Plecarea genunchiului în fața „măsurilor” este în primul rând un act de comoditate. Comoditate de a gândi și de a reacționa cum ar trebui la semnalele pe care le vedem. Problema în sine nu sunt doar masca, carantina sau vaccinul, ci elefantul din cameră: sistemul de conoformitate care va fi folosit ca un cal troian.

Cei care nu au reușit până acum, în ciuda semnelor clare, să realizeze asta sau măcar se intuiască că este ceva dubios – sunt pierduți! Nu avem cum să îi ajutăm. Pentru că chiar dacă am aduce dovezi palpabile, deoarece ei nu au capacitatea ca să vadă ce se întâmplă, sunt vulnerabili pentru totdeauna și nu pot fi ajutați. Ar putea argumenta optimiștii că ajutorul pe care îl putem oferi oamenilor încă captivi în narativul oficial este prezentarea faptelor (ce am făcut eu cumva mai mult din curiozitate cu rata mortalității din Israel).

A pune punctul pe i cu privire la ce se întâmplă este primul lucru pe care suntem tentați să îl facem, mai ales în aceste zile în care o mare parte a populației s-a alertat pentru o chestiune marginală, pentru o componentă a întregului sistem care însă nu este nicidecum buba canceroasă. Buba canceroasă este că tot ce se întâmplă nu are a face cu sănătatea, cu virusul sau cu sistemul medical. Acesta este doar contextul (pretextul). Scheletul contrucției care are loc este în esență o platformă a unui sistem dictatorial soft (conformitate forțată autoindusă) în care cetățenii trebuie să participe într-un anume fel, clar determinat de către „autorități” în mobilitate, în comerț și pas cu pas în întreaga societate.

Dacă scheletul acestui nou monstru va fi construit cu ajutorul idioților utili și a naivilor inconștienți și incapabili să sesizeze imaginea globală, nu contează la ce este folosit acum sistemul – lupta cu virusul – ci va putea fi folosit pentru orice, în viitor. De altfel, mantra că „viața noastră nu va mai fi la fel” de ce este repetată și de ce este indusă în subconștientul colectiv? Tocmai pentru a ne pregăti.

Pentru a exemplifica, v-aș aminti de Patriot Act – legea prin care monitorizarea convorbirilor, a tranzacțiilor financiare și reducerea altor libertăți a fost impusă americanilor sub stindardul luptei împotriva terorismului care vedem ca nu s-a terminat nici până în ziua de astăzi. Unul dintre ecourile acestei legi – monitorizarea tranzacțiilor financiare – deși a fost impusă cu scopul de a vedea cine și cum îi plătește pe teroriști în SUA, a ajuns să fie impusă global și prin lanțul monitorizării și condiționării a ajuns să fie folosită pentru sancționarea tuturor opozanților ideologici ai Imperiului.

Problema cu sistemul de conformitate este că puterea lui crește treptat și claritatea conturarii acestui schelet de care vorbeam de asemenea crește treptat. Bunăoară, gogomănia cu măștile putea fi taxată de la început. Doctorii și formatorii de opinie însă au lăsat o mână de fuhreri să impună măsura pentru că au fost debusolați și deoarece s-au gândit că nu poate fi nimic rău în asta, că oamenii poartă masca. Poate totuși ajută, la urma urmei cu ce ne deranjază, că respirăm puțin mai greu? Iată acum, vedem că măștile nu au ajutat și avem valul 2, 3, 4 la fel cum l-am fi avut și fără măști. În plus, vedem că fața hidoasă a unei noi dictaturi trece la constrângeri din ce în ce mai nasoale, fundamentate pe argumente din ce în ce mai aberante și deplasate de realitățile științifice.

După măști a fost gogomănia cu numărul masiv de morți. Deși mulți doctori atrăgeau atenția că prea sunt umflate cifrele și că diagnosticul de Covid e pus prea facil la cei care mor și deși în presă pe ici pe colo apăreau semnale, oamenii nu au reacționat. Le era suficient de comod să critice pe Facebook și să comenteze dezabprobant știrile legate de cifrele umflate ale morților. Acum am ajuns ca un medic legist să spună adevărul: a întâlnit cazuri de morți din accident de mașină trecuți la Covid. Prin urmare, deoarece nu am acționat atunci, am ajuns ca un europarlamentar liberal să compare astăzi la Romania TV Covidul cu Ciuma, ceea ce este o idioțenie strigătoare la cer.

Dar nu avem timp să enumerăm întregul șir de gogomănii „științifice”, de la izoletele science-fiction la vizierele amuzante, de la testele rapide cu fiabilitate de 25% la carantinarea în centre speciale a celor care veneau în țară, de la ținerea acasă a copiilor și distrugerea sistemului educațional, la achiziția de aparate de respirat care sunt ținute pe bară deoarece nu sunt doctori suficienți etc.

Și ajungem acum la „pașaportul de vaccinare” care este de fapt un nou act de identitate care condiționează participarea în comerți și libera mișcare de acceptul „măsurilor” din partea autorității, care deocamdată implică doar o vaccinare, dar poate ajunge la o vaccinare pe lună și donarea copiilor statului pentru a lupta mai eficient cu virusul.

Dacă pașaportul va trece cum au trecut și măștile și nu va exista o rezistență consistentă și viabilă a populației, noi și noi foi ale cepei vor fi desfăcute. Dar chiar dacă să zicem că noi, în România ne vom opune pașaportului, izolarea pe care sistemul noului reset o va realiza prin pașaport, chiar dacă nu ar mai ajunge la nivel personal, am fi obligați să ne-o asumăm la nivel de țară. Ceea ce nu toți sunt de acord. De aceea auzim și această mantră cu „alte țări au restricții similare sau mai drastice” deoarece vine tot pe filonul integrării în sistem, a acceptării asimilării și al evitării marginalizării prin lupta cu acest nou sistem, care evident nu își are rădăcina la noi în țară.

Lipirea de sistem este atât de puternică în rândul politicienilor, autorităților și al celor care ia deciziile încât nu doar că vederea le este întunecată și nu se aventurează să iese în afara reflexelor mimetice de imitare tembelă a unei hore a „măsurilor” care vedem clar că nu are rezultate, este ineficientă și este total paralelă cu realitatea, dar orice propunere cu risc de departajare și separare de măsurile luate „la nivel european” și cu Covidul chiar „la nivel global” este din start catalogată fascistă, nazistă și ostracizată crunt, indiferent de argumentele raționale. Ca exemplu, aș aduce doar micșorarea programului magazinelor care evident nu ajută la reducerea contactelor ci la creșterea lor, prin urmare logic ar fi extinderea orarului nu restrângerea, dar deoarece aceste măsuri sunt luate „la nivel european” și de alte țări, acestea sunt „științifice”, prin urmare trebuie luate și la noi, în ciuda „nepopularității” acestora.

Tocmai de aceea dialogul este imposibil cu actorii, acoliții și idioții utili ai sistemului, deoarece sunt virusați și rațiunea lor este deja una de full-compliance nu de normalitate și gândire liberă, analizare rațională a riscurilor, gândire politică și eficientă a soluțiilor, acțiune metodică și practică în direcția soluționării problemelor concrete nu în ideea lansării unui asalt ideologic complementat de o legislație restrictivă și abuzivă cu implicații sociale masive.

Dar care sunt riscurile noului sistem? Nu știm riscurile, dar putem vedea anumite particularități, pe care le putem deduce din felul cum vedem că reacționează cei mai aprigi aderenți ai acestuia. În primul rând, vedem că noului sistem nu îi pasă ce gândești tu! Deciziile sunt luate, ele nu trebuiesc explicate, experții știu mai bine etc.

Noul sistem de asemenea, nu are sensibilități emoționale – sistemului nu îi pasă dacă oamenii se simt frustrați sau singuri când sunt carantinați? Sistemul este setat pe „siguranța medicală” și sub stindardul siguranței medicale, calcă în picioare sentimentele, gândurile, personalitatea omului etc – pentru sistem oamenii sunt o cireadă de vaci inertă, care doar trebuiesc vaccinate ca să nu facă virusul, nu ontează dacă suferă, dacă are opinii, dacă are doleanțe etc.

Sistemului nu îi pasă de libertate, fie ea de mișcare, fie ea de acces la mâncare (să nu uităm luatul temperaturii care în esență este deja o componentă de conformitate 100% implementat și acceptat de populație), fie ea religioasă sau educațională.

Partea pozitivă din această întreagă poveste este că părăsirea sistemului de către cei care vor refuza alinierea, va însemna o eliberare. Aceasta deoarece cu sau fără cunoștința lui, deja omul liber se alfă în opoziție totală cu întreg sistemul economic actual al mega-corporațiilor internaționale și mai precis cu narativul acestora. Și mă refer aici nu doar la produsele de consum fizice dar și la cel de servicii și produse culturale, artistice etc. Toate aceste sisteme au o viziune utilitariană, seculară, care vad omul ca pe o cantitate neglijabilă, un număr de identificare, un cookie urmărit și folosit pentru targeting personalizat. Noul reset nu este altceva decât concretizarea în realitate a acesti falii, instanțierea din simbolic în concret al marelui zid între cei care sunt doar trupuri și cei care caută veșnicia, prețuiesc demnitatea umană și iubesc libertatea.