Vine criza creditelor. Multe firme nu mai au acces la credite si falimenteaza. Multe persoane de asemenea nu mai au acces la credite si nu mai fac credite noi ca sa cumpere chestii. Din aceste motive, nemaiavand piata de desfacere si baza de clienti, multe firme intra in faliment. Altele isi reduc activitatea: dau afara oameni, inchid fabrici, reduc productia. Oamenii care sunt dati afara primesc totusi ajutor de somaj si merg in continuare la hypermarket, cumpara in continuare pantofi si haine si isi platesc ratele. Unii muncesc la negru sau part-time si accepta joburi platite mai putin decat calificarea lor. Altii pleaca in afara. Cateva firme care produc pentru export o duc insa bine si le creste productia pentru ca in afara firme similare inchid usile pentru ca nu pot face fata la preturile din tari ca noi unde salariile sunt mai mici. De exemplu, in domeniul auto, Dacia sparge piata cu preturi infime pentru vestici care erau obisnuiti sa cumpere masini la preturi mult mai mari si sa le schimbe mult mai des. Acum, pentru ca si la ei se intampla la fel ca la noi, cumpara Dacii ieftine si le schimba mult mai rar ca inainte. Prin urmare Dacia si cateva fabrici similare de la noi trec printr-o perioada buna si produc in continuare, prin urmare media salariilor creste desi este criza. Un fenomen similar de intampla in domeniul IT, unde salariile in Romania sunt de zece ori mai mici ca in vest. Evident ca exista inca atractie pentru investitorii straini sa vina in Romania, dar IT-ul nu va salva Romania asa cum nu a salvat nici India sau Rusia, caci profiturile merg tot inspre vest, banii care intra in economia reala si in consum sunt nesemnificativi la nivel macro.
Insa exodul fabricilor dinspre vest inspre est nu dureaza prea mult si se termina mai repede decat exodul creierelor dinspre Romania inspre vest. Cata vreme vestul sta blocat in namol si cresterea intarzie sa vina, si firmele de acolo scad investitiile si de asemenea costul fortei de munca scade, reducand din costurile de productie ale firmelor care au mai pastrat un sambure de productie in vest. Prin urmare, dupa cresteri spectaculoase ale exporturilor, investitiile straine in tara noastra tind catre zero in timp ce inchiderea fabricilor care nu au asigurata piata de desfacere continua. Incet-incet si mai multi someri ajung in situatia de a nu mai primi ajutorul de somaj dupa ce nu si-au gasit loc de munca. La acestia se adauga noii disponibilizati atat de la privati cat si de la stat. Consumul scade in continuare si o data cu el si profitul firmelor care nu maresc salariile. Prin urmare din ce in ce mai multi romani o duc mai greu si nu-si platesc ratele. Prin urmare bancile sunt aflate in imposibilitatea de a credita firmele, in conditiile in care riscul este imens intr-un astfel de mediu iar pe de alta parte BNR le inlesneste accesul la lichiditate si statul este un client bun prin oferta de obligatiuni.
Povestea se continua mai departe: si mai multe firme nu mai au acces la credite si falimenteaza …
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
CATEVA STIRI:
– Salariile înregistrează cea mai slabă creştere din ultimii 10 ani
– Numărul restanţierilor, persoane fizice, la bănci şi IFN-uri a ajuns la 735.500, în mai
– Piaţa auto europeană se va contracta şi în următorii doi ani
– Lucrări de construcție mai puține comparativ cu 2012
– Românii au tot mai multe restanțe la bănci
– Banca Centrala Europeana nu poate rezolva criza din zona euro
Citisem de pe la cei care urmaresc cu mare atentie intalnirile grupului Bilderberg, faptul ca la o intalnire recenta a lor (parca 2010), au expus membrilor grupului 2 variante pentru Europa. Una rapida, cu o contractie economica similara unui cutremur major, pe doar cativa ani, sau o varianta de lunga durata dar lenta, pentru scufundarea Europei.
Acum, poate unii nu stiu cine sunt bilderbergii, sau pur si simplu nu cred in teoria conspiratiei, concluzia este una usor de inteles chiar si pt cel care n-are studii in finante, printre care ma numar si eu: banii sunt din ce in ce mai putini. Si, pe masura ce trece vremea, acestia se imputineaza si mai mult, iar fuga dupa cei (oameni, companii etc) va fi din ce in ce mai aspra. Si atunci, nu poti sa nu te intrebi: de ce pana in 2008 in toamna au fost bani garla, iar bancile dadeau credite cu buletinul (in state era si mai rau, se dadeau credite ipotecare pana si somerilor pe motivul ca isi va gasi un loc de munca repede avand in vedere cresterea economica de atunci), iar acum, banii parca au intrat in pamant sau sunt scumpi la vedere? Ce se intampla cu masa monetara? De ce s-a extins, sub ce considerente, iar acum scade? De unde au venit banii si aunde stau acuma ascunsi? La aceasta intrebare nu pot raspunde decat… oameni precum Mugur Isarescu 🙂 O vorba inteleapta spunea ca cine nu cunoaste istoria, risca sa o repete. Raspunsul tuturor crizelor economice (multe la numar in sua de la infiintarea bancii centrale a Angliei), a fost foarte bine ascuns de-a lungul timpului, de ochii prostimii, care acum stau ca vitele cu cutitul la beregata si isi asteapta cuminti sfarsitul. Atata vreme cat cei care ajung sa studieze finantele in universitati mai mult sau mai putin prestigioase, nu li se spune (in mod voit) si istoria finantelor, istoria bancilor, cum s-au nascut, de ce, care este scopul lor, este absolut plauzibil ca intreaga omenire sa dea piept cu astfel de momente istorice de criza economica si in viitor. Ni s-a tatuat pe creier ideea ca tainele acestor clipe dificile nu le pot deslusi decat oameni precum Isarescu, adevarati salvatori ai natiunilor. Cand de fapt lucrurile sunt extrem de simple. Am permis sa functioneaza un sistem bancar special conceput pentru a da nastere crizelor economice, dar pentru ca atat timp cat am crescut in cifre nu ne-a interesat si dedesubturile lui, nu ne-a pasat de ce avea sa urmeze, pt ca aveam cu toti bani si prosperam de la o zi la alta. Acum insa, chiar daca am vrea sa schimbam ceva, nu cred ca vom reusi. Pentru ca cei care sunt in impas, pleaca in alte tari, sau se descurca cum pot. Adica, nu exista consens, nu exista uniune. Fiecare se descurca pe plan local. Si ce este mai rau, nici acum in al 12-lea ceas, nu ne puneam intrebarea care este cauza adevarata pt care am ajuns aici si ce putem face ca pe viitor sa nu se mai intample asa ceva. Dinspre liderii Europei, aceiasi piesa de teatru bine regizata. Din 2009 ii auzim pe mai marii lideri germani, francezi, italieni, anglezi cum vor face si vor drege. Nimic, absolut nimic concret nu s-a intamplat. Si nici nu se va intampla, pentru ca o criza trebuie sa aduca panica, nu sa fie salvata. Lucrurile vor fi extrem de nasoale cel putin 15-20 de ani de aici inainte. Si va mai spun un lucru: ganditi-va ce impact social puternic au avut zecile de ani prosperi de pana in 2008. Chiar si la noi in Romania, familiile de tarani sau cei de la comune si orase mai mici s-au chinuit sa-si dea copiii la facultate, constienti fiind de faptul ca daca nu se vor zbate pt ei, vor ramane la nivelul parintilor lor, adica doar 8 clase, sau maxim liceul, iar in aceste situatii fara un loc de munca bine platit nu vei avea un viitor prosper. Imaginati-va ce impact puternic s-a creat in toti acesti ani si in Europa. Tot mai multi copii s-au inscris la facultati tot mai renumite. Si apoi au ajuns pe functii inalte in companii de succes. Acum insa, cand nu doar ca locurile de munca sunt mai putine decat cei care isi cauta, dar se mai si imputineaza de la an la an prin falimente in lant, situatia devine extrem de delicata la nivelul lor. Acestia se trezesc intr-o lume in care practic nu li se acorda nici o sansa. Probabil vor mai trece ani buni pana cand unii isi vor da seama ca economia nu mai poate produce atatea locuri de munca cat sa absoarba tot tineretul si abia dupa ce vor intelege lucrurile astea, poate atunci tinerii se vor reintoarce si la tara, sa munceasca pamantul si sa-si deschida mici ferme de animale, etc. Ne vom da seama fortati de imprejurari ca economia de piata nu prea va mai functiona. Dar pana atunci, va mai iesi lumea in strada, vor mai lua nastere mici rascoale sociale, etc. Macar de-ar fi si astea cu folos… dar lumea inca nu pare sa fi inteles mesajul acestei crize.