Trecerea Romaniei prin Covid, poate fi deocamdata caracterizata de aceasta fraza: norocul prostului. Am avut norocul prostului, este parerea mea. Si pentru ca sunt pasionat de zicale si proverbe poate ar fi bine sa incep cu o scurta observatie. Norocul prostului este folosit in context negativ, cand ceva rau trebuia sa loveasca, dar prostul a scapat, nu din cauza meritelor sale, nu din cauza pregatirii, atentiei, vigilentei sau inteligentei ci in ciuda faptului ca este prost, a scapat de acel necaz. In opozitie, proverbul prost sa fii noroc sa ai este folosit in context pozitiv. Prostul are noroc, dar norocul nu vine intamplator ci pentru ca fara noroc prostul ar fi intr-adevar lipsit de orice beneficiu. Singurul moment de stralucire in viata sa, pentru prost, sunt acele momente de intamplare aleatoare, de conjunctura fericita in care prostul beneficiaza de noroc gratuit, fara niciun efort din partea sa. Exista insa in proverb o umbra de sugestie: doar prostia prostului l-a ajutat sa se mentina intrun context favorabil in care a dat norocul peste el. Fara prostie, probabil ar fi fost in alta parte si ar fi fost lipsit de beneficiile norocului.

Spun ca Romania – ca si celelalte tari din Est – au trecut prin Covid relativ bine datorita unor factori inca necunoscuti (despre care eu am o teorie), nu din cauza vreunei pregatiri sau vreunor masuri sau din cauza vreunui sistem medical performant, sau din cauza unei populatii inteligente care s-a luptat eficient cu pandemia si a pus umar la umar pentru a goni virusul. Nu. Singurul motiv pentru care in Romania (si celelalte tari din Est) nu s-a ajuns la mii de morti si la trierea batranilor, alegerea celor care sa fie acceptati la urgenta pentru ca numarul de locuri era ocupat, este inca un mare mister, este o intamplare, este pur si simplu noroc – ca sa simplificam lucrurile.

Dar norocul nu se rezuma la aspectele medicale. Romania a avut noroc si economic. Dezastrul asteptat, nu s-a manifestat, Romania picand mai putin „decat ne asteptam” dupa cum se lauda ministrul finantelor Florina Cuțu ca un pudel vesel, care nu stie ca se afla intr-un autobuz care merge pe marginea prapastiei si este condus de un sofer beat.

Masurile balbaite luate de guvern nu au facut decat sa prelungeasca dezastrul in viitor. Cand intr-o familie problemele financiare sunt nasoale si vine boala, faptul ca te duci la amanet si vinzi bijuteriile mosternire de la mama, vinzi verighetele si tot aurul doar ca sa mai strangi bani 2-3 luni ca sa platesti ratele la banca si intretinerea si ca sa ai de mancare o luna doua, asta nu se numeste masuri economice. Creditarea, oferirea de „garantii” guvernamentale, investitiile de stat si toate masurile socialiste luate de guvern, inclusiv controlul preturilor, nu fac decat sa arunce pisica moarta in viitor, poate in curtea PSD-ului care oricum va pompa pe pedala creditarii si mai mult, ca un vitezoman turbat care inaintea curbei in loc sa incetineasca, accelereaza desi vede ca afara ploua, este aglomeratie si treaba se impute pe drum.

Dar sa ne intoarcem putin la aspectele medicale. Ne aflam intr-un moment bun din punct de vedere al pandemiei. Se pare ca virusul a luat-o in jos, si-a aratat puterea, si-a aratat coltii si e posibil ca vara sa ajute. Inca beneficiem de ultimele „masuri de siguranta” pentru cei care cred ca masurile au rezolvat rata raspandirii si una peste alta, putem considera ca ne aflam intr-un moment optim pentru a ne pregati pentru ce va urma. Dar oare ne pregatim?

Am scris zeci de articole in februarie despre cat de iminenta si urgenta era pregatirea Romaniei pentru pandemie. De la inchiderea granitelor – care nu s-a facut – pana la recrutarea studentilor de medicina care sa vina si sa se fie pregatiti pentru a da o mana de ajutor in caz de nevoie, nimic nu s-a facut si pregatirea a inceput tarziu si in stilul clasic mioritic de hei-rup, facem si noi ce vedem pe la altii ca sa ne aflam in treaba. Nicio masura si nimic nu a fost adecvat situatiei locale, tot ce s-a facut a fost brute force in forme fara fond. O sa mentionez doar recomandarea ca mastile sa nu fie purtate decat de cei care au simptome care a rulat la TV pana acum aproape o luna. Era la mintea cocosului ca mai ales in varful pandemiei, mastile sunt bune, ajuta, dar din motive care imi scapa si care tin de teoriile conspirationiste, atunci mastile erau interzise (pentru ca pandemia sa prinda amploare) si acum sunt obligatorii (pentru ca guvernele sa isi exerseze puterea pe oameni si sa ii conditioneze). Evident ca in cazul nostru, mimetismul este explicatia, factorii nostri de decizie imita precum maimutele ce vad si ei prin alta parte.

O sa imi retrag totala lipsa de apreciere fata de factorii de decizie de la noi (capii, cei care decid „masurile”, cei care fac „strategia”, cei care „comunica” etc) atunci cand o sa avem o explicatie stiintifica pe baza unui studiu stiintific, publicat in reviste stiintifice recunoscute care sa abordeze macar raspunsul la intrebarea de ce la noi raspandirea virusului a fost mult mai mica decat in vest. Eu am si o teorie, care insa bineinteles este zero ca valoare, dar o sa o enunt: raspandirea are strict legatura cu patternurile de contact intre oameni. In vest, lumea are alt tip de contacte: mai multi merg la mall, mai multi merg la cinema, mai multi mergi la stadion, mai multi la opera, chiar mai multi la spital. In Romania, nu doar ca 50% din populatie locuieste la tara si au contacte minimale cu alti oameni. Practic un om la tara, poate sa se intalneasca cu maxim 10 persoane intr-o zi dintre care majoritatea sunt consateni. Nu are alte contacte decat poate daca merge la spital sau la oras. Local, satul este ca o familie mica, deci propagarea virusului este inhibata de natura retelelor de contact. Idem la oras, practic orasenii din Romania traiesc fiecare intr-un mic sat: cartierul. Merg la magazin/mall-ul cel mai apropiat, merg la biserica cea mai apropiata, merg la spital si rareori merg la cinema, rareori merg la restaurant. Probabil peste 50% dintre romanii care mananca nu doar acasa, merg la fast-food, deci nu stau la o terasa, nu au contact apropiat cu alti oameni, cu ospatari, etc. Cat despre alte posibilitati de contacte, acestea sunt limitate. Plimbarile in aer liber – nu prea ai unde, parcuri putine in orasele mioritice de pe un picior de plai, caci primariile pompeaza milioane in panselute sezonale nu in locuri de agrement unde oamenii sa se relaxeze. Activitatile culturale? In afara show-urilor de manele din campaniile electorale, restul participarii este infime. Iata deci doar cateva considerente care argumenteaza teoria conexiunilor. Deci nu atat numarul populatiei, nu densitatea ci conexiunile sunt direct proportionale cu virulenta ratei raspandirii virusului.

Traim asadar in epoca „Dumnezeu cu mila”, adica desi suntem prosti, se pare ca Dumnezeu are grija de noi, atat cu virusul cat si cu economia – cel putin deocamdata si pe alocuri, caci daca ne uitam la agricultura, Dumnezeu s-a cam maniat pe noi. Insa am trecut hopul mare, temerile cumplite ca moartea va lovi si la noi cum a facut in Italia sau cum face acum in Rusia, Brazilia, SUA si alte tari puternic lovite au trecut. Si desi ciuma nu s-a consumat si inca suntem in pericol, avem nadejde ca asa cum ne-a pazit pana acum, Dumnezeu ne va pazi si mai departe. Caci dupa cum vedem, nici in al 12-lea ceas noi nu ne trezim. S-a reintors dezbaterea politica si scandalul mafiotilor acum ca vine marea imparteala: banii europeni. O sa curga miliardele, trebuie sa facem tot ce putem ca sa ajunga si la noi se vaieta Ciolog. De unde vin acesti bani si chiar pot ei rezolva rahatul in care suntem nu se intreaba nimeni. Macanitul reformelor structurale, planurilor de actiune, investitiilor in infrastructura si in general mantra o noua europa mai putin birocratica si alte sloganuri goale, fara continut, consuma toate energiile si evita cu incapatanare acceptarea realitatii si diagnosticul corect: suntem intr-un mare rahat, traim pe timp imprumutat. Banii tipariti nu sunt o solutie, trebuie sa gandim drastic un plan de austeritate, o regrupare a statului in fata taifunului inflatiei care va lovi intreaga lume.

Insa pentru a sesiza dezechilibrele structurale ale intregii lumi si pentru a face un plan de actiune solid care sa ne puna deoparte in fata furtunii care va veni, e nevoie de viziune si curaj ceea ce lipsesc de la noi deoarece calitatile apreciate acum sunt supunerea oarba, mimetismul idiocratic si alinierea ideologica la directiile care vin de … sus. Nu intru in detalii de unde vin. Nu doresc sa par aici un eurosceptic simplist, fara a detalia si explica ce doresc sa spun. Sunt intr-adevar eurosceptic, dar doresc sa atrag atentia ca UE nu ne poate salva si salvarea UE nu va insemna altceva decat a oferi un mizilic de salariu minim pentru cei care isi asuma riscul imbolnavirii si accepta in toiul pandemiei sa mearga sa munceasca la sparanghel pe plantatiile stapanilor, chiar inainte de Pasti, inainte de a se intalni cu familiile si de a manca impreuna linistiti mielul, sarmaua si de a ciocni un ou. Aceasta este realitatea actuala a uniunii europene: romanii sunt folositi ca sclavi pe plantatiile europene si contribuie la uniune prin munca de jos, fiind platiti pe salarii mizere. De aici trebuie pornita orice strategie si orice restructurare a Romaniei, evident adoptand in forta si rapid un capitalism cat mai salbatic care sa realizeze cat mai repede o economie solida cum are Polonia care sa constituie fundamentele dezvoltarii viitoare.