Ce se întâmplă în Golf?

Traim intr-o lume nebuna si fiecare zi ne da noi motive ca deconectarea totala ar putea fi in cele din urma singura varianta pentru a rezista intregi la minte. Dupa ce ca oricum traim intr-o tara anormala, mai traim si intr-o lume anormala. Ca lumea se afla in pragul celui de-al 3-lea Razboi Mondial o spun toti si dau vina pe Putin. Daca deschidem presa “mainstream” deja vedem ca si pentru “chestiunea Quatar” este de vina tot Putin: “FIRST (FAKE – n.n.) ON CNN: US suspects Russian hackers planted fake news behind Qatar crisis” Conform stirii, hackeri rusi ar fi spart site-ul agentiei de stiri a Quatarului si ar fi plantat o stire in care conducerea Quatar-ului ii lauda pe iranieni. Aberatii, evident. Stirea mi-a adus insa aminte de un incident mai vechi extrem de interesant din care probabil s-au inspirat “scriitorii” de la CNN si detaliat pe larg chiar de autorii sai la o conferinta DEFCON mai veche: How to Overthrow a Government. Pe scurt, iata ce au facut baietii (fie ei simpli hackeri – putin probabil – sau membrii ai serviciilor americane – ceea ce ar explica de ce se afla inca in libertate): How to architect a cyber coup using advisor’s, hackers and the general populace, using misinformation, professional agitators, false information and financing. How to gather intelligence to analyze a government’s systemic weaknesses on financial, societal values and political climates that is leader or country specific to structure your attack. How to identify and prioritize government resources, infrastructure and commercial companies and how to use these compromised assets to stage the coup. Intorcandu-ne la Quatar sa adunam putin cateva elemente pentru a intelege ce se intampla. In primul rand, rareori declaratiile publice si actiunile tarilor au vreo legatura cu realitatea, totul fiind in mare parte praf in ochi, asa cum a fost si praful in ochi conform caruia sauditii au cumparat de al americani arme de peste 100 de miliarde de dolari. Inca din momentul in care s-a anuntat stirea mi s-a parut putred de vreme ce sauditii au numai anul trecut un deficit de 80 de miliarde si au intrat in “austeritate”. De unde sa aiba atatea miliarde sa cumpere arme si sa mai si construiasca infrastructura in SUA (asta e un alt “proiect” anuntat anterior). Foarte posibil sauditii au reusit sa stoarca de la americani o afacere de swap intre niscavai bonduri si arme, stiut fiind ca sauditii au tot colectionat ani la rand obligatiuni americane pe care nu si le vor recupera in vecii vecilor, fiind pretul platit pentru supravietuirea familiei saudite – o monarhie absolutista medievala – fara care pret, aceasta familie ar fi zburat de multa vreme si in locul ei ar fi venit un regim “democratic” sustinut de toate tarile “iubitoare de libertate” din lume, asa cum s-a intamplat cu Sadam. Teoria mea cu swap-ul se va valida insa in 2-3 ani cand vom avea acces la istoricul evolutiei bonurilor de trezorerie americane publicate aici cu 3 luni intarziere. O prima explicatie a conflictului ar fi vizita lui Trump care i-a strans cu usa pe sauditi

Read more

De ce bagă rușii strîmbe turcilor?

Dupa cum am scris ieri aici, Russia TV – televiziune internationala ruseasca – a raportat ca Israelul ar fi atacat portul sirian unde au rusii o mica baza, cu avioane care au zburat de pe baze turcesti. RTV a fost singura sursa care a lansat aceasta stire care nu a fost preluata insa de presa mainstream desi incet, incet apar confirmari si din alte surse, inclusiv americane [1] Sunt cateva semne de intrebare interesante cu privire la acest eveniment: 1) daca stirea este adevarata: de ce doar RTV a transmis stirea, de ce era nevoie ca avioanele israeliene sa decoleze de pe baze turcesti? 2) daca stirea nu este adevarata, de ce mint rusii? este clar ca rusii au o râcă pe turci pentru ajutorarea teroristilor anti-Assad; fara Turcia evident ca nu ar exista razboiul din Siria si de asemenea, daca va fi o invazie a Siriei sau vreun atac aerian mai de amploare, acesta va porni din Turcia; Indiferent de care este adevarul exista cateva intrebari: – de ce rusii tac si nu fac nimic? atacarea bazei era un pretext de a intra deja in razboi, mai ales avand in vedere ca atacul acesta poate fi predecesor unui atac de amploare mai mare, avand in vedere presiunile asupra lui Obama; nu este exclus ca americanii sa se foloseasca de israelieni pentru a neutraliza capacitatile anti-aeriene ale sirienilor in avansul unui atac de amploare; desi pare greu de crezut, constrangerile bugetare sunt unul dintre motivele pentru care Obama si armata SUA se opune atacarii Siriei in acest moment; in schimb rusii investesc in armata si tocmai au lansat cateva noi capacitati maritime; geostrategic, pentru ca superputerile nu fac blufuri, Rusia ar trebui sa arate cat e de serioasa in privinta opririi unei interventii straine in Siria si cel putin sa sustina pe Assad in vreun fel, de exemplu prin furnizarea de noi arme in locul celor distruse de israelieni; – de ce sirienii nu ataca Israelul? Un raspuns posibil ar fi ca nu pot sau ca nu au nevoie acum avand in vedere ca fara arme grele furnizate de Imperiu rebelii nu vor rezista, in ultimul timp armata siriana eliberand oras cu oras din mana teroristilor; – pana unde sunt dispusi israelieni sa starneasca ursul? Though Putin was surely warned by Israel that this would happen if he went forward with the arms deal, actually attacking Russian munitions is an act to which Putin will not take kindly, to say the least. (sursa)  ~ ~ ~ ~ ~ NOTE [1] Israel targeted Russian-made missiles in Syria, US officials say (The Guardian)

Read more

Începe războiul?

Pentru prima data de la inceputul razboiului din Siria, Israelul a folosit baze turcesti pentru a ataca portul Latakia (nu departe de baza rusilor din SIria). Oficial, deocamdata nimeni nu si-a atribuit atacul care ar fi putut fi fost lansat si de pe nave din Mediteraneana. Surse ale Russia TV (si stim ca Putin are surse bune) sustin insa ca atacul a fost facut de avioane israeliene care au decolat din baze turcesti. Colaborarea Israelului cu Turcia este destul de ciudata avand in vedere orientarea islamista a conducerii turcesti dar mai ales incidentele care au dus la ruperea legaturilor si tensionarea relatiei intre cele doua tari. Insa dupa ce Obama a vizitat Israelul, l-a convins pe Netaniahu sa isi ceara scuze oficiale fata de turci pentru omorarea activistilor pro-palestinieni. De asemenea, lui Erdogan ii tremura chilotii ca americanii planuiesc pentru el ce au planuit si pentru Morsi in Egipt si realizeaza ca trebuie sa faca mai mult ca sa poata rezista. Insa problema lui Erdogan este ca la fel ca si Obama, nu doreste o interventie directa: realizeaza ca riscurile sunt prea mari ca razboiul sa escaladeze dar mai ales ca poporul sa se revolte. Desi media nu a prea relatat, buna parte din protestele anti-Erdogan au fost si impotriva sustinerii teroristilor anti-Assad, populatia din sud revoltandu-se pentru implicarea prea mare deja a Turciei in acest razboi care in ochii poporului este unul de fapt anti-arab si impotriva nationalismului laic al statelor arabe care a guvernat Siria si de asemenea a adus Turcia in pozitia in care este. Treaba cu Siria este urmatoarea: rebelii au pierdut razboiul, armata siriana a rezistat eroic si nu doar datorita suportului Rusiei care s-a opus unui atac direct asupra Siriei de catre Imperiul Anglo-American. Din pacate, anumite centre de putere din SUA au un plan si vor sa-l duca la capat, Primavara Araba nu trebuie sa se opreasca in Siria. Despre asta am mai discutat acum vreo doua saptamani, aici unde am amintit de frecusurile de la varful SUA cu privire la pornirea unui razboi impotriva Siriei. Obama se opune insa pentru ca e constient ca merge prea departe dar mai ales nu este sigur ca Rusia va sta deoparte de data asta. De asemenea, generalii din armata SUA nu au uitat reactia prompta a Rusiei in Georgia unde chiar daca situatia a fost alta, acel razboi a fost tot unul proxy, aprobat si organizat de americani pentru a testa reflexele Rusiei. Asadar, armata a invatat atunci si de aceea in Siria nu vrea sa mearga mai departe. Din pacate insa, cativa nebuni de la varf nu se abtin si vor sa duca mai departe cat mai multe razboaie, mai ales daca din astea Israelul are de castigat. Asa se face ca vedem acum un pattern destul de periculos: Israelul este varful de lance, bazele sunt “coloniile” imperiului si SUA ofera doar partea de inteligenta, comunicatii, sateliti etc. Avand in vedere ca si noi suntem o colonie cu rol de “baza de lansare pentru rachete”

Read more

Ce rol a jucat FMI în detronarea lui Morsi și ce lecții nu învață ai noștri?

Sunt unii comentatori americani care pun caderea lui Morsi pe seama semnarii unui tratat cu FMI-ul si implementarii conditiilor draconice si ineficiente pe care FMI-ul le aplica in toate tarile mai putin in SUA si in Marea Britanie, unde FMI se opune “austeritatii”. Sa vedem mai intai in ce stadiu se aflau discutiile FMI-ului cu Egiptul in Aprilie 2013: Autorităţile egiptene şi Fondul Monetar Internaţional nu au reuşit să cadă de acord asupra termenilor unui împrumut de 4,8 miliarde de dolari care ar putea să ajute cea mai populată ţară arabă să facă faţă crizei economice, transmite Reuters. (Sursa: Capital, 16 Aprilie 2013) Egiptenii au tot incercat sa semneze un acord cu FMI-ul si anul trecut, dar conditiile cerute au fost si atunci la fel de draconice si prin urmare egiptenii nu le-au putut accepta si s-au bazat pe ajutorul financiar al altor state arabe. Se cuvine a face acum o mica paranteza. Ca si in Siria, Egiptul pe vremea lui Mubarak aveau o economie destul de centralizata si socialista, desi comertul si proprietatea privatea aveau si ele o felie. Nu stiu daca este valida comparatia, dar sa ne imaginam Serbia inainte de anii 90: socialism la nivel macro si capitalism la nivel micro, adica oamenii puteau avea mici afaceri, ferme, puteau face comert, etc. Fiind un stat in principal socialist, o buna parte a populatiei se baza pe ajutorul statului care oferea subventii la mancare, combusitibl etc. Altfel spus, exista un control al preturilor si un sistem de subventii, la fel ca in Romania ceausista. O data insa cu caderea lui Mubarak si cu revolutia din 2011, ca si la noi in tranzitie, de multe lucruri bune inainte s-a ales praful si saracii au inceput sa se inmulteasca, moneda sa pice, si – dramatic pentru veniturile Egiptului – turistii sa nu mai vina etc. Prin urmare Egiptul era la mana creditorilor si a tot incercat sa convinga ba FMI-ul, ba arabii sa ii ajute cu bani ca sa poata supravietui si sa treaca peste aceste momente dificile. FMI-ul insa pentru ca nu stie altceva, a impus conditii drastice, reforme “structurale” ca si pe la noi, privatizari, taieri ale ajutoarelor sociale etc – tot tacamul. Ce e deosebit insa de felul cum ne trateaza pe noi FMI-ul este ca la noi au acceptat sa ne dea intai banii si apoi sa ne ceara socoteala, pe cand la egipteni le-au cerut intai sa implementeze niste masuri si apoi sa le ofere banii, ca sa vada ca sunt seriosi. Egypt says the loan is needed to restore investor confidence and the talks had helped Egypt’s benchmark Eurobonds rally this month. (Sursa: Bloomberg) Ca si pe la noi, si ca si prin alte parti, FMI-ul da semnalul “investitorilor” (speculantilor pe bonduri) unde pot sa se arunce sau nu. Ideea e ca daca un stat are tratat cu FMI-ul, exista sanse mari ca sa isi plateasca datoriile, deci poate fi imprumutat, pentru ca daca FMI reuseste sa semneze contractul inseamna ca are “parghiile” de

Read more

S-a fiert coliva turcilor?

“Un mare semn pentru agareni” era formularea folosita intr-o veche profetie cu privire la razboaiele care vor zgudui Europa in al optelea veac prin care autorul dorea sa spuna ca turcii vor prinde curaj mare intr-o anumita circumstanta si manati de acest curaj isi vor taia singuri creaca. Intr-adevar semne mari vad turcii azi si se vad deja o mare putere regionala membra NATO, cu una dintre cele mai mari armate din NATO dupa SUA, cu o pozitie geostrategica extrem de importanta si cu o economie la fel de fierbinte care se supraincinge din cauza cresterii necontrolate: Turcia, precum China si Germania, fiind tari producatoare, beneficiaza acum imens de pe seama crizei creditelor si a crizei europene. In plus, pe langa cele mentionate mai sus, exista o renastere islamista in Turcia si un presedinte foarte mandru de el si de tara lui si care crede ca poate sa joace un rol mai mare decat a facut-o pana acum Turcia, iesind uneori din sfera imperiului anglo-american si incercand marea cu degetul prin initiative si actiuni proprii. Cert este in cazul Turciei, ca Rusia nu va tolera atacarea Siriei, nici de turci si nici de NATO. Am mai explicat intr-un articol mai vechi de ce pentru Rusia, Siria si Iranul nu sunt Libia, mai ales de cand Putin a revenit la conducere. In Siria nu va fi pace prea curand la cum se desfasoara treburile. Opozitia are arme si sustinerea discreta a NATO si precum in Libia va presa continuu in structura actualei puteri care incet-incet va fi nevoita sa foloseasca deplin toate capabilitatile pe care le mai are. Iar doborarea avionului turcesc tocmai asta dovedeste. Regimului lui Assad i-ar conveni escaladarea conflictului tocmai pentru ca stie ca oricum nu poate rezista inflitrarilor si luptei de gherila cu teroristii islamisti, prin urmare va arunca in joc toate armele, iar doborarea avionului turcesc tocmai asta a incercat, sa ii starneasca pe turci si sa dea pe fata un conflict mocnit care deja arde destul de fierbinte. Bineinteles NATO se teme de Rusia si tocmai de aceea nu a atacat Siria precum a facut-o in Liban, unde situatia era oarecum alta: regimul nu avea suportul populatiei si armata era jalnica. Siria insa are armata si a dovedit ca poate dobora avioane NATO, ceea ce complica lucrurile. Este clar ca NATO daca vrea sa “rezolve” cat mai repede problema anul acesta si sa nu intre in toamna-iarna, cand un razboi nu l-ar ajuta deloc pe Obama in alegeri, trebuie sa faca ceva. NATO ar prefera insa ca atacul sirian sa fie mai fara echivoc pentru a putea justifica in fata Rusiei necesitatea interventiei, ca consecinta a atacarii unui stat membru NATO. Chiar si asa, Rusia nu va accepta bineinteles, din motivele mentionate in articolul anterior. Ce va face deci Rusia in cazul unui atac? Intr-o actiune minimala, Rusia va trimite ceva nave inspre Siria, adica prin Bosfor, adica pe langa Constantinopol. Vor avea insa dreptul rusii sa intervina? Bineinteles, ca nu, doar daca intre timp

Read more

Libia – încă un pas către Iran

Alungarea lui Gaddafi din Tripoli le da un nou avant americanilor in cruciada araba. Daca aceasta se va sfarsi in Iran sau va continua spre China prin Pakistan ramane de vazut. Tot de vazut ramane si daca nu cumva Turcia va fi folosita ca agent de interventie asupra Siriei pentru a nu pierde din momentumul deja castigat. Este insa o problema: Turcia in ultimul timp are asipratii de putere globala, doreste sa renasca Imperiul Otoman. Dupa ce a reusit sa baga pumnul pe gat laicismului reprezentat de armata si dupa ce a pus economia pe o baza solida de dezvoltare, Erdogan are acum timp sa se ocupe de “problemele” externe. Iar una dintre aceste probleme este problema palestiniana si pas cu pas s-a ajuns ca acum cateva zile Turcia sa ameninte cu taiarea legaturilor economice cu Israelul pentru ca acesta nu si-a cerut scuze pentru atacul asupra Gaza Freedom Flotilla, care atac a avut loc acum un an. Ce este insa ingrijorator cu Libia este ca comandantul operatiunii din Tripoli este membru Al-Qaeda, a fost prieten cu al-Zarqawi si se pare ca vom avea un Afganistan mai aproape de noi. Oare vor americanii sa muteAafganistanul mai aproape, ca sa mai taie din costuri? Nevoie de razboi este pentru ca complexul militaro-politic care conduce SUA are nevoie de contracte, insa bani nu prea mai sunt, asadar un Afganistan mai aproape de europeni unde vor putea si acestia sa contribuie, probabil va fi unul dintre scopurile primare ale operatiunii “Primavara Araba”.

Read more

Cum mai bate vântul în primăvara arabă

Poporul libanez a rezistat la peste 100 de zile de atacuri aeriene. Ca se ne dam ce inseamna asta, sa ne amintim ca sarbii au fost bombardati timp de doar … 78 de zile, dupa care Milosevic nu a mai rezistat si s-a retras din Kosovo. Nu e de mirare ca dupa peste 10 ani de la aceste evenimente, zeci de mii de sarbii il sprijina acum moral pe Ghadafi, printr-o pagina pe twitter. Sa fie oare Ghadafi buturuga mica care opreste carul mare in marsul revolutionar catre China? Felul in care s-au desfasurat “primavara araba” nu lasa urme de indoiala ca acestea aveau o cu totul alta tinta, nu urmareau un nici un caz doar schimbarea gardei si propagarea unui domino care sa se opreasca in Iran. Cel mai probabil, tinta dominoului era si este inca chiar Marea China, puterea economia #2 a lumii de azi si #1 a lumii de maine dupa orice calcule ar face oricine. Si pentru ca vremea trece si daca curgerea revolutiilor s-a cam oprit si prin Libia si nu prea merge bine nici in Siria, scadentele la datoriile americanilor nu se stau in loc, lipsa de bani riscand sa provoace o “primavara” chiar la cei care au lansat moda. Se intrevede asadar privind prin prisma “arhitectilor” miscarilor geopolitice ale momentului o invazie terestra pentru a rezolva problema pana la capat. Asadar, marele semn de intrebare este: cand va fi aceasta invazie si cum se va desfasura de vreme ce Ghadafi a dat arme la popor si invadatorii vor fi nevoiti sa lupte cu peste 1 milion de islamisti care sunt gata sa lupte pana la moarte impotriva invadatorilor. Nu stiu daca noi putem realiza ce inseamna sa traiesti sub stare de asediu, sa auzi noaptea avioanele cu trec si sa te astepti tot timpul ca o bomba va cadea chiar langa tine. Ce face acum aviatia NATO nu este altceva decat sa starneasca ura a milioane si milioane de libieni care chiar daca nu-l iubesc pe Ghadafi, nu vor uita niciodata “binefacerile” venite de la avioanele care le aduc moartea prin telecomanda. Sa fie oare avertizarile lui Ghadafi ca va ataca Europa doar niste sperieturi fara sansa de a fi puse in aplicare? Faptul ca pana acum Ghadafi a rezistat si ca toate atacurile aeriene nu au facut decat sa secatuiasca combustibilul avioanelor si sa consume bombele NATO ii va determina pe occidentali sa caute solutii noi. Dupa mine este cert ca daca atacul aerian nu i-a speriat indeajuns pe libieni pentru a-l da jos pe Ghadafi si a cauta astfel sa scape de bombardamente, ba chiar i-a starnit si mai mult impotriva vestului, un atac terestru nu va reusi prea mult, poate un razboi civil mai indelungat sau o baie de sange care insa nu va castiga nimic chiar daca CIA si celelalte servicii de informatii vor reusi sa plaseze un guvern format de rebeli prin care sa controleze Libia. Este uimitor cum americanii si europenii nu au invatat nimic din Irak

Read more
1 2