Daca ar fi sa punem o sintagma pe acest inceput de an, acesta ar fi „marea inflatie”. Nu e deloc anormal pentru Romania ca sa discutam la fiecare inceput de an de mariri de taxe si impozite si de cresteri de preturi. Sa fie oare ceva nou anul acesta? Sa vedem.

La nivel mondial, inflatia este „supapa” prin care se incearca lupta cu mormanul creditelor pe care statele le-au preluat de la banci si acum pun presiunea pe cei saraci ca sa le duca in spinare. Nu voi detalia aici, am tot scris despre inflatie (aici, aici, aici, aici, etc.) Pe scurt, mecanismul este urmatorul: banca centrala tipareste bani, ii ofera (aproape) gratuit bancilor ca sa nu pice in genunchi, stiut fiind ca daca ar marca pretul activelor la preturile zilei ar fi insolvente, bancile nu prea mai au curaj sa dea credite si prin urmare economia are de suferit. Suferinta economiei ce inseamna? Precum o boala macina un bolnav pas cu pas, pana cand ii suge ultima resursa de energie, tot asa si cu firmele: se restructureaza, se zbat sa se mentina pe linia de plutire si in final fie se inchid fie se vand la altii. In urma acestui proces de disolutie economica, rezulta doua fenomene nasoale care nu sunt decat indicii clare ale disparitiei capitalismului: un fenomen este cel de cristalizare a marilor corporatii (pestii mari inghit pestii mici) si al doilea fenomen este scaderea progresiva a capacitatii de productie. Ambele fenomene, pe langa efectele tiparirii de bani (apropos, bancherii centrali se lauda ca ei tin sub control situatia, nu de la ei vine inflatia) fac ca preturile sa creasca din ce  in ce mai mult. Sa recapitulam aceste fenomene:

1. cristalizarea marilor companii: pestii mari inghit pestii mici, deci canci competitie, canci preturi mici

2. scaderea capacitatilor de productie: producatorii mor, deci raman mai putini pe piata iar astia care raman trebuie sa mareasca preturile ca sa supravietuiasta.

3. efectul tiparnitei: banii sunt pompati in banci care speculeaza cu ei pe unde pot (de exemplu, pe pretul energiei) si ridica astfel preturile; asta daca nu cumva banii ajung totusi in nivelurile mai de jos, in piata cum s-ar zice si salta preturile si aici (regula cerere/oferta)

Astea le-am tot avut de la inceputul crizei si pe la noi, mai ales in primii ani. In primii ani (2008, 2009) am fost loviti mai ales cu fenomenul #2.  Cu #1 noi oricum am fost bolnavi dinainte, din cauza coruptiei si a „mostenirilor trecutului”. Daca pana acum insa #1 lovea mai ales in energie si resurse, mai nou domeniile atinse vor fi din ce in ce mai multe si fenomenul va prinde amploare, mai ales in agricultura cand se va da drumul la vanzarea terenurilor catre straini. Cat despre #3, fenomenul se manifesta mai ales la nivel mondial, noi simtim doar efectele. Efectele vin cu ceva delay din momentul in care are loc pomparea la ei (americani, nemti, japonezi) pentru ca sunt ciclurile economiei. Noi mai simtim insa si un efect pozitiv: oprirea prabusirii monedei nationale. De exemplu, taria leului din decembrie se datoreaza in principal QE4-ului americanilor si realizarii unitatii bancare europene din decembrie prin care se da frau liber la tiparnita de euro. Ca efectul e pozitiv doar pentru cei carora le trece prin cap sa beneficieze de el, e alta discutie.

Asadar, nimic nou in criza, pas cu pas se intampla ciclic aceleasi fenomene de ani de zile: cadere economica, tiparire de bani, somaj in crestere, mariri de taxe, cresteri de preturi. Pic cu pic se stoarce clasa de mijloc si clasa de jos in timp ce bogatii sunt din ce in ce mai bogati.

Mai nou insa la noi se adauga inca un factor care salta in sus preturile: politica fiscala. Noul guvern mareste pensiile si salariile pe de o parte si ameninta firmele cu mariri de impozite si taxe. Prin urmare, la ce sa ne aspteptam daca nu la inflatie? Si cand te gandesti ca euro inca nici nu a sarit de 4,7 … atunci sa vezi inflatie!