Desi inca putem vedea ca „prima casa” nu a ajutat prea multi oameni, ci in schimb a oprit (pentru moment) prabusirea pietei imobiliare, sunt inca multi care nu inteleg cu ce anume pacatuieste acest program. Mie imi este clar de ce prima casa nu doar ca nu ajuta oamenii sa dobandeasca o casa, ba chiar face ca preturile sa fie mentinute artificial umflate, oprind astfel mult mai multi oameni macar sa viseze la o casa a lor, dar sa poata sa o dobandeasca. Si oricum, nu prima casa ii va ajuta sa o dobandeasca, ci doar sa acceseze un credit prin care vor putea sa dobandeasca casa peste zeci de ani.

Metaforic privind, prima casa nu e decat un strigat de lebada al bulei inflationiste a preturilor care a facut ca acestea sa sara mult fata de posibilitatile oamenilor de a cumpara. Practic suntem generatia care cumpara apartamentele parintilor la preturi de 35 de ori mai mari decat plateau ei si trebuie sa platim rate la ele 35 de ani pana sa devenim proprietari.

Pornind cu un argument care este cvasi-acceptat, doresc sa dovedesc ca programul prima casa nu face decat sa functioneze impotriva pietei libere, fiind precursorul unei ideologii proaste care nu va face decat sa amane o revenire reala a economiei pe fundamente solide si nu pe credit cum s-a intamplat pana acum. Deci, argumentul principal este ca explozia preturilor nu ar fi existat niciodata daca nu ar fi existat accesul facil la credite. A fost creditarea facila un element pozitiv? Cei care au luat credite cand preturile erau cum erau, pot sa spuna singuri acum cat de bine a fost pentru ei ca BNR a permis bancilor sa dea credite in masura in care au facut-o, fara sa tina cont de ceea ce se intamplase deja in Asia doar cu cativa ani inainte (vezi Criza Financiara Asiatica din 1997). Practic dupa criza asiatica, banii s-au indreptat spre alte economii „emergente”, cum ar fi Europa de Est. Cine crede ca banii au venit in Romania pentru ca economia noastra a progresat si Romania s-a apropiat din ce in ce mai mult de UE, este un naiv. Banii au venit in Romania, pentru ca deja facusera praf Asia.

Dar sa explicam pe scurt Criza Financiara din Asia. Odata cu globalizarea, bancile au avut liber la investitii in toata lumea. Banii pensionarilor americani dar nu doar al lor, „produceau” fiind investiti in economii „emergente”, adica care nu aveau bani si prin urmare erau dispuse sa plateasca rate mari, mult mai mari decat ratele din economiile dezvoltate. Bineinteles investitia producea o oarecare crestere, ceea ce permitea tarilor respective sa plateasca rate mari la credite pentru cativa ani. Daca de exemplu o economie avea rata de crestere de 7-8%, rata care am atins-o si noi in Romania fara a produce mai nimic spre deosebire de asiatici care cat de cat produceau, atunci acea economie putea sustine dezvoltarea pe banii bancilor occidentale. Si cum Asia e mare, bancile si firmele de investitii au dat navala milogindu-se de asiatici, asa cum s-au milogit si de noi, sa le luam creditele.  Asiatici le-au luat creditele, dar la un moment dat investitorii s-au speriat ca cresterea nu va putea fi sustinuta si au inceput sa se retraga masiv, adica sa isi scoata banii din monedele straine in dolari si sa nu mai dea credite. Exact ca la noi, ce s-a intamplat anul trecut si ce se intampla acum. Cand investitorii au inceput sa se retraga, monezile tarilor au picat, preturile imobiliarelor au picat , au revenit cu picioarele pe pamant, economia s-a constrans, salariile au scazut, somajul a crescut si oamenii nu au mai putut sa isi plateasca ratele. Cam cum e si pe la noi, dar noi suntem in UE si nu ne puteau lasa balta ca pe Indonezieni unde s-a lasat cu lupte de strada si cu anarhie generalizata. Odata cu „default”-ul, adica falimentul la toate nivelurilor, bancile si investitorii sunt acum proprietarii de facto ai tarilor respective. Resursele, terenurile, casele, fabricile, firmele, totul. Tot ce era ipotecat este acum detinut de banci, ca si in Romania de fapt unde daca bancile ar incepe acum sa scoata la licitatie toate imobiliarele celor care au intarziat mai mult de 3 luni sa plateasca rata (cum este normal), preturile s-ar prabusi si bancile ar fi nevoite sa aduca bani de acasa ca sa poata functiona, conform reglementarilor BNR. Prin urmare, bancile „restructureaza” creditele, adica se fac ca ploua cand oamenii nu platesc si nu scot la licitatie in masa bunurile ipotecate, in speranta ca se vor intampla minuni.

Cum minune este si programul asta, „prima casa”, prin care guvernul pretinde ca ajuta oamenii sa isi poata implini visul de a fi proprietari. Din pacate oamenii nu realizeaza ca ar fi mai corect ca sa cumpere casa cu banii lor, ar fi mai profitabil sa puna banii in banca si sa castige la dobanzi pana cand preturile ar reveni la un nivel acceptabil, un nivel firesc, in care o casa nu este un vis si nu va fi nevoie sa muncesti la greu toata viata ca sa poti plati ratele enorme la credite ba chiar sa lasi si copiilor mostenire aceste credite. Nu putini sunt cei care au facut credite (si) imobiliare aducand adeverinte de salarii false si bazandu-se pe salariile tuturor din familie. Astfel, daca guvernul nu ar sustine artificial pretul caselor si ar lasa piata libera si preturile sa se regleze singure acolo unde oamenii ar putea sa le sustina, pentru oameni ar fi mult mai bine decat sa se bazeze pe garantiile si ajutorul guvernului. Este adevarat ca poate multi nu si-ar permite prea curand sa cumpere o casa, desi preturile incepusera sa cada destul de frumos, ajustarea se facea in mod firesc, bula asa cum se umflase, asa se dezumfla. Insa chiar daca acest vis nu s-ar intampla prea curand, pentru majoritatea oamenilor, a cumpara un apartament la 10.000$ cat era prin anii ’90, tine de domeniul SF. Din pacate, prin interventia guvernului, aceasta nu va fi posibil, va trebui ca criza sa taie si mai adanc in buzunarele oamenilor si mai ales ca mintile oamenilor sa fie eliberate de propaganda oficiala pentru ca preturile sa poata sa revina acolo de unde au plecat.

Alte articole despre prima casa:

– Prima casa” – surata imprumutului de la FMI
– Capcanele programului „Prima casa”
– Prima casa nu e acasa