Ce traim acum este un nou tip de socialist. Socialismul se cucereste acum nu cu armele si cu uzurparea puterii politice, ci prin bancile centrale, prin achizitionarea directa sau indirecta de catre acestea a tuturor bunurilor publice si private.

In 2008 a avut loc transferul datoriei private catre bancile centrale si catre state. Bancile centrale au cumparat creditele „sub-prime” pentru ca intreg sistemul bancar sa nu intre la apa. „Salvarea lumii” a fost argumentul transferului ilegal al datoriei de la jucatorii de pacanele in costume de mii de dolari catre plebe – proprietarii (teoretici) ai bancilor centrale. Spun ca plebea e in teorie proprietara bancilor centrale deoarece in fapt, bancile centrale sunt independente, cu exeptia SUA unde banca centrala e privata, fiind un consortiu de banci private, singurul rol al statului fiind o oarecare implicare in alegerea presedintelui acestei banci care insa nu are putere deplina, spre deosebire de BNR unde Isarescu taie si spanzura de peste 30 de ani.

Transferul datoriilor nu s-a facut insa moca. In spatele fiecarui credit „sub-prime” desi s-a aflat o entitate falimentata, fie persoana fizica, fie companii, pe ici pe colo s-au mai gasit ceva asseturi care au fost ulterior sifonate inapoi inspre bancile private prin revanzarea creditelor de catre bancile centrale. Insa bancile de mult timp nu mai traiesc din oferirea de credite si din analizarea clientilor bancabili. Mai toate bancile au acces nelimitat la creditare si singura munca pe care o au de facut este adoptarea si acordarea cu normele bancilor centrale pentru distribuirea verzisorilor tipariti la viteza luminii si care nu pot fi cheltuiti in ritmul tiparirii, ducandu-se in cele din urma, mare parte in pietele financiare si in imobiliare, ducand la cresterea preturilor asseturilor de lux: financiare, imobiliare, masini, arta, criptomonede etc.

Acum Covidul, prin reactia autoimuna a guvernelor in intreaga lume, a dus la distrugerea sau impingerea pe marginea prapastiei a ultimilor mohicani – companiile private care inca mai functionau, cel putin din inertie, in paradigma capitalista – vanarea profiturilor prin inovatie, agresivitate, optimizarea cheltuielilor, acapararea de piete etc. In locul acestor mohicani, vin ca tumorile canceroasa o noua categorie de companii: fantasmele. Fantasmele se nasc, traiesc si cresc prin vanzarea unori iluzii si accesul la tiparnita de bani prin intermediul burselor sau al fondurilor de investitii. Rareori un raport financiar al unei companii listate la bursa influenteaza negativ pretul daca rezultatele nu sunt pozitive. In schimb, orice stire aleatoare legata de lansarea unui nou produs gogoasa care promite succes in viitorul indepartat, duce la cresterea pretului deoarece banii smart de mult timp nu mai fac legea pe piete, ci acum banii dumb imping preturile in sus si in jos dupa reguli inca nedepistate nici macar de algoritmii de trading optimizati cu inteligenta artificiala. Prin bani dumb ma refer la banii accesati prin credite, subventii sau ajutoare guvernamentale si care nu au un scop investitional real ci sunt folositi ca la loterie, ca la pariuri, cu scop speculativ. Avem pe de o parte banii dumb speculativi ai celor care sunt racordati la conducta tiparnitei – aici ar fi hedge fund-uri care dupa cum am vazut au fost salvate de Fed in primavara cand s-au prabusit pietele, ca doar si ele fac Covid nu doar bolnavii. Au venit apoi donatiile guvernamentale, acei 1200$ pentru toti americanii dar nu numai (au primit bani inclusiv straini care aveau domiciliu temporar in SUA). Nu putini au fost cei care au jucat acesti bani la pacanelele de pe smartphone gen Robinhood. Nefiind bani munciti, evident ca investitiile s-au facut rapid si fara cap distorsionand preturile si – coroborat cu influentele bancilor centrale si ale guvernelor pe burse care au organisme specializate de „evitare” a crash-urilor (vezi Plunge Protection Team care cu siguranta exista in orice tara) – au produs haos pentru investitorii traditionali care folosesc analiza tehnica, indicatori si semnale consolidate in decenii de experienta pe pietele financiare.

Dar sa ne intoarcem la credit. Guvernele au nevoie de bani ca sa ofere stimulente cat mai mari – ideal nelimitat. Mantra generala si iluzia este ca putem evita recesiunile si chiar crizele prin tiparirea de bani (helicopter money). Sunt bineinteles nivele variate de elicopterare a banilor – de la dobanzi zero sau negative, pana la granturi, dobanzi negative, linii de creditare aproape nelimitate garantate de stat, pana la achizitia directa de actiuni de catre bancile centrale. Dar ce inseamna in esenta cumpararea de actiuni. Asta inseamna ca bancile centrale devin proprietari ai pietei bursiere. Pas cu pas, bineinteles, pentru ca din hop in hop, cum economia reala se contracta si companiile au nevoie de finantare, companiile care nu inchid usile sunt obligate sa acceseze cat mai multa finantare si fie ca ia credite de la banci, fie ca ia de la guvern, nivelul de indatorare creste si felia detinuta de bancile centrale fie direct (prin actiuni si garantii), fie indirect (prin creditele oferite sistemului bancar) vor detine din ce in ce mai mult din toate companiile si toate bunurile.

Putini oameni sunt care pot sa stea departe de credit, fie pe plan personal, fie prin companiile pe care le detin. Dobanzile scazute, incurajaza pe toti sa acceseze un credit mai mare si mai mare. Cel putin in domeniul economic, activitatea economica fara creditare va fi imposibila. Companiile care iau credit mai mult si reusesc sa creasca cifra de afaceri, vor accesa credite din ce in ce mai mari. Profiturile si alti indicatori nu conteaza sau conteaza doar in aparenta iar stringenta conditiilor va fi in ce in ce mai mica. Pe plan individual se discuta deja de Venitul Universal de Baza (UBI in engleza), dar parerea mea este ca inainte de UBI vor fi aruncati banii inspre companii, fiind suficient in cele din urma ca o companie sa existe si sa promita ca face ceva pentru a primi bani. In bankingul traditional, specific capitalismului, o companie trebuie sa aiba istoric, sa demonstreze ca e capabila sa produca ceva, pentru a accesa un credit. Deoarece economia se contracta, pe ultima suta de metri a colapsului general, se vor oferi credite nelimitate doar pe intentii si pe promisiuni. Toti patronii care vor promite (cu o declaratie pe proprie raspundere) ca o sa faca o mare branza, vor putea accesa credite garantate de stat in speranta ca poate-poate se misca ceva.

Aceasta directie nu poate fi schimbata deoarece este imposibil fara distrugerea totala a sistemului financiar si punerea in loc a unei noi monede. Ceea ce bineinteles ca nu e posibil fara un nou razboi mondial.