Darurile lui Moș Crăciun
A cam trecut Crăciunul și cam toți copiii fac bilanțul darurilor primite de Moș Crăciun. Majoritatea sunt probabil nemulțumiți. A mulțumi un copil care nu are lipsuri este misiune imposibilă chiar și pentru Moșul. Ce ar putea să îi aducă dacă oricum are parte de orice își dorește? Este suficient să plângă și primește. E suficient să ia un 10 și se crede îndreptățit să ceară ultimul titirez apărut pe piață. Dl Goe este prototipul copilului de pe meleaguri mioritice de ieri și de azi, poate chiar mai mult pe meleaguri mioritice decât în cultura pe care o importăm – vrem-nu vrem – și încercăm să o imităm de vreo 30 de ani. Este deprimant să fii Moș Crăciun în ziua de astăzi. Nu atât copiii sunt problema cât părinții. Căci în cele din urmă copilul este un produs. Fără a intra în lamentări inutile, trebuie să observăm că puțini sunt părinții care se abțin să nu dea totul copiilor. Prin totul înțelegând tot ce ei cer. Și astfel se nasc domni goe în serie care vor cere peste 5-10-15 ani Universal Basic Income și vor avea minime noțiuni despre capitalism – vaca din al cărui lapte produs până acum vreo 20-30 de ani încă trăiește omenirea. Practic capitalismul a supraviețuit doar în contrast cu socialismul falimentar al URSS. Doar văzând dezastrul sovietic, s-au concentrat americanii și au împins capitalismul până la anumite extreme. Apoi, după ce capitalismul a câștigat, totul s-a dus de râpă. Nemai-având un pericol existențial SUA au deraiat de la principiile fundamentale care i-a dus unde i-a dus și s-a ajuns la ceea ce astăzi numim corporatism – puterea corporațiilor domină peste puterea statului, corporațiile conduc lumea prin deciderea alegerilor, șantajarea politicienilor (vezi Epstein), cumpărarea acestora și în general prin controlarea tuturor organizațiilor politice, atât la nivel statal cât mai ales la nivel suprastatal unde controlul este chiar mai facil. Întorcându-ne la Moș Crăciun nu pot să nu-mi exprim durerea – uitându-mă înainte – la chinul prin care vor trece domnii goe de astăzi în viitorul apropiat când plandemia își va da masca jos și prigoana va fi directă, văzută, explicită și programată. Prin prigoană înțeleg ducerea la capăt a tuturor măsurilor care au ca scop reducerea populației și descurajarea nașterii de copii. Prin boală și distrugerea serviciilor sociale se va reduce media de viață, prin creșterea vârstei de pensionare vor fi distruși cei bătrâni și care altfel ar începe doar să consume, iar prin vaccinuri și alimentație vor fi distruși copiii și tinerii. Descurajarea familiei se va face prin măsurile deja începute: inflație, reducerea producției de bunuri de larg consum și alimentare, scumpirea energiei și creșterea accelerată a prețului întregului lanț de producție, prin carantine se vor produce tot felul de sincope în lanțul de distribuție, care vor avea ca efect tot creșteri de prețuri și o stare generală încertă. Apoi, prin așa numitul Green Deal, se va reduce consumul de cărbune și gaze și prin urmare energia electrică va fi în viitor o resursă
Read more