Banca Central Europeana tocmai a pus pe foc ultima galeata de apa pe care o avea. Urmeaza acum galetile de benzina, dar despre asta, alta data. Sa definim insa termenii:

ZIRP = Zero Interest Rate Policy – atunci cand bancile nu primesc nimic de la BCE pentru ca-si tin banii in depozite
NIRP = Negative Interest Rate Policy – atunci cand bancile platesc penalizare la BCE pentru faptul ca tin banii „blocati” in depozite la BCE in loc sa ii „investeasca” in economie si sa dea drumul la credite

Contractia creditarii: marele baubau catre care se tot arunca de peste 5 ani de zile explicatia pentru criza in care ne aflam. Ce sa faca bancherii centrali in situatia asta? S-au gandit ei sa micsoreze dobanda de referinta pentru ca bancile sa acceseze cat mai usor bani si sa ii pompeze mai apoi in economie pentru a „reporni motoarele”. Cu ocazia asta, totodata, vor salva si bancile de la faliment pentru ca avand in vedere prabusirea pietei imobiliare, lantul detonarilor derivatelor, contractia economica si deflatia preturilor, bancile ar fi fost insolvente daca trebuiau sa confrunte realitatea. Prin urmare, BCE s-a facut ca nu vede gunoiul de sub pres si a deschis conducta, oferind bancilor oricati bani vor, pentru ca, dupa cum ne anunta dragul de Draghi: „vom face orice ca sa salvam europa”. Si pentru ei „salvarea Europei” insemna imbogatirea bancherilor si mentinerea marelui jaf care inseamna moneda fiat.

Sa revenim la NIRP, ce inseamna asta si de ce a fost nevoie de inca o miscare in jos a dobanzilor, in teritoriul negativ. Dupa cum chiar ei incearca sa explice, bancherii central-europeni sunt oameni buni. Ei vor sa creasca inflatia. Ajuta cu ceva pe omul de rand asta? Nu e bine daca scad preturile? Ei bine, nu! Pentru ca daca preturile scad, bancherii isi pierd painea si niscavai banci trebuie inchise. In plus, trebuie urgent gasita o solutie ca sa nu pice toata sandramaua (adica toata economia, prin implozia sistemului fianciar). Dar sa ii lasam chiar pe ei sa se explice:

A central bank’s core business is making it more or less attractive for households and businesses to save or borrow, but this is not done in the spirit of punishment or reward. By reducing interest rates and thus making it less attractive for people to save and more attractive to borrow, the central bank encourages people to spend money or invest. If, on the other hand, a central bank increases interest rates, the incentive shifts towards more saving and less spending in the aggregate, which can help cool an economy suffering from high inflation. This behaviour is not specific to the ECB; it applies to all central banks.

Deci, dupa cum putem trage concluzia, NIRP e bun pentru ca si altii fac la fel. In plus, stimuleaza creditacii sa se arunce si mai mult in credite si astfel sa devina sclavi pe viata.

Traim intr-o lume complexa in care normalul este anormal si anormalul e norma nu doar la Eurovision ci si la BCE. Europenii nu sunt nici mai destepti si nici mai prosti decat japonezii, desi daca vezi un nebun ca se arunca cu capul in prapastie parca esti mai mult de condamnat daca si tu te arunci dupa el. Japonezii au tot tras ZIRP-uri si NIRP-uri de cateva decenii, perioada in care au reusit sa pape toate economiile si toata avutia facuta cu sudoarea unei generatii. In ziua de azi, din Japonia nu a mai ramas mai nimic, in afara de cateva companii globale gen Toyota sau Sony, marile nume japoneze sunt in declin iar economia se lupta cu probleme similare cu ale europenilor, doar ca la o cu totul alta magnitudine. Poate asta e de fapt si sansa Europei: japonezii si americanii au tiparit oricum mai mult, iar chinezii au importat ce au tiparit americanii. Venind din urma, Europa isi permite sa intre pe negativ pentru ca raportat la pib, euro e inca o moneda supraevaluata – cu toata „revenirea” americana.

Experimentul european nu va fi decat inca un glont orb tras aiurea inspre niste ciori surde care dau tarcoale in jurul cadavrului care este sistemul financiar actual. Da, e posibil ca sa mai amane putin lucrurile si la urma urmei, cand ursul fugareste turma de oi, problema nu e care alearga mai repede ci care alearga mai incet. Ramane asadar de vazut care bancher central dintre marile 3 banci centrale (SUA, Europa, Japonia) vor reusi sa apese pe butonul gresit si vor detona dinamita.

PS: ca un mic memento, va amintit ce lege frumoasa si noua s-a dat in UE anul acesta cu privire la ce se intampla cand o banca are probleme si incepe partajul?