Trăim vremuri în care cureaua începe să se strângă din ce în ce mai mult şi sovietul europenist să îşi arate adevărata faţă. Fie că ne referim la UE sau la NATO, nu există nuanţe prea mari. UE este doar un Gulag mai organizat prin care Imperiul încearcă să controleze mai bine minionii deoarece pur şi simplu aceştia sunt prea mulţi şi Imperiul nu are timp de pierdut cu fiecare gubernie în parte, ci preferă ca unele sarcini să le delege local, pe principiul paşalâcurilor otomane deoarece singurul interes al Imperiului este taxarea şi securitatea – adică pe de o parte să nu cumva să se gândească vreunul să treacă la ruble sau bitcoini în detrimentul dolarului, adică toţi minionii trebuie să folosească dolarul, iar pe de altă parte, toţi minionii trebuie să permită transformarea le nevoie a ţării lor într-o bază militară. NATO este braţul armat direct care acţionează mai în amănunt acolo unde rotiţele UE se mişcă prea greoi şi mecanismul imperial de control are pierderi de timp în implementarea unor acţiuni concrete.

Vă prezint mai jos o hartă interesantă, a evoluţiei PIB-ului ţărilor din Europa, raportat la PIB-ul SUA, la anul 2008.

Nu vă entuziasmaţi că noi avem 1%, la ce PIB are România per capita (la coadă în UE), ce mi-e +1; ce mi-e -10 tot cam pe-acolo este. Dar 24% al Poloniei este cu totul altceva. Însă decăderea economiei UE în raport cu SUA nu este decât răspunsul SUA la tentativa UE de a face notă discordantă în relaţiile cu China. Adică este clar că în această perioadă raportat la SUA, UE a rămas mult în urmă. Nu mai discutăm raportat la alte zone economice, gen Asia sau chiar Rusia. Este dezastru!

Mulţi pun decăderea UE pe seama incompetenţei şi a birocraţiei. Parţial adevărat! Adevărata problemă este că UE neavând propria armată şi fiind ocupată de facto de SUA, nu are dreptul la o politică economică proprie. Sancţiunile asupra Rusiei şi distrugerea gazoductului Nord Stream 2 de americani sunt cea mai simplă şi la îndemână dovadă. Dar nu singura: UE a fost obligată de americani să impună sancţiuni ruşilor înainte ca Americanii să impună sancţiuni. Adică noi, românii, aflaţi aici aproape lângă gazele ieftine ale ruşilor am fost obligaţi să renunţăm la ele, deoarece Putin e rău, dar în acelaşi timp americanii nu au renunţat decât mult mai târziu la importul de petrol din Rusia, în Aprilie 2022

Dar să trecem de europenism, după ce vedem că UE este o colonie a SUA care o ia în jos nasol, chiar raportat la Imperiu care şi el o ia în jos, la suveranism.

Este greu să vorbim despre suveranism deoarece pare SF în ziua de astăzi. Sau pare istorie. Narativul imperialist, maşinăria de produs consens şi fabrica de ideologii a lovit atât de mult în acest concept încât pare nebunie şi să aduci vorba deoarece din start sar unele resorturi mentale implantate în capul celor sensibili la propagandă (proşti şi inculţi în general). De departe, un prim resort este: cum adică să fim suverani că deja suntem.

Suntem suverani?

Nu, nici vorbă. Dacă guvernul României trebuie să ceară aprobare de la UE ca să ajute o companie românească cu bani, nu suntem suverani. Dacă România este obligată să dea Patriot Ucrainei deşi preşedintele se opune, dar apoi preşedintele este chemat la Washington şi ameninţat în discuţiile cu uşa închisă, iar după ce se întoarce patriotul este dat şi comanda la altele noi băgată, nu suntem suverani. Dacă românii sunt 90% creştini şi se opun 95% legalizării căsătoriilor homosexuale însă judecătorii trădători ne dau cu legislaţia UE în cap şi zic că Constituţia României nu mai contează, nu suntem suverani.

Un al doilea resort mental al automatonilor programaţi mental de către fabrica de ideologie a Imperiului este că în ziua de azi nu mai pot exista state suverane

Mai există state suverane? Mai pot exista state suverane?

Da! Chiar Ucraina este un exemplu. Cum aşa, că aici am tot comentat că Ucraina este o ţară proxy folosită de Imperiu pe post de carne de tun pentru a ţine ursul ocupat şi a-l împunge în labe. Ei bine, deşi nu este complet suverană, Ucraina este mult mai suverană decât România, chiar acum când chiar supravieţuirea ei e dependentă de Imperiu.

În primul rând, naziştii din Ucraina nu sunt persecutaţi cum ar fi în România. În România, deşi Garda de Fier nu a fost considerată organizaţie nazistă în Procesul de la Nuremberg, simpla adeziune la verzi ar însemna probleme în ziua de astăzi. În comparaţie, în Ucraina naziştii sunt eroi naţionali. Nu cei din istorie, nu organizaţii afiliate lui Hitler în trecut, ci organizaţii pur naziste de astăzi, cu svastiva în logo, cu program antisemit, cu ideologie nazistă etc. Acestea sunt nu doar tolerate ci favorizate în cadrul armatei, având propria organizare. Evident că pentru a evita scandaluri, Zelenski i-a rugat să fie discreţi în manifestarea afilierii lor, dar ideea este că nazismul în Ucraina este mult mai prezent şi mai tolerat ca în România unde cele mai mici afilieri, irelevante, chiar simplul interes istoric şi simpla afirmare a unor realităţi istorice, îţi pot aduce probleme. Un alt argument că Ucraina este suverană este chiar declarţia recentă a lui Zelensky că Ucraina dacă nu e primită în NATO e obligată să dezvolte arma nucleară.

Mulţi l-au criticat pe Zelensky privitor la această declaraţie şi chiar dacă pare puţină megalomanie sau schizofrenie ideea că Ucraina ar putea realiza aşa ceva, există unele clarificări care trebuie făcute. Un prim aspect ar fi că Zelensky ar fi folosit declaraţia ca un fel de şantaj, ca un indicator al narcisismului covert al tânguirii ucrainienilor. Nu neg această posibilitate, doar cred că altele sunt motivele, mai precis cred că Zelensky l-a luat gura pe dinainte. Adică, eu cred că Ucraina poate, dacă se va stabiliza şi va face măcar un armistiţiu, în 3-5 ani, fără ajutor din afară, doar cu bani de supravieţuire, să construiasca arma nucleară. Nuclearele nu sunt atât de scumpe, Ucraina a fost parte din URSS deci sigur mai are oameni şi sigur are tehnologia. Poate chiar mai are şi ceva echipamente şi ceva materie primă. Sunt sigur că Zelensky nu a vorbit aiurea ci discuţia asta a avut loc într-un grup mai mare şi mai competent, împreună cu armata. Este clar că SUA nu şi-ar dori nu doar ca Ucraina, dar nicio altă ţară, să dezvolte nucleare deoarece e suficient că îi are pe ruşi şi pe chinezi cu mii de nucleare pe care trebuie să le urmărească.

Ca o mică paranteză, deşi nu a declarat nimeni şi nu se comentează, noi trăim într-o cursă a înarmării nebunească, mult mai accelerată şi mai voluptoasă decât cea din Războiul Rece. Motivul este că tensiunile ridicate între SUA şi Rusia dar şi între Israel şi Iran, dar şi între China şi Taiwan, fac ca falia dintre cele două blocuri să fie din ce în ce mai instabilă şi apariţia de noi fronturi în toate aceste zone obligă cele două părţi să ia în calcul ca serios un scenariu nuclear. Ori scenariul nuclear obligă fiecare parte să aibă sateliţi care să monitorizeze 24 din 24 tot teritoriul inamicului, plus, ideal, ale partenerilor inamicului. De ce? Pentru a fi pregătiţi pentru ZIUA ZERO, ziua în care războiul nuclear va începe şi 99% dintre nucleare vor fi lansate. Faptul ca toate nuclearele să fie lansate din prima lovitură este o constrângere strategică indiscutabilă nu o părere sau opinie a mea. Fiecare parte, când e sigură că inamicul a lansat, trebuie să lanseze tot ce are pentru a fi siguri că le mai pot lansa. Doar acele nucleare care nu sunt gata sau au avut mici accidente la lansare, care pot fi reparate ulterior, vor fi păstrate pentru lansarea ulterioară, mai târziu, după evaluarea impactului primei salve.

Aşadar, SUA nu ar fi de acord niciodată, indiferent de circumstanţe ca Ucraina sa dezvolte nucleare. Cu toate acestea Ucraina, ca o ţară suverană ce este, chiar dacă probabil va fi invadată de ruşi pe bune dacă s-ar apuca de nucleare, dă pe faţă aceste planuri, care nu sunt deloc doar delirurile lui Zelensky ci Ucraina a arătat că poate chiar în timpul războiului dezvolta armament nou, capabil, competitiv. Aş aminti aici noile rachete balistice şi dronele care nu pot fi bruiate folosite în Kursk.

Nu doresc însă ca argumentul principal la această întrebare să se orienteze spre exemple, deşi nu am greşi prea mult nici aici. Realitatea concretă este însă că fiecare ţară în sine este un caz particular şi o reţetă de suveranism, chiar furată de la un exemplu corect şi demn de urmat, nu garantează deloc succesul, aplicat în altă parte.

Principalul răspuns la această întrebare trebuie însă să fie negarea ei, distrugerea ei. Este o întrebare greşită, care se pune din start pe o poziţie de gândire globalistă. „Cum să rezişti singur în ziua de azi când iată la nivel global ce războaie se duc între SUA şi CHINA???” – este una dintre mantrele automatinolor de gândire controlată aliniată la fabrica de ideologie şi control prin propagandă a Imperiului.

Răspunsul firesc pe care trebuie să îl dăm la întrebarea aceasta şi altele înrudite este că pâna la competiţia globalistă, străinii ne cumpără pământurile, ne exploatează resursele, cumpără politicienii şi am ajuns în penibila situaţie în care producătorii autohtoni de alimente să fie obligaţi să nu aibă aspiraţii capitaliste, adică să ţină preţul sub control şi să depună muncă patriotică pentru a contribui la detonarea exploziei bombei economice construită de incompetenţii şi trădătorii care ne conduc.

Altfel zis, nu există globalism şi în niciun caz globalismul nu ne-ar ajuta pe noi. Ideea globalistă este o construcţie ideologică a Imperiului sub care să îşi ascundă sistemul de tiranie şi control pe care îl propagă în întreaga lume. Globalismul văzut de americani este dolarul şi armata, oricine nu se aliniază este văzut ca duşman. Deoarece liderii trădători vânduţi Imperiului nu pot spune boporului: trebuie să fim cuminţi că altfel ne bombardează americanii cum i-au bombardat pe sârbi, s-a inventat ideea globalistă, o construcţie metaforică care să justifice acţiuni şi în general atitudine de cedare totală a suveranităţii în faţa cotropitorilor, fără a da pe faţă relaţia reală de subjugare şi a o înlocui cu o falsă relaţie de prietenie, ba chiar de rudenie, căci americanii sunt tăticii noştri care au grijă de noi, deoarece noi suntem mici şi slabi.

Suveranism înseamnă realism

Am ajuns acum la punctul cheie în ideea suverană: nu suntem deloc slabi, nu suntem deloc mici, ba chiar suntem mari şi puternici cu multe posibilităţi. Am putea foarte bine să trăim şi fără jugul imperial, trebuie doar să vrem şi să facem. Suveranism înseamnă alegerea propriei, care porneşte de la alegerea conducătorilor, de la alegerea sistemului de guvernare, de la alegerea constutiţiei etc. Cam tot ce nu mai avem noi şi am fost privaţi, pas cu pas în timpul anilor, pe măsură ce noile generaţii au fost spălate pe creier şi îndoctrinate să uite ce au fost, să uite că au o istorie şi o identitate şi să îşi asume o nouă idenditate şi mai ales un nou mod de gândire: imitaţia tembelă a ideologiei imperialiste propagadă de maşinăria de produs consens care controlează nu doar mass-media dar şi învăţământul şi în general bruma subţire de sector cultural sau aşa zisa intelighenţie mioritică.

Mare provocare este însă schimbarea minţii a milioane de oameni, ceea ce pare misiune imposibilă sau posibilă doar pentru Dumnezeu. Însă Dumnezeu nu poate să schimbe mintea a milioane de oameni decât cu bisturiul, adică cu foc şi pulbere cum a făcut în Sodoma şi Gomora. Ori asta putem evita, dacă ne pocăim cum au făcut ninivitenii. Dar pocăinţă nu înseamnă doar recunoaşterea păcatelor noastre, ci arătarea cu degetul către diavol şi tragerea din iad a fraţilor căzuţi în mrejele întunecate ale programării mentale imperialiste care ne spune că suntem slabi şi mici. Nu suntem slabi, nu suntem mici, suntem mulţi şi puternici şi nu avem nevoie de alţii care să aibă grijă de noi. Avem suficientă bogăţie, suficiente resurse, sufienţi oameni pentru a trăi bine fără creditele americanilor şi fără fondurile UE. Tot ce trebuie să facem este să oprim robinetul prin care resursele noastre sunt furate în afară sub spoiala colaborării şi participării la un motor economic „european” în care noi am fi ditamai beneficiari şi fără de care „am avea încă veceuri în curte”. Asta cu veceurile este deoseri repetată de boţii imperiali care activează pe reţelele sociale, care nu ştiu că românii încă au în mare parte veceuri în curte deoarece UE nu îţi dă bani pentru renovări interioare şi în multe locuri nici măcar pentru dezvoltarea canalizării în oraşe mari.

Fatidism iraţional

În final, despre atitudinea asupra suveranismului, mai doresc să abordez doar o raportare fatalistă specifică multor români care deşi suficient de inteligenţi ca să perceapă gogoşile imperiale şi statutul de colonie, sunt resemnaţi pe principiul că românii sunt prea proşti ca să fie independeţi şi fără UE şi NATO nu am face niciun pas înainte, niciun progres deoarece nu suntem în stare. Deşi cu un astfel de mod de gândire nici măcare nu trebuie argumentat deoarece este specific unor minţi bolnave, captive propriilor eşecuri şi în general, dacă observăm clar oamenii de la care vin aceste idei sunt oameni întunecaţi, care au eşuat în propria viaţă şi în loc să tacă, cred că toţi sunt la fel de slabi şi neputincioşi ca ei, voi încerca totuşi un argument.

În primul rând aş face din nou apel la comparaţii. Serbia, vecina noastră, nu este în NATO şi UE, ba chiar a avut parte de bombe NATO şi a fost persecutată ani la rând. Cu toate acestea, o sinceră analiză şi comparare a dezvoltării atât a societăţii cât şi a economiei Serbiei vs România va da de gândit unui observator onest, în sensul că nu poţi arăta clar ce anume are România peste Serbia şi cum anume apartenenţa la UE a României a ajutat-o să depăşască acele probleme unde Serbia ar fi în urmă.

În al doilea rând, capacitatea şi calităţile românilor sunt incontestabile pentru oricine din vest, pentru orice om de afaceri sau persoană care a avut parte de contact cu confraţi ai noştri. Mai ales românii care au muncit în afară, au înţeles că noi am fost umiliţi o bună perioadă aiurea prin complexul de inferioritate faţă de vestici, realităţile fiind cumva că şi ei sunt oameni, şi eu au oameni buni şi oameni răi, şi ei au oameni pricepuţi şi oameni incapabili, nu există mari diferenţe culturale sau de altă natură.

Este adevărat că societatea aşezată din vest, care este însă în degradare accentuată, a creat un ethos cetăţenesc puţin peste ce avem noi, dar staţi calmi: trendurile ultimilor ani îi va duce sub noi şi la acest capitol.

Nu există practic argumente pentru care să spui că românii nu ar fi capabili să facă o ţară puternică şi bogată, deoarece avem anumite lipsuri. Este chiar absurd să crezi că cei din vest, deoarece suntem „parteneri europeni” şi-ar dori ca România să prospere şi să nu mai trimită îngrijitoare ieftine care să îi steargă la fund pe babacii lor. Este logic că ei au nevoie de noi doar ca fermă de sclavi şi ca sursă de materii prime şi produse ieftine, nu doresc şi fac tot ce pot ca să ne frâneze creşterea nivelului de trai care ar produce nu doar întoarcerea forţei de muncă ci poate chiar frânarea exodului de creiere. Frânarea aderării la Schengen este cel mai clar exemplu al unei astfel de politici la nivel înalt, nu discutăm despre presupusa grijă şi preocupare pe care geniile politice din vest o au faţă de noi şi ne impun ca să facem şi noi progresele de la ei pe plan local.

Termin aici, deoarece m-am plictisit. Vroiam să mai abordez scandalul AUR deşi este marginal subiectului în sensul că AUR a fost un curent pseudo-suveranist, dar totuşi trebuie analizat deoarece această operaţiune a Imperiului de producere a unui partid jalnic care să întineze ideea suveranistă a făcut mult rău şi a înşelat cel puţin aşteptărilor acelor care nu au clar o orientare suveranistă şi nu ştiu cu ce se mănâncă. Poate într-un articol viitor.