă, nu citesc nicio carte, nu sunt conectat la nimic altceva decât la RTV.
Ca fapt divers, oricum pentru turul doi cine chiar a fost analfabet digital şi nu a auzit de Georgescu înainte, a avut timp să se informeze din interviurile date de el pe la colţuri şi de asemenea a avut şi timp să înţeleagă de ce a fost scuipat de televiziuni.
Ca fapt divers, abia cum pot înţelege măcar unii şi de ce Şoşoacă este „guralivă” şi „scandaloasă. De aia, deoarece dacă vorbeşti frumos şi calm ca Georgescu, televiziunile te ignoră şi iată că încă mai există oameni care nu doresc să se demufeze de la propaganda oficială şi să incerce inter-reţelele.
3. Siria se reaprinde
Aşa cum Oreşnic este încă total ignorată pe meleaguri mioritice deşi a schimbat total balanţa geostrategică în zonă şi vom asista la o retragere accelerată a Imperiului, tot aşa în Siria se întâmplă noi chestii care transformă şi acest front relativ stabil între Imperiu şi Eurasia din pasiv în activ.
Bunăoară, rebelii turcmeni sprijiniţi de Turcia au lovit puternic în armata siriană a lui Assad sprijintă de Rusia. Culcaţi pe o ureche pe laurii succesului pus pe tavă de ruşi, sirienii lui Assad au fost prinşi dormind în post şi au fost daţi la o parte nu doar din Alepo ci chiar există riscul ca Homs să fie pierdut.
Faptul că Rusia este ocupată în Ucraina şi se pare că nu are resurse să aloce în Siria a fost fructificat de turkmeni. Vectorii care împing această răbufnire în Siria sunt multiplii şi probabil cel mai important este Israel. De ce această reaprindere a conflictului apare tocmai după ce Israel au făcut armistiţiu şi deocamdată au acceptat încetarea confruntărilor nu e de mirare.
Un prim vector ar fi turcii care doresc să aibă opţiunea atacării Israel-ului la pachet cu Iranul, în caz de escaladare, dar pentru asta trebuie să poată trece de Assad, de unde Erdogan a dat probabil ok-ul turkmenilor să îl atace pe Assad şi să meargă măcar până la Homs care e la jumătatea drumului dintre Allepo şi Damasc.
Hezbolah de asemenea nu poate sta cu mâinile în sân şi lovit de evrei aerian peste tot, au nevoie de spaţiu de mişcare şi ideal pentru ei de atragerea alături de ei în lupta împotriva Israel-ului a tuturor forţelor musulmane. Dar cum mare parte din Isis sunt mercenari plătiţi de saudiţi şi administraţi de americani ca să ţină în şah Hezbolah şi cu Rusia se fereşte deocamdată să îşi manifeste suportul pentru Hezbolah, în ciuda parteneriatului cu Iranul, tot ce pot ei să spere este ca turkmenii să îi urască mai mult pe Assad şi pe evrei decât pe ei. Remintim că diviziunea shia/sunni a fost prima falie de acţiune Divide et Impera prin care Imperiul a fragmentat Siria, aşa cum face în Ucraina cu pro/anti rusism. Ambele facţiuni musulmane sunt în esenţă musulmani aşa cum atât ucrainienii cât şi ruşii sunt slavi şi în trecut au fost mai degrabă fraţi decât duşmani. Dar pe aceste falii, Imperiul provoacă peste tot diviziuni, alimentează ura şi încearcă ca prin război să ţină regiunile respective într-o stare de limbo continuă. O Sirie stabilă şi puternică ar însemna în primul rând un risc pentru înălţimile Golan pe care evreii le-au capturat pe motiv că de acolo îi bombardează Hezbolah. Dar Hezbolah nu avea ce căuta în Siria dacă Assad nu era bombardat de americani. Şi aşa mai departe.
Evident că Siria este o tablă de şah complicată şi nimeni nu poate înţelege cine ce şanse are să câştige în final după această perioadă de aproape 4 ani de pace de la încetarea anterioară a conflictelor. De departe, principalul risc este ca Turcia şi Rusia să ajungă iar la cuţite, deşi cred că totuşi sunt şanse slabe. Fermitatea cu care Erdogan tot repetă însă că Crimeea aparţine Ucrainei, chiar recent, pun semne de întrebare în ce măsură Erdogan chiar e prieten cu Putin. Şi mai mult se vor complica lucrurile când Erdogan va fi dat jos la viitoarea lovitură de stat din Turcia.
La cum arată lucrurile, turkmenii au clar avantaj militar şi cu capacităţile turcilor au şansa să ocupe toată Siria. Dacă Turcia doreşte, Siria poate fi ocupată într-o săptămână, cel puţin partea de vest. Evreii nu pot permite riscul ăsta şi vor face tot ce pot să îl dea jos pe Erdogan. Abia atunci Rusia va fi forţată să intervină şi să restabilizeze Turcia.
