Turcia e o tara emergenta. Programul de „tapering” al Fed-ului produce unde de soc in majoritatea tarilor emergente, mai ales in cele cu economii fragile si fara fundamente prea solide, dar nu neaparat. Direct proportional cu fluxul in care dolarul a curs atunci cand Fed-ul a pompat dolarii pe conducta. Nu voi mai explica cum, poate am mai facut-o. Iata ce zice un tip de la Citybank:
„From the point of view of emerging markets, the Fed has just said ‘hasta la vista, baby,’” Steven Englander, global head of Group of 10 foreign-exchange strategy at Citigroup Inc., wrote in an e-mail. “There is modest disappointment in” riskier currencies.” (Sursa: Bloomberg)
Undele de soc constau mai exact in:
– retragerea cash-ului pastrat in monezile locale prin mutarea pe dolar => atac asupra monedei; asta se intampla cvasi-instant, cum apare o stire;
– retragerea dolarilor de pe bursele locale; si asta se intampla destul de cvasi-instant, cu conditia sa existe cumparatori; altfel procesul se face in timp, daca nu pica bursa locala;
– retragerea dolarilor pompati in obligatiunile guvernamentale; primul pas este vanzarea bondurilor pe piata si al doilea scaderea participarii la viitoarele licitatii si evident explozia costului;
– retragerea dolarilor din depozitele nerezidentilor de la bancile locale; proces in general care nu are loc instant, ci de obicei la maturitate; volumul nu este insa semnificativ, riscurile sunt prea mari pentru orice investitor sa tina banii blocati in depozite; toti analistii au tot recomandat din 2008 incoace cash sau actiuni;
– blocarea investitiilor directe de teama instabilitatii; asta e evident o consecinta care depinde de anumite particularitati; de exemplu, una e Turcia, alta e Africa de Sud;
Iata cateva tari deja lovite: India, Noua Zeelanda, Africa de Sud, Rusia, Turcia si chiar Ungaria. La unele „show-ul” a inceput mai demult – cum ar fi India, de altele nici nu aveam idee ca au fost lovite desi pareau intr-o situatie destul de stabila – cum ar fi Africa de Sud. Evident, fiecare au reactionat in grade diferite, de la mentinerea ratei dobanzii de referinta – cum ar fi Noua Zeelanda unde Banca Centrala a decis sa nu protejeze moneda – , pana la marirea dobanzii la o saptamana la repo-uri de pana la 10% (de la 4,5%) in cazul Turciei. Rusii nu au facut miscari cu privire la dobanzi insa au cheltuit aproape 3 miliarde (de dolari? – Bloomberg nu spune clar) ca sa mentina rubla. Daca miliardele sunt dolari si nu ruble, pare imens si desproportionat cu factorul declansator: scaderea cu doar a 10 miliarde a stimulusului Fed-ului. Sa nu uitam insa ca exista si alti parametrii in ecuatie cum ar fi derivate, leverage, psihologie, specula etc.
Oare de cate luni vom mai avea parte si noi de dobanzile astea mici care si-asa nu ajuta decat bancile, caci putini sunt care mai au acces la credit sau mai au curaj sa ia un credit?
De ce nu ar fi Romania expusa la aceasta retragere? Va mai amintiti anul trecut pe vremea asta guvernantii erau in extaz pentru ca leul se intarea si dobanzile la creditarea guvernamentala scadeau? Am scris si eu despre „fenomen” aici si aici. Nu a venit inca vremea pentru un articol cu titlul „Dupa cum spuneam …” dar nici prea mult nu mai avem.
Imaginati-va Fed-ul ca un mare aspirator imens care acum suge inapoi dolarii din zonele emergente. Aspiratorul evident trage dinspre locul in care este indreptat, anumite zone sunt „aspirate” mai puternic intr-un moment anume decat altele, dar nici o bucatica din „mocheta” verde nu va ramane necuratita, caci fenomenul este unul matematic si observabil: il putem vedea deja. Amplitudinea poate fi diferita, poate la noi nu chiar se vor dubla dobanzile peste noapte, dar nu vom fi lipsiti de soc. Depinde mult si de cate rezerve va pune Isarescu la bataie, depinde evident si de interesele anumitor investitori care in anumite tari (cum ar fi Turcia) mai „starnesc” focul si cu niste „bete” speciale care sa il alimenteze cu oxigen mai mult decat tapering-ul si evident depinde si de politica de indatorare pe care o are guvernul actual. Caci ce poate fi mai nasol sa ramai iar fara bani de plata salariilor si a pensiilor pentru ca o emisie de obligatiuni a ramas subscrisa sau ai oferta de dobanda a participantilor este dubla fata de ce te-ai fi asteptat?
Stati insa linistiti, mai inainte de a incepe show-ul adevarat la noi, vom auzi „gongul” FMI-ului. La cat de relaxati sunt insa alde Basescu si Ponta cu taxa de poluanti impusa de FMI si cum isi „permit” sa „sfideze” FMI-ul, banuiala mea e ca ignorantii nici nu au idee de ce inseamna tarpering si nici macar nu l-au sunat pe Isarescu sa il intrebe, iar Isarescu prefera sa taca si sa faca pe surprinsul cand se va intampla fenomenul, decat sa isi murdareasca imaginea acum si sa atraga atentia ca trebuie sa ne pregatim pentru uragan.
Mai avem insa o sansa sa scapam: taperingul sa produca efecte in SUA si sa fie obligati sa il puna pe hold sau poate chiar sa faca reversul. Sa nu uitam ca si pentru ei asta e ceva unic si orbecaie in toti pasii pe care ii fac, nimic nu e batut in cuie. De aceea ar fi bine sa beneficiem de dobanzile actuale, niciodata nu se stie cand vor exploda. Evident ramane intrebarea ce sa faci cu banii … in vremuri de furtuna de gradul 5. Si ca tot veni vorba de psihologie, imi pare rau ca nu am avut rabdare, dar merita tradus un articol al lui Jim Rikards care spune lucrurilor pe nume:
The Fed is trying to tip the psychology of the consumer toward spending through its communication policy and low rates. This is extremely difficult to do in the short run. But once you change the psychology, it is extremely difficult to change it back again. If the Fed succeeds in raising inflationary expectations, those expectations may quickly get out of control as they did in the 1970’s. This means that instead of inflation leveling off at 3%, inflation may quickly jump to 7% or higher. The Fed believes they can dial-down the thermostat if this happens, but they will discover that the psychology is not easy to reverse and inflation will run out of control.
