Comentarii la Indicatori monetari – iulie 2017

BNR a publicat recent indicatorii monetari pe iulie 2017. Iată câteva comentarii cu privire la evoluția an la an: M3 (masa monetară în sens larg): creștere cu 10,4% față de anul trecut; logic vine întrebarea: cine o mărește și de ce? Nu am vrea să insinuăm că inflația de după colț deoarece crește M3 însă daca nu e după primul colț, poate e după al doilea; numerar în circulație: creștere 20% față de anul trecut; putem trage concluzia că s-a accelerat viteza banilor? Nu stiu. Credit neguvernamental: creștere 5,5%; de notat creșterea în lei: 15,7% dintre care la populație 21,6%; importurile dudie! Credit guvernamental: +4,2% față de acum un an; cate-un pic, pic, pic … Putea să fie mult mai rău, dar să vedem până la sfârșitul anului la cât se ajunge. Depozite ale rezidenţilor clienţi neguvernamentali: creștere 9%. Mare dilema cum de depozitele cresc și numerarul crește. Probabil M3 le duce pe ambele în spate, în sensul că sunt bani pompați și evident că cresc toate. Prin alte colțuri ale site-ului BNR am găsit și evoluția inflației. Cifrele vorbesc singure, eu doar aș reaminti că cursul era mai blând prin iulie, probabil din august și mai ales din septembrie o să găsim creșteri cu 2 cifre la mult mai multe categorii:

Read more

Marirea dobanzii Fed-ului: inca un semn al stagnarii

Fed-ul a marit la fel ca anul trecut dobanda pe ultima suta de metri, cu un infim 0,25% de la anteriorul 0.5%. Ca sa va faceti o idee de evolutia dobanzii de referinta a Fed-ului, iata jos ultimele modificari.  december 14 2016 0.750 %  december 16 2015 0.500 %  december 16 2008 0.250 %  october 29 2008 1.000 %  october 08 2008 1.500 %  april 30 2008 2.000 %  march 18 2008 2.250 %  january 30 2008 3.000 %  january 22 2008 3.500 %  december 11 2007 4.250 % Cu aceasta ocazie, Ielena a declarat ca marirea a avut loc deoarece Fed-ul are incredere in cresterea economica a SUA. Ha, ha, ha, am zice noi. Nu conform indicatorilor facuti de un nene care nu a facut liceul, dar stie sa foloseasca excell-ul. Evident ca daca economia din SUA si-ar fi revenit, Fed-ul nu ar fi marit cu un mizilic dobanda, in ultima luna, ca sa nu isi piarda total credibilitatea si sa iese din pozitia de sustinere sumara a unor minime aparente cum ar fi ca lucrurile sunt sub control, din punctul de vedere al situatiei macro. Evident ca exista o mica dilema: daca castiga Clinton, Fed-ul marea tot doar cu atat sau avea curaj mai mare? Ramane o mica suspiciune ca poate Fed-ul e speriat de Trump si asteapta sa vina sa vada ce o sa faca, urmand sa mareasca mai tarziu. Desi premizele sunt ca Fed-ul se va intelege de minune cu Trump care vrea sa “investeasca” in infrastructura, sa intareasca armata, sa taie impozitele, altfel spus, o sa aiba nevoie sa faca cheltuieli, exact ce isi doreste si Fed-ul, sa “reporneasca motoarele”. Pentru anul viitor-ul Fed-ul a lasat sa se inteleaga ca vor fi 4 mariri (la fel ca cele promise anul acesta). Daca economia nu isi revine si daca Fed-ul o sa mareasca rata, asta va fi nasol pentru economie, deci Fed-ul va avea probabil un an si mai greu ca acesta, cand fiind alegerile, macar au ceva scuze ca nu au marit cat sa inseamne ca economia e pe calea cea buna. Cu privire la viitorul economiei SUA, pe langa evolutia curenta mediocra (si calde si reci, insa indicatori periculosi, cum am mentionat mai sus) raman semnele de intrebare legate de Trump. De departe, indiferent de ce se va intampla, dolarul se va intari, mai ales comparativ cu monezile slabe. Pentru noi, daca haosul din UE nu este rezolvat prea curand, nu doar ca dolarul se va intari fata de EUR, dar si EUR se va intari fata de leu pe fondul iesirii valutei din tara cauzata de marirea dobanzii si perspectivelor unor noi mariri. Altfel spus, pretul benzinei va atinge noi maxime, mai ales ca petrolul a reinceput sa creasca. De altfel, daca reintram in criza si petrolul sare din nou la 100$, oare la cat sa ajunga benzina cu dolarul de azi sau cu un dolar si mai mare? Probabil va atinge 10 lei, fara probleme, mai ales dupa ce accizele vor fi marite de viitorul guvern PSD-isti care inainte sa apeleze la FMI va face tot ce poate sa mai stranga niscavai bani sa plateasca pensiile. Probabil trebuia sa

Read more

Marea deflatie

Grecia este o mascarada, China se prabuseste, petrolul si materiile prime de asemenea nu se opresc din scaderi. Oricat de mult s-ar incorda “macro-comitetele de stabilitate macro-financiara” [1], deflatia este inevitabila si pas cu pas orice incredere a oamenilor in hartie se pierde precum flacara unei lumanari pe terminate. Cateva note personale asupra deflatiei le-am facut in articolul INFLATIE, DEFLATIE SI POLITICI (Nov 2-13) in care subliniam: Deflatia actuala a luat prin surprindere pe multi, chiar si pe actorii si autorii tiparirii de bani care se mira si ei cum de nu reusesc sa atinga “targetul de inflatie” pentru a putea incepe o data sa devalorizeze creditele si sa porneasca “soricelul de valoare” care incet-incet roade atat din credite cat si din averi si transfera cu fiecare scadere de dobanda de referinta bani de la cei care muncesc si economisesc la cei care ia credit, cheltuiesc si nu il mai platesc. Unii zic ca deflatia ar fi o chestiunie de moment – eye of the storm – pentru ca banii nu au ajuns inca jos, inca stau in banci, in asseturi si in diverse bule si mai devreme sau mai tarziu vor lovi si in preturi. Altii zic ca inflatia deja exista si se manifesta in unele preturi dar mai ales in unele produse. Adica, cumperi un baton de ciocolata Mars care costa la fel ca acum 2-3 ani, dar are cu 100g mai putin. In ce masura apele s-au mai clarificat intre timp cred ca este inca discutabil, dar eu parca as tinde catre teoria deflatie = ochiul furtunei, cu mentiunea ca furtuna nu e deloc omogena nici in intensitate si nici in felul in care loveste. Intr-un fel loveste in SUA unde scade nivelul de trai dar exista bufferul ajutorului de stat pe care statutul de moneda de rezerva inca il permite prin fereastra supraindatorarii si altfel loveste in Grecia – tara martir aleasa sa fie un exemplu pentru porcusorii “nedisciplinati”, conform domnului Scheuble. Suntem in toiul verii, o perioada in care de obicei pietele sunt calme, pentru ca traderii si investitorii vor sa petreaca linistiti perioada vacantelor. Nu si vara asta, cand parca toamna bursiera se apropie cu pasi din ce in ce mai repezi. Dupa cum stim, marele crashuri au de obicei loc in septembrie. Folosindu-se de aceste statistici, multi fear-mongeri din SUA care traiesc din productia de spaime deja prezic in crash in Septembrie-Octombrie. Adevarul este ca FED-ul a amenintat ca in toamna e posibila o crestere a ratei dobanzii, cu un “notch” si incertitudinea asta e una dintre sursele volatilitatii din zilele astea de pe piete. Cum ne afecteaza pe noi Romanii, acest nou vartej? Ramane de vazut, deocamdata cuplul Ionahis & Isarescu sunt ploaia acida care a dat peste economia secatuita a Romaniei de mult timp oricum deconectata si indiferenta la oportunitati si perspective, aflata intr-un limbo in care o crestere de 3% le ia mintile la ministri care deja viseaza mariri de 20% a salariilor bugetarilor, dupa ce deja politrucii si-au marit pensiile. ~ ~ ~ ~ ~

Read more

Cum voi plăti eu mai puține accize din cauza măririi accizelor

Pe mine nu ma doare prea tare ultima marire de accize, dar totusi a venit momentul sa fac si eu ceva ca sa ii convingem pe politicieni sa mai si gandeasca inainte sa ia niste masuri. Cu ocazia ultimei mariri de accize m-am hotarat sa consum mai putin pentru ca m-am ofticat. In primul rand, o sa merg in mod eco in detrimentul modului sport. De aici nu voi face mare economie, pentru ca si-asa nu prea am eu unde sa merg sport, iesind destul de putin in afara orasului si daca ies, oricum nu prea am unde sa merg sport. Dar si prin oras daca ma incordez, o sa dau jos cu 1% din consum cel putin. La un kilomeraj de minim 15.000 km pe an (am 75.000 pe 4 ani jumate) si 9% consum mediu, asta inseamna mai putin cu 150l. Mai apoi, eu anual merg in Grecia cel putin o data. Pana acum, imi faceam plinul la noi inainte sa trec la bulgari, pentru ca era mai ieftin mai ales daca includeam pierderea de la schimbul valutar. Idem la intoarcere, inainte imi alimentam minim cat sa imi ajunga pana la granita. Acum, din ce vad, la bulgari un litru costa 1,29E iar la noi 1,368E. Ghici unde o sa alimentez la vara si la dus si la intors? Statul roman mai pierde asadar inca 80L, adaugati la cei de sus, se fac 230L. Nu stiu cat a ajuns acciza ca proportie din pretul total (inainte era 30%). Insa la 230L mai putini, daca includem si TVA-ul cred ca statul iese de departe pe minus. Evident, calculele sunt destul de rotunde, dar probabil daca chiar ma tin de modul eco, scaderea va fi mai mare, mai ales la drumurile in afara orasului unde in prezent in mod eco consum 7-8 si in mod sport consum 10-11. Pe de alta parte, nu exclud ca sa trec si eu pe diesel, marirea asta e inca un motiv sa fac schimbarea si deja am pus ochi pe un diesel care are consumul ofical de 5%. Mai am de facut ceva calcule, dar cu fiecare marire, parca benzinarul devine mai nasol. Ei acum repetati acest calcul pentru cateva milioane de soferi dintre care cateva sute de mii locuiesc pe langa granita atat cu bulgarii cat si cu ungurii si vor alimenta permanent din afara. In curand PROTV se va muta de la coada de la peco-urile noastre la pecourile bulgare sa transmita marea prostie a guvernantilor. Daca bulgarii nu maresc nimic si diferenta ramane cea actuala, la un plin de 40L castigul e de 3,12E. Nu prea se merita un drum dus-intors deocamdata, la pretul actual (1,29E la bulgari si 1,368E la noi). Evident, se va schimba locatia alimentarii cel putin pentru tranzitul inspre Bulgaria care nu este deloc nesemnificativ (vara, spre Bulgaria merg masini de romani in coloana). Cu fiecare crestere, insa, cel putin Giurgiul, sudul Doljului si poate litoralul vor avea tentatia sa treaca 2-3km la bulgari sa alimenteze. Evident

Read more

Inflatie, deflatie si politici

Inflatia nu tine pasul cu tiparirea banilor pentru ca banii nu ajung in economie ca sa mareasca preturile ci se opresc in alte bule cum ar fi piata actiunilor, piata obligatiunilor de stat, dar mai ales alte domenii mai exotice, putin cunoscute omului de rand si destul de greu de analizat la nivel macro. Din ce au ajuns la urechile mele as mentiona doar cateva exemple: patente tehnologice (e o cursa nebuna intre companii pentru astea), piata artei (la Londra se bat record dupa record), terenuri agricole productive in zonele relativ sigure si productive, imobiliare de lux (Londra, Paris, New  York etc). Dar sa vedem si cateva zone mai obscure si mai de granita, avand in vedere ca nu sunt deschise majoritatii investitorilor. Una ar fi ar buyback-urilor de actiuni: toate marile companii isi rascumpara acum actiunile pentru a mari valoarea pe viitor a actiunilor si pentru ca nu au alte posibilitati de a mari profiturile (extinderea cotei de piata, intrarea pe piete noi, expansiunea pe orizontala sau verticala, etc). Si asta, paradoxal, in vremuri in care dobanzile sunt mici, bancile bat la usile companiilor viabile si premizele sunt si mai optimiste din acest punct de vedere. Azi sau ieri Shalom Bernanke ne-a asigurat ca dobanzile vor ramane mici chiar si dupa ce se termina QE-ul. Ca si cum trebuia sa ne mai spuna el asta si ca si cum cineva intreg la minte crede ca QE-ul se va termina prea curand sau de buna voie si nesilit de nimeni. O alta bula in care investesc mai ales cei care sunt pe plus semnificativ si nu prea au idei ce sa faca cu banii este cota de piata: nenumarate fonduri de investitii sau companii mari cu acces la creditare facila investesc in extinderea cotei de piata mergand pe  minus. Nu ii intereseaza profitul, uneori nici macar cel operational cata vreme cota de piata si prin urmare cifra de afaceri creste indeajuns de repede incat sa garanteze colateralul pentru un nou nivel de creditare. Adica, am 1 milion. Cumpar o companie care are cifra de afaceri de 100 de milioane desi e pe minus si are datorii si poate chiar are minus operational. Pentru ca am acces la creditare si stiu sa coafez contabilitatea, banca imi da credit inca 100 de milioane. Mai gasesc vreun fond sau investitori la fel de nebuni ca mine si mai cumparam inca o companie din aceeasi piata, unim operatiunile, mai taiem pe ici pe colo la costuri si reglam totul incat sa crestem cota de piata si cifra de afaceri, desi nu facem profit. Ajungem insa la un “alt nivel” si putem accesa creditare si mai mare pentru a trece la un nou nivel. Inevitabil vom ajunge la un nivel “too big to fail” pentru bancile care ne-au finantat in care vrea nu vrea, banca trebuie sa ne lase sa functionam in continuare, sa ne restructureze creditele, sa ne ajute sa ne “taiem costurile” blah, blah, nu putem pur si simplu sa intram in faliment

Read more

Cum exportă americanii inflația în toată lumea

FED-ul tipareste peste 85 de miliarde de dolari lunar si culmea preturile nu explodeaza si inca nu avem inflatie. Iata o scurta explicatie a acestui fenomen care demonstreaza cum reusesc americanii sa exporte pe langa o moneda fara valoare, un sistem financiar corupt, instabil si total defazat de lumea reala si inflatie: 1) FED tipareste dolari cu care cumchipara obligatiunile guvernului 2) cu banii primiti de la FED, guvernul plateste salarii, le da americanilor cecuri gratuite pentru mancare (foodstamps), plateste furnizorii, etc 3) americanii cu banii primiti de la guvern se duc la hypermarket si cumpara produse “made in china” 4) banii ajung la chinezi care au moneda “lipita” de dolar; adica 1 dolar american = x yuani chinezesti, oricand; rareori acest curs se schimba si e batut in cuie de guvern; deci chinezii, daca tot au dolarii primiti de la americani pe marfurile lor, ce sa faca cu ditamai cisterne de dolari? pentru fiecare dolar primit, tiparesc si ei x yuani si platesc salariile la chinezi care chinezi care mai aveau oricum destui yuani si de data trecuta si care oricum nu cheltuiesc la fel de mult ca americanii; deci preturile lor cresc si in plus le mai raman si dolari la nivelul guvernului ca sa mai cumpere obligatiuni americane si sa incurajeze guvernul sa mearga mai departe pe acelasi model Acum, pentru a vedea impactul in toata lumea, inlocuiti China cu alte tari de la care americani cumpara produse: Japonia, India, Taiwan etc. Unele dintre aceste tari au insa moneda libera, si prin urmare fluxul de dolari intareste moneda respectiva DACA banca nationala a tarii respective nu face nimic. Asa au ajuns japonezii sa fie obligati sa tipareasca si ei yeni ca sa mentina yenul scazut in raport cu dolarul si sa poata exporta in continuare. Unele tari insa nu reusesc sa tipareasca in volum atat de mare incat sa faca fata fluxului de dolari (moneda lor nu e prea ceruta) si ajung la inflatie accelerata si devalorizarea monedei, cum s-a ajuns in India sau Turcia. In shimb, in tarile in care nu se tipareste moneda prea mult (cum este Romania), moneda tarii se intareste si exporturile devin mai scumpe, prin urmare comertul exterior al tarii respective are de suferit. Daca insa tara respectiva tipareste si nu are o economie eficienta si flexibila care sa se adapteze fluctuatiei monedei si sa aiba costuri de productie cat mai optime, aceste mici valuri in cursul de schimb distrug total exporturile si le fac imposibila iesirea pe piata externa. De aceea in tarile care mai si importa materie prima si adaosul tehnologic este minimal, exportul nu prea face fata si pierde in fata celorlalte tari care fie folosesc materie prima interna, fie au costurile de productie mult mai mici (ex: India, Turcia), prin urmare un  nivel de trai inferior, fie au costurile mai optime si administrarea cheltuielilor mai eficienta (ex: Germania, Japonia). Identificarea modelului de export pentru o tara anume este vital pentru succesul exportului deoarece banca centrala a tarii respective

Read more

Inflația reală: 20%

Gazeta de Sud a realizat un studiu extrem de interesant si nu mai putin relevant cu privire la cresterea preturilor la alimente. Comparatia s-a facut cum e si normal pe bune, nu pe estimari si raportari folosite de INS care alege metodologia si esantioanele care dau o cifra cat mai mica, stiut fiind ca o inflatie marita inseamna ca Guvernul si BNR-ul nu isi fac treaba si daca cifrele nu sunt prea mari, presa nu prea trateaza subiectul si nu se discuta despre aceasta problema. Pe scurt, la nivel oficial inflatia este ELEFANTUL DIN CAMERA: toata lumea se loveste de el, dar autoritatile se fac ca nu exista sau il vad ca pe un amarat de soricel. Motivul pentru care guvernele de peste tot falsifica statisticile “nasoale” – in general inflatia si somajul – este ca daca cifrele sunt frumoase, fiecare se va gandi ca el e de vina pentru ca nu are bani indeajuns ca sa cumpere ce trebuie sau ca el e de vina daca nu isi gaseste loc de munca, ca uite, inflatia e scazuta si somajul este mic, asa ne arata “institutele” si prin urmare problema e a noastra daca avem o alta perceptie, cum ar fi de exemplu ca banul isi pierde rapid din valoare si ca economia se duce de rapa. Daca guvernul ar taia peste noapte 20% din salariile oamenilor, cu siguranta a doua zi lumea ar iesi in piata la revolutie. Daca insa inflatia taie 20% pe decursul unui an, situatia e alta. Guvernul se lauda cu reintregirile de salarii si marirea punctului de pensie in timp ce realitatea e cu totul alta: inflatia macina rapid puterea de cumparare a banului. Merita citit articolul si nu ma indoiesc ca cifrele folosite de ei sunt corecte. Cu siguranta o intrebare care mi-a sarit in minte este cum duc oamenii care traiesc dintr-un salariu minim pe economie cresterile astea. Foarte probabil, pe langa taierea din cos, oamenii incearca sa inlocuiasca unele produse cu altele mai ieftine, incearca sa cumpere ce e mai ieftin din magazinul cel mai ieftin. Astfel, pentru cei care mancarea reprezinta o mare felie din cheltuieli, studiul facut de Gazeta de Sud denota intr-adevar o mare problema. Ca sa nu mai punem la socoteala si cresterea preturilor la combustibil, energie, gaze, impozite etc. Personal am tras un semnal de alarma cu privire la inflatie inca de la inceputul anului. Nu voi mai relua explicatiile din acel articol si din altele similare cu privire la inflatie. Voi reaminti doar ca fenomentul inflationist abia a inceput, banii tipariti prin afara (dar si pe la noi) abia incep sa intre incet-incet in straturile mai de jos ale piramidei financiare si cand marea masa va intra pe nivelul pretului de la raft, abia atunci se va vedea adevarata fata nevazuta a acestei bestii cu multe capete care se numeste inflatie si care este metoda perversa prin care bancherii au socotit sa isi salveze pieile, fortand mana guvernelor ca sa dea drumul la tiparnita si sa

Read more
1 2 3 4