China – marea trecere

Acum 5 ani, China era cel mai mare depozitar, avea cash la indemana indeajuns incat sa cumpere o mare bucata din SUA, singura problema fiind ca nu au prea vrut americanii sa se vanda, altfel spuns, le-au dat la chinezi mai ales junkuri. Si nu ma refer doar la bondurile trezoreriei. Cu siguranta ati auzit de capitalismul si dezvoltarea Chinei. Unii “socialisti” de pe la noi au fost la pachet plimbati prin China pentru a visa macar. Va dati seama ce tunuri ar trage politicieni nostri daca am importa si noi capitalismul chinez? Ei bine, ca si la americani, si la chinezi capitalismul tine mai mult de buticul de la marginea cartierului sau de fabricuta de sapun, ce sare de cateva sute de angajati si ce implica infrastructura si credite garantate de stat, nu mai e capitalism. China a functionat in ultimii ani astfel: partidul stabilea targetul la rata de crestere a PIB-ului. Bancile de partid dadeau apoi credite astfel incat membri de partid “capitalisti” sa realizeze afaceri incat sa se produca PIB-ul dorit. Investitiile inseamna locuri de munca, inseamna crestere economica, inseamna prosperitate. Poporul uita de dorul de libertate si de dorinta de a-si manifesta protestul fata de partid, deci viata merge inainte. Asta pana mai ieri cand incepura sa scartaie putin balamalele sistemului financiar chinez. Au inceput mai intai niste mici banci cooperative care au disparut peste noapte cu banii depunatorilor si a continuat mai recent cu banci mijlocii, la care deponentii s-au gramadit sa isi retraga banii de frica colapsului (bank run) [1]. In ceea ce priveste sistemul bancar, China e oarecum sub Romania anilor 90: dobanda e unica, cursul e fix, creditele se dau cat de cat facil (cata vremei ai ok-ul de la partid) si nici o banca nu are voie sa pice. Si asemanarile se termina cam pe aici. Chinezii au nenumarate banci care chiar daca sunt dependente de banca centrala, au o oarecare orinetare si politica si intre ele exista tot felul de mecanisme de creditare si garantare care formeaza ceea ce in vest se numeste “shadow banking”. Adica o banca poate sa dea credit la o alta banca, fara ca acest credit sa intre in vreo statistica oficiala. E adevarat ca banca nationala poate face control si poate in cele din urma sa descopere astfel de cazuri, dar nu are o politica de monitorizare si control asupra bankingului “din umbra”, mai ales pentru ca directiva de partid incurajaza “investitiile” si creditarea. De aici incep sa apara problemele, desi nu doar de aici. S-au pompat credite cu nemiluita in investitii care nu doar ca nu au fost profitabile (nu s-au vandut si au ramas in aer: imobiliare, autostrazi, poduri, zgarie-nori, mall-uri etc) dar problema e ca pentru a le intretine e nevoie continua de investitii, altfel se prabusesc total si pierderea este si mai mare. E greu de explicat, dar voi incerca. Sa zicem ca un fond de investitii a luat un credit garantat de stat ca sa construiasca un mare mall. Pentru

Read more

Controlul băncilor centrale: încă un pas în disoluția capitalismului

Sincer cred ca lumea nu se va schimba pana cand toti nu vom intelege in profunzime cum functioneaza sistemul financiar si nu vom actiona impreuna, ferm si la toate nivelurilor impotriva acestui sistem. Evident din dorinta de a pune in loc unul mai bun si mai curat. Si daca noi romanii nu vom putea schimba lumea, vom putea macar sa schimbam Romania. Iar schimbarea nu poate veni fara ca toti sa intelegem cum functioneaza banii, creditul si bancile si sa punem umarul impreuna la a gasi cea mai buna pozitionare in marea competitie mondiala, anticipand cat mai bine viitorul – lucru deloc greu de facut [2]. Evident, asta este SF intr-o Romanie care nu e in stare de lucruri mult mai simple, dar as dori totusi sa amintesc ca exista tari care se lupta cu criza, care gandesc cu un pas inainte si care ia masuri acum pe care altii le vor lua maine. De exemplu Ungaria. Despre Ungaria am mai discutat aici, aici si aici si am sustinut mereu ca desi nu este sigura solutia lor, cel putin ei incearca si chiar daca nu prea au cu ce, ceva-ceva, tot vor reusi, mult mai mult ca noi care plecam capul degeaba, iar recenta flituire din Schengen este doar un mic exemplu. Una dintre acuzele aduse de europeni ungurilor este aceea ca guvernul ar incerca sa preia controlul asupra bancii nationale. Lucru de altfel adevarat, dar deloc de condamnat. Este evident important ca conteaza si ce guvern ai si ce are de gand sa faca. In realitate, ungurii nu doreau pur si simplu sa puna un executant la banca nationala care sa deschida vistieriile acesteia sau sa dea drumul la tiparnita si sa isi bata joc de tara. Planul guvernului ungar era mult mai elaborat iar ajutorul bancii nationale era doar o componenta din acesta. In esenta, ce doreste guvernul maghiar este ca banca nationala sa puna mai mult umarul la lupta cu criza prin tiparirea de moneda si stimularea creditarii. Lucru pe care deja il fac o gramada de alte state, dar mai putin dintre cele bananiere cum este Romania. Nu sunt sigur daca au de gand, dar ganditi-va ce ar insemna ca banca centrala sa finanteze direct proiecte mari de infrastructura la aceleasi dobanzi ieftine pe care le ofera bancherilor cvasi-insolventi si care fara tubul de oxigen de la bana centrala ar avea o mare problema. Sa facem acum o mica paranteza. La americani totul a inceput cu programul TARP si a continuat cu QE, QE2, QE3 si QE la infinit. Japonezii, tiparisera si ei niscavai yeni mai inainte, caci ei au intrat in rahat putin mai devreme ca restul lumii. Insa ce au tiparit ei a fost mizilic pe langa ce aveau sa tipareasca americanii ulterior: 83 de miliarde pe luna (acum) dupa cateva trilioane tiparite deja. Europenii s-au tinut tare la inceput, mai ales pentru ca bancherii central ai nemtilor se opuneau stiind cum sta treaba cu hiperinflatia. Insa cand au vazut ca daca nu incep sa

Read more

Război mondial valutar: e rândul RUSIEI să tragă o salvă

Dupa ani de zile in care americanii si europenii s-au luptat intre ei sa isi dea jos cu moneda proprie, dupa ce elvetienii au avut munitie aproape nelimitata in lupta de a tine francul legat de euro, a venit randul ca razboiul mondial al valutelor sa se generalizeze si sa fie unul declarat. Dupa ce prin vocea noului prim-ministru Japonia tocmai a dat un nou semnal cum ca “va implemeta o politica monetara curajoasa” [1] (hehe, oare ce sa insemne asta?), a venit randul Rusiei sa traga semnale de alarma:   ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ 1) By “bold monetary policy”, what he means—and what he has said—is to end the independence of the Bank of Japan, and have the government dictate monetary policy directly. (You could argue whether any central bank in any of the developed economies is truly “independent”—or indeed, has ever been so. But for the sake of this discussion, let’s assume that they have been.) (Gonzalo Lira)

Read more

JP Morgan saltă leul dar bagă la apă românii

Daca JP Morgan a ajuns sa isi intinda ghearele si peste leul nostru amarat nu e deloc bine. Dupa ce ca si-asa Romania era intre ciocan si nicovala in ceea ce priveste nivelul cursului, asta ne mai trebuia. Spun ca intre ciocan si nicovala pentru ca daca BNR ar lasa cursul sa mearga untre ii e locul (adica mult in sus), bancile ar avea de suferit si datornicii de asemenea. Probleme la plata creditelor sunt si-asa, cu un curs tinut de BNR in fraie si departe de unde ar vrea el sa fie. Pe de alta parte, un curs prea tare pentru leu inseamna taierea oricarei sanse de revenire a economiei deoarece fara un curs bun, nu putem avea exporturi competitive si fara exporturi nu avem economie, iar fara economie nu avem nici venituri la buget si nici toate bunatatile care vin de la buget. Deci dupa ce ca si-asa cursul era intr-un balans care nu facea bine nimanui, pentru ca BNR cand il salta sus cand il lasa jos, iata ca mai venira acum si speculantii de la JP Morgan sa pompeze “investitii” pe leu. Aceste investitii nu sunt de fapt altceva decat specula, baietii destepti imprumuta dolari cu 0% dobanda, vin la Ponta care are nevoie sa mareasca pensiile, Ponta le da 6-7% si apoi isi retrag banii. Insa nu toti o data, ca sa poata sa iese cu randament. Ca orice smen, si asta isi are o fata intunecata care insa ne va lovi in momentul cel mai putin favorabil, cum nu o data ni s-a intamplat. Si de data asta, BNR o sa aiba nevoie de tot sprijinul FMI-ului ca sa tina moneda, nu ca mai inainte cand doar a trebuit sa “respecte” gentlemen agreement-ul. Economia europeana da semne de declin din ce in ce mai periculos [1] si un leu tare e ultimul lucru de care aveau nevoie exportatorii romani dupa ce si-asa s-a scumpit energia. Cand o sa se simta si efectul de ricoseu, atunci sa vezi costuri, inflatie si criza in Romania. Despre JP Morgan nu stiu prea mult decat ca sunt niste excroci care in SUA nici nu mai respecta legea si pe orice piata pun mana, se alege praful. De exemplu, prin 2008 cumparau materii prime din greu cu banii pompati prin programul TARP. Ce s-a intamplat dupa aceea, nu trebuie sa va spun deoarece toti am simtit in buzunare iar gurile rele spun ca primavara araba s-ar cam datora scumpirii pretului la grane. Pe langa contractia economica continua si scaderea increderii investitorilor in orice este “virtual”, marele eveniment care se intampla acum la nivel mondial si despre care nu prea se vorbeste pe la noi este “razboiul valutar” [2]: fiecare tara incearca sa isi dea jos cu moneda ca sa incurajeze exporturile. La noi insa culmea culmilor BNR face invers. Iata ca acum trairam sa o vedem si pe asta, le dau o mana de ajutor si bancherii americani. Dar daca bancherii austriaci ne jegmanesc atat de rau, care sunt

Read more

Banca Nationala a Japoniei mareste viteza tiparnitei de bani

Pentru ca criza e grea si altceva nu stiu ce sa mai faca dupa 20 de ani de balcareala, si pentru ca mai nou s-au cam dusmanit si cu chinezii si astia nu prea mai cumpara nimic de la ei, japonezii s-au gandit sa o ia si ei pe urma americanilor si sa tipareasca fara limita. Suma tiparita este de 101 trilioane yeni / 1,2 trilioane dolari, adica 1200 de miliarde de dolari adica 1.200.000 milioane de dolari, adica cam de doua ori cat PIB-ul Japoniei in 2011.

Read more

Peg-ul francului de euro: încă o etapă de război tarifar

Pentru ca elvetienii nu au tiparit franci indeajuns, in timp ce americanii au tiparit cateva trilioane iar zona euro se afla in pragul colapsului iminent, francul s-a intarit. Banca Centrala a Elvetiei putea pur si simplu sa tipareasca bani si sa le dea la oameni ca sa beneficieze astfel de increderea pe care oamenii o au in economia elvetiana. Insa pentru ca popoarele nu trebuie sa beneficieze de nimic, daca cand e lipsa de bani se tiparesc, cand sunt prea multi bancile nationale intervin si cauta sa tina sub control cursul prin alte mecanisme decat cele ale economiei de piata. Dar sa ii lasam pe elvetiei cu ale lor si sa tratam rece si de la departare acest eveniment. Dupa parerea mea, manevra nu se incadreaza decat in contextul razboiului valutar, poate chiar la granita cu razboiul tarifar, avand in vedere mai ales si termenii folositi de BCE in anuntarea acestei bravari: Cu efect imediat, nu vom mai tolera o rată de schimb sub nivelul minim de 1,20 franci elveţieni pentru un euro. SNB va impune acestă rată minimă cu maximă determinare şi este pregătită să achiziţioneze masiv valută. Despre razboiul valutar am mai discutat aici. Nu stiu insa daca am mentionat clar acolo ca razboiul valutar nu este decat precursorul razboiului tarifar. Dupa ce vor termina cu devalorizarea valutelor proprii, pentru ca sa sustina pe linia de plutire economiile proprii, tarile vor impune din nou tarife comerciale si chiar limitarea preturilor pentru a evita hiperinflatia. Si aceasta etapa este doar inca un pas catre razboiul mondial, asa cum s-a intamplat si in anii 30.

Read more

Întărirea leului – risc de prăpăd

Multi se bucura ca se intareste leul pentru ca platesc mai usor ratele la credit sau dau mai putini bani pe masini noi sau alte bunatati din import. Eu unul ma tem de intarirea leului, dincolo de efectul negativ asupra exporturilor – singura sansa de iesire din criza a Romaniei. Teama mea principala este legata de riscul ca Romania sa fie tinta unui atac speculativ pe moneda cu bataie pe termen lung prin provocarea unei crize de lichiditati pe fondul unei viitoare devalorizari bruste. Dar mai intai as dori sa subliniez ca in general noi ar trebui sa ne bucuram daca euro ar creste pentru ca astfel bunurile noastre – care si-asa nu au adaos de valoare prea mare – ar fi mai ieftine, si prin urmare mai vandabile in afara. Aceasta este reteta de succes a chinezilor, astfel au reusit ei sa se impuna in razboiul comercial. Departe de a spera ca Romania are totusi vreo sansa de dezvoltare prin productie – noi vom supravietui in continuare pe bruma de resurse care o exportam si pe munca ieftina (adica campurile de sclavi ale strainilor). Nu putem insa sa intelegem ca orice tara si orice banca nationala incearca sa isi slabeasca moneda, tocmai pentru a ajuta exporturile. Razboiul valutar care se intampla acum intre dolar, euro, yen si yuan tocmai asta inseamna, cine isi face moneda mai slaba in raport cu ceilalti pentru a suporta mai usor plata datoriilor si pentru a stimula exportul. Ne-am putea bucura daca s-ar intari euro, doar daca am vedea investitii majore pornite in Romania, daca am vedea investitori gramadindu-se sa deschida firme in Romania si sa faca afaceri. Eu unul care imi pierd cel putin cateva zile pe luna pe la administratia financiara si pe la registrul comertului nu am vazut nici un strain, ba din contra am vazut multe inchideri de SRL-ul si deschideri de PFA-uri, oamenii incearca sa mai salveaze ce se mai poate prin contractie. Masurile de promovare a micilor afaceri si a investitiilor in Romania sunt inca o utopie intr-o administratie si guvernare condusa de idioti, prin urmare motivele intrarii de valuta cu siguranta trebuie sa fie altele. Sa le luam pe rand: – intarirea increderii in economia romaneasca: doar Boc zice asta, desi nici el nu o crede; cat despre facaturile de sondaje facute de Bank of America sau altii, nu sunt decat o manipulare grosolana ca sa atraga si mai multi fraieri sa isi aduca banii aici; –  tiparirea de bani multi in afara (euro si dolari) si fuga lor inspre toate zonele emergente pentru ca pe la ei dobanzile sunt zero sau chiar pe minus in mod real; asta ar fi adevarata doar coroborata cu liniuta de mai sus, altfel nimeni nu isi arunca banii aiurea in zone unde nu are incredere; – interesul strainilor in dobanzile romanesti; asta e una buna: speculatorii fiorosi si priceputi in stoarcerea de profituri uriase se uita la amaratii de 6% impozabili care ii gasesc pe la noi; pai numai graul

Read more
1 2