Unul dintre produsele mai avansate ale Fabricii de Consens este Disonanța Cognitivă. Poate fi o boală mentală produsă prin lansarea unor narative și retragerea altora? Da! Oamenii sunt amețiți, li se spune că albul e negru și mai apoi că e de fapt alb și nu mai înțeleg nimic … Rezultatul? Haos! Diavolul urmărește haosul, este stăpânul haosului și al confuziei sub umbrela căruia împinge mai departe planul său diabolic de instaurare a unei dictaturi globale tehnocratice.

Lansarea unei probleme și pomparea pe ea, face ca tot focusul și toată energia oamenilor să fie îndreptate spre acel subiect. De exemplu, la începutul plandemiei, subiectul cel mai fierbinte era dacă va ajunge sau nu virusul la noi. Și în loc să pregătească spitalele deoarece era clar că va ajunge, guvernul era captiv campaniei de presă care urmărea prinderea Coronavirusului la graniță – de unde și fuga turbată după identificarea „pacientului zero”. Apoi, toată povestea cu „contact tracing-ul” s-a fumat repede.

Purtarea sau nu a măștilor este poate primul exemplu clar de creare a unui narativ menit să producă disonanță cognitivă. Nu trebuie să detaliez, dar o voi face pentru posteritate: la început măștile nu erau bune de nimic, apoi au fost obligatorii și ne-am pomenit cu ele băgate cu forța pe gât și nu putem scăpa nici la peste un an de la începerea show-ului. Toată lumea e revoltată, chiar și politicienii nu cred în ele, deoarece bea whisky în biroul din parlament fără grijă, dar deoarece narativul este adevărata putere actuală care determină acțiunile, legile, comportamentul și discursul, nu putem face nimic.

Domoilrea curbei (flattening the curve) a fost o altă mantră mult rumegată. Ideea de bază era ca să stăm închiși în casă deoarece altfel numărul mare de bolnavi ar fi făcut ca cei care au nevoie de oxigen să nu aibă acces. La acel moment aceasta a fost justificarea logică care a permis închiderea micilor afaceri, distrugerea horeca, tăierea conexiunilor între oameni etc. Prin urmare, deși se accepta ideea că toți vom trece prin virus, planul era ca să trecem prin virus mai încet, astfel încât să avem acces toți la spitale când o veni vremea. Am ajuns apoi ca spitalele Covid să fie goale și bolnavii de cancer să stea acasă așteptând să expire plandemia. Domolirea curbei este o mantră deja fumată despre care nu mai discută nimeni deoarece efectul de turmă nu ar mai justifica vaccinarea periodică. Mantra actuală este „Delta” – un rebranding al Sars-Cov-2 inventat pentru a justifica de ce vaccinul nu ajută împotriva Covid. Deoarece, delta! Iată cum prin discurs lumea acceptă vaccinarea perpetuă ceea ce prin ianuarie când am scris eu despre ea, era o teorie fringe din pletora de teorii conspiraționiste, mantra oficială pe atunci fiind „vaccinul ne eliberează” – depășită în prezent. Iată cum narativul oficial evoluează, se transformă și acceptă chiar componente din discursul opoziției, devorându-le însă complet și transformându-le în piloni pentru noi și noi narative care nu au ca scop final decât instaurarea unei dictaturi înfiorătoare în care lagărele de concentrare și tortura vor fi noua normalitate.

Ca o mică paranteză, eu deja consider dictatura ca instaurată de facto. Narativul stăpânește deja lumea. El este lansat din temebrele fabricilor de produs narativ, de unde este imposibil de arătat cu degetul cine este strungarul, cine este meșterul, cine este paznicul fabricii sau cine este vânzătorul narativului. Și mai imposibil este de luptat împotriva narativului cu argumente logice. Există o opoziție la discurs oficial, dar această opoziție ne dă doar impresia că asistăm la o piesă de teatru, la care nu putem interveni cu nimic, deoarece scenariul se desfășoară pas cu pas. Protestele, starea de tensiune și opoziția popoarelor, nu au niciun efect în a frâna acest nevăzut și nenumit nou stăpân care vine dintr-un loc neclar, pe care nu îl putem clar defini și conduce întrun mod perfid prin niște păpuși care joacă după cum el cântă și sunt posedate de scenariul pe care îl putem totuși întrezări, deși – ca orice piesă de teatru – ne poate surprinde cu unele evoluții neașteptate, dar ca orice dramă, nu avem speranțe că se va termina bine.

Întorcându-ne la oile noastre, cum pot oile să sufere și cum le afectează pe ele acest sus-jos în privința unor anumite subiecte. Dar poate ar fi cazul să dăm și mai multe exemple pentru a înțelege fenomenul și a-l observa. Pe lângă măști, am avut recent o întorsură de poziționare a mașinăriei de distribuție a consensului: de unde zvonurile că virusul a fost fabricat și fie a scăpat din laborator, fie a fost lansat erau catalogate teorii conspiraționiste și cenzurate pe rețelele sociale (principalele componente ale rețelei de distribuție a consensului pe lângă televiziuni și presa scrisă), s-a ajuns – cel puțin în vest, deși prin ecou și la noi, la acceptarea ca „fapt verificat” a originii probabil artificiale a virusului. Totodată mai multe detalii are finanțării de către americani, sub bagheta lui Faucci a cercetărilor unui laborator chinezi din Wuhan pentru crearea unui coronavirus care să treacă de la animal la om, în scopuri de … a lupta cu o viitoare pandemie. Cu toate că aceste informații au apărut în ziare mainstream, au fost acceptate, mai deloc criticate și au devenit „fact”, nimic nu s-a schimbat – nici Fauci nu a pățit nimic, nici vaccinul nu se mai întreabă nimeni dacă nu cumva e ceva dubios cu el și nici China nu este sancționată pentru lansarea virusului. Totul merge înainte, ca și cum această întorsură nu ar fi avut loc.

Avem deci o schimbare a narativului cu 180 de grade, dar fără efect. Totul nu a făcut decât să consume energie, chestiunea originii artificiale a virusului a oferit o refulare nesperată „conspiraționiștilor” și i-a făcut să zică: „a-ha, v-am prins cu mâța-n sac!”. Așa, și? În afară de acceptarea de către mainstream a teoriei, nimic nu s-a întâmplat.

Așa cum nimic nu se întâmplă acum nici după ce s-a dovedit ca vaccinul anti-covid nu ajută împotriva covid-ului și nu ne face liberi. Mantra ” vaccinul ne readuce libertatea” a fost deja distrusă de cifrele care arată că peste tot în lume majoritatea cazurilor noi sunt dintre cei vaccinați, chiar ajustate fiind cifrele la raportul de vaccinați – minoritar oricum cam peste tot. Tot cifrele de asemenea arată surprinzător o corelație foarte mare între procentul de vaccinați din totalul populației și numărul de cazuri noi. Concluzia logică la o asemenea situație ar fi ca vaccinarea să fie oprită și în niciun caz băgată pe gât și făcută obligatorie. Ce sens să mai aibă vaccinarea obligatorie dacă deja există studii științifice care arată că vaccinul nu ajută? Ba chiar, grosul cazurilor noi sunt dintre cei vaccinați. Rațiunea nu contează însă – narativul este împins înainte și dictatura soft este împinsă pas cu pas, prin intermediul actorilor slabi și captivi care nu realizează la ce se fac părtași și la ce sistem pun umărul să îl construiască.

Din nou simt nevoia să fac o mică paranteză și să tratez subiectul „dictatura soft”. Avem bunăoară terminlogia de tehnocrație, deși nu sunt total de acord. Nu tehnocrații sunt în spatele acestei dictaturi, ci ei sunt doar idioții utili care pun umărul și acceptă dictatura actuală fără opoziție. Cu privire la cuvântul „soft” – mai rar folosit în cercuri largi, aș sublinia că avem de a face cu o dictatura soft deoarece nu are cum să fie hard deocamdată, dar va veni și vremea când va fi hard.

Puțină istorie nu strică pentru a explica punctul în care ne aflăm. Inițial, în Germania nazistă exista chiar un birou al evreilor care îi ajuta să plece în afară. Evreii veneau la acest birou, vindeau proprietățile statului (evident la prețuri sub evaluate) și se înscriau pentru ce țară doreau să plece. Acesta era stadiul soft al dictaturii naziste. Spre final, evreii erau direct împușcați, nu mai apucau să treacă pe la niciun birou. Dictatura nu mai era soft ci hard. Trecerea de la soft la hard se face când mentalul oamenior este captiv fricii și din pioni, se fac celule integrante ale cancerului.

Iar jonglarea cu narativul în toate direcțiile cu scopul de a produce disonanță cognitivă în rândul oamenilor care cât de cât ar mai avea speranță să se dumirească și să acționeze ferm și rapid împotriva dictaturii, nu face decât să câștige timp și să producă debusoladă în rândul mulțimilor, anihilând orice posibilitate de reacție fermă controlată și coordonată împotriva dictaturii noului reset.

Se pune pe bune întrebarea, dacă această specificitate de disonanță cognitivă a narativului plandemic este elaborată și creată „artificial” sau este una organică. Este ambele în același timp: ea este organică răului care instinctiv produce haos și prosperă în haos. Confuzia pentru diavol este mediul ideal de dobândire a controlului asupra oamenilor și de coordonare a acțiunilor în slujba scopului final. Este artificială prin aceea că toate mișcările au fost îndelung exersate și practicate și la centrul ce comandă se știe clar ce urmează și cum e bine să împingă lucrurile într-o parte sau în alta.

Nu doresc să închei articolul și fără a da un exemplu și mai recent de disonanță cognitivă aplicat cu succes în chestiunea marșului LQBGTQZ – Nicușor Dan a amânat inițial autorizarea marșului – cum s-a lansat zvonul despre marș, Aur și tradiționaliștii au reacționat și au început organizarea unei contra-manifestații care dacă era planificată indiferent de marș sau nu, exista riscul unor conflicte de stradă cum nu au mai fost de prin anii 90 când Noua Dreaptă nu rata niciun marș al poponarilor și îi bombarda cu ouă stricate. Ei bine, după ce Nicușor a respins inițial autorizația, mulți au sărit să-l aplaude – s-au grăbit. Acum le-a dat-o și cireașa de pe tort este ca Nicușor va veni și el la marș deoarece simte o atracție … spre acest curent cultural. De ce a sucit-o Nicușor? Strategic! A lovit puternic în planul de opoziție la marș, și-a câștigat – chiar dacă efemer – o imagine nemeritată și falsă de om întreg la cap, care imagine, deși nu va persista prea mult, e suficientă pentru a debusola opoziția și eventualele planuri de contracarare a marșului. Dar mai ales, prin această mișcare Nicușor a câștigat puncte la atenția publicului care nu s-a mai refulat în comentarii răutăcioase pe paginile sociale al Aur & Co ci au aplaudat cu emoticoane glorioase atitudinea primarului, la care – din prostie – mai au așteptări că poate fi altfel decât o slugă dedicată în slujba diavolului.

În cele din urmă, războiul care se duce acum, așa cum am mai spus, este instanțierea în spațiul fizic al războiului nevăzut între lumină și întuneric. Cum lumea însă este stăpânită de diavol și cum Dumnezeu îngăduie diavolului aceasta, perspectivele unei victorii sunt iluzorii. Asta nu înseamnă deloc că lupta trebuie abandonată, ci din contră fiecare trebuie să ne poziționăm acolo unde alegem să fim fără ezitare. Dacă diavolul va câștiga vremelnic oricum, noi vom câștiga dacă alegem poziționarea corectă. Câmpul de bătălie este același, dar scopurile diferă complet.

În ciuda necunoscutului și a sperieturii pe care confruntarea directă cu diavolul și cu slugile lui ne-o pot aduce, noi trebuie să realizăm că această clarificare este în fapt un eveniment pozitiv. Mult mai riscant pentru soarta noastră în veșnicie ar fi o situație confuză în care lumea ne-ar tenta prea mult prin varietatea și atractivitatea produselor de larg consum produse de lanțul de producție distribuție standardizată de bunuri fizice, servicii și ideologii.