Dupa intrarea Rusiei in Siria in plina forta, inevitabil Imperiul Anglo-American urmeaza sa faca o noua mutare, fiind luat prin surprindere. Sunt cateva intrebari pe care as vrea sa le elaborez putin, pe unele mai mult ca pe altele, caci multe lucruri fiind in umbra, este imposibil sa gasim explicatii. Iata deci o lista cu intrebarile:

1) ce e in joc in Siria pentru rusi?
2) de ce a intrat Rusia tocmai acum?
3) dincolo de aparente, care sunt riscurile escaladarii?

Nu voi aborda deci intrebarea din titlu, urmand sa lasam evenimentele sa ne raspunda.

1. CE E IN JOC IN SIRIA PENTRU RUSI?

La aceasta intrebare am mai raspuns in cateva articole si cititorii fideli au o imagine clara. Parerea mainstream cu privire la interesul rusilor in Siria ar fi: baza din Mediteraneana si faptul ca Assad este aliat Rusiei. Fiind ultimul aliat in zona, Rusia doreste sa aiba un punct de prezenta in Orientul Mijlociu si sa exercite influenta. Aceasta veti auzi de la analistii geopolitici invitati la TV sau in articolele din presa populara. Eu am insa o parere cu totul diferita. Ca rusii vor sa fie si ei prezenti in Mediteraneana nu neg, insa de ce vor, nu ne spun deloc analistii, ca doar nu sunt rusii interesati sa invadeze Egiptul sau sa „implementeze” democratia ruseasca in Africa sau Doamne-fereste! in Spania, Italia si alte tari riverane Mediteranei. Interesele Rusiei in Siria ar fi in principal 3, unele evident mult mai importante ca altele:

1 – fara Siria, gazele arabe vor trece inspre Europa si Gazprom va pierde clientul #1. Assad a blocat conducta Quatar-Turcia care ar neutraliza nevoia de gaz rusesc si ar secatui bugetul si-asa alterat al Rusiei. Este cazul a face aici o mica paranteza. Dupa cum stim, principala grija a SUA este Putin. Nu atat Rusia, cat mai ales Putin si potentialul de revenire pe picior de egalitate a Rusiei, cel putin din punct de vedere militar. Pentru a contracara din fasa aceste riscuri, SUA au decis o lovitura economica puternica, tinand cont de faptul ca mare parte din bugetul Rusiei vine din exportul de materie prima, din care grosul este petrolul. Scaderea pretului petrolului – un proces complicat, cu multe consecinte negative chiar pentru americani (companiile de gaze de sist care prinsesera avant sunt deja la pamant) este masura luata de americani pentru a taia bugetul armatei rusesti si pentru a afecta stabilitatea interna a Rusiei. Pentru a reusi aceasta performanta, americanii s-au folosit de sauditi fara de care nu era posibila. Daca Arabia Saudita taia productia de petrol, pretul revenea instant. Insa desi argumentul „mainsteam” este ca daca taia din productie Arabia Saudita pierdea cota de piata, economic, argumentul este pueril: Arabia Saudita are cele mai joase costuri de productie si orice cota de piata ar pierde-o acum, ar putea sa si-o recastige fara problema mentinand mereu un pret mai bun decat competitorii. Dar arabii au ascultat inca o data de americani si au tinut pretul jos, cerand insa in schimb capul lui Assad. Nu doresc sa mai intru si in acest subiect – sauditi vs Assad – ci doar subliniez ca Rusia este stransa cu usa numai pe plan geopolitic prin implicarea americanilor in Ucraina, dar mai ales pe plan economic prin lovirea in pretul petrolului. In acest context, o conducta de gaz Quatar-Turcia ar fi lovitura fatala pe care americanii ar da-o rusilor. Prin urmare, cel putin daca e sa privim cat ar pierde Rusia economic din acesta conducta, intelegem cat de importanta este sustinerea lui Assad si de ce Putin se va implica in Siria poate chiar mai mult decat in Ucraina, unde rusii au fost luati prin surprindere, peste noapte, de unde si gradul de implicare ridicat pe care il vor aplica in Siria, lectia fiind invatata de data asta.

2 – al doilea interes al Rusiei in Assad este spaima de Isis si de Primavara Araba. Multe articole am alocat si Primaverii Arabe si am explicat ca prin acest val de schimbari, Imperiul Anglo-American doreste sa aprinda un foc al „libertatii” care sa arda pana la Moscova si Beijing daca ar fi cu putinta. Nu vom insista asupra modalitatii de propagare a acestui foc, daca se va face prin sprijinirea dizidentilor si sustinerea logistica a „revolutionarilor” cum s-a intamplat in Ucraina, sau prin finantarea miscarilor teroriste care sa provoace haos si sa afecteze stabilitatea statelor nationale, cum s-a intamplat in Siria, Libia si Afganistan. Rusia se teme in principal de „luptatorii pentru libertate” sirieni care sunt finantati de Arabia Saudita si de riscul ca acestia sa fie folositi de sauditi – in cazul caderii lui Assad – si in alte state la granita sau in interiorul CSI, eliminand aliatii Rusiei unul cate unul. Sa nu uitam ca musulmanii reprezinta 14% din populatia Rusiei si au cea mai mare densitate in proximitatea Marii Negre si a Marii Caspice, fiind chiar dominanti in aceste state (Rusia este federatie). Sa reamintim ca integritatea Rusiei nu se bazeaza atat pe componenta nationala sau religioasa, cat pe suportul financiar si trensferul de resurse dinspre centru inspre provincii. Cand deja populatia rusiei are 15% musulmani, o rata de natalitate net in favoarea musulmanilor si cand exista studii ca in 2020, probabil majoritatea soldatilor rusi vor fi musulmani, nu este greu sa intelegem de ce Rusia se teme de fundamentalismul musulman si doreste sa il combata inainte de a infecta propria populatie.

3 – Rusia are nevoie de o demonstratie a capabilitatilor; dupa Razboiul Rece, SUA au ramas in picioare si timp de aproape 2 decenii au putut sa faca orice vor peste tot in lume, inclusiv sa treaca peste ONU si sa atace state aliate ale Rusiei, cum a fost cazul in Serbia. Mai nou, cu ocazia conflictului din Ucraina, Putin a tot strigat catre americani: „vedeti ca noi mai avem nucleare, nu va jucati cu focul”. Americanii insa au ras de el si unii „specialisti” declarau ca ar fi de ajuns ca NATO sa trimita un portavion in nordul Marii Mediteraneene pentru a neutraliza diviziile de avioane pe care rusii le au in zona de sud. Nu cred ca spun ceva ce mai trebuie demonstrat, subliniind ca rusii trebuie sa faca o demonstratie de forta sa arate tot ce pot sa faca atat pentru NATO cat si pentru propria populatie. Repatrierea Crimeei s-a facut cu putine focuri de arma dar fara nici o batalie. Desi orgoliul rusesc ranit prin pierderea Ucrainei a fost calmat prin recuperarea Crimeei, nu a fost insa de-ajuns si Rusia va beneficia de aceasta oportunitate pentru a arata in Siria ultimele arme si pregatirea soldatilor rusi. Si va face asta, mai ales in conditiile in care SUA nu au reusit de ani de zile sa rezolve problema cu ISIS si s-a ajuns la criza refugiatilor. Prin eliminarea ISIS, Rusia nu doar ca ar putea sa arate ce stie si sa isi prezinte capacitatile militare, dar va da si o lovitura de imagine in relatiile cu europenii care deja se arata entuziasti cu privire la implicarea Rusiei. Nu vreau sa dau insa o importanta prea mare acestui al 3-lea punct de interes pentru Rusia. Evident, nu este deloc principalul si cel care a decis implicarea, el doar poate a determinat mai bine momentum-ul in care se intampla aceasta implicare (la scala prezenta). Criza refugiatilor a pregatit destul de bine pe terenul imaginii publice in privinta aprecierii de catre europeni a implicarii Rusiei in Siria, evident in cazul unui succes. Iata deci cum rusii nu doar ca ii vor face de rusine pe americani care de ani de zile dezbat ce sa mai faca cu ISIS si asteapta sa dispara de la sine, dar rusii au reusit si sa faca o bresa in frontul americano-european, prin plasarea in tabere diferite a americanilor fata de europeni cu privire la acceptarea acestei implicari. Francezii deja bat din palme si nu m-ar mira ca sa intre si ei in alianta „nealiniatilor”.

2) DE CE A INTRAT RUSIA IN SIRIA TOCMAI ACUM?

O intrebare la care nu am un raspuns clar. Este evident insa ca acum nu a fost un moment prost pentru Rusia ca sa intre in Siria. Am explicat mai sus. Rusia a sustinut permanent Siria si este evident ca Assad nu rezista fara sprijinul rusilor. Rusia trece acum insa de la sprijinirea lui Assad la implicarea directa in lupta cu ISIS si refacerea statului sirian. De ce nu a intrat de la inceput? De ce nu a intrat acum un an? Poate pentru ca mai intai a incercat doar prin sprijinirea cu armament si prin blocarea la ONU a tentativelor americanilor de a il goni pe Assad cu OK-ul ONU-lui. Poate pentru ca pana acum au fost ocupati in Ucraina si le-a fost teama de escaladare, avand nevoie de resurse acasa. Apropos de Ucraina, ce se mai intampla acolo? Stiati ca ucrainieni se pare ca au acceptat republica Donet? Adica, altfel spus, rusii au obtinut ce si-au dorit? Dincolo de ce stim la suprafata, este posibil ca raspunsul la aceasta intrebare, sa fie totusi in subteran. Sa facem cateva speculatii: oare au ajuns rusii sa isi permita resursele militare pentru o implicare directa? Oare rusii nu mai au incredere in turci si se tem ca Turcia sprijina ISIS fiind doar chestiune de timp pana cand turcii vor sprijinii nu doar ISIS la sud dar si ISIS la nord? Sa nu uitam de ultimatumul dat de Putin lui Ergodan. Sa aiba oare Putin musai nevoie de un razboi pentru a-i ajuta pe rusi sa uite de foame, asa cum fac americanii cu razboiul impotriva terorismului?

3) CARE SUNT RISCURILE ESCALADARII?

Nu am mentionat pana acum, dar banuiesc ca deja stiti ca Rusia nu va intra tocmai singura in Siria. Putin a pregatit terenul si la ONU si deja sunt stiri si declaratii cvasi-oficiale ca si China va intra si de asemenea rusii au declarat ca in miscarile lor militare se vor consulta si coordona cu iranienii. Iata deci cum o alianta de state nealiniate la Imperiu se antreneaza militar intr-un conflict minuscul cu o forta relativ irelevanta prin prisma capacitatilor si a posibilitatilor de a face fata. O alianta militara in coacere care nu isi mai incordeaza muschii doar prin exercitii de razboi comune, ci va actiona chiar pe viata si pe moarte in campul de lupta. Oare ce vor face americanii in aceasta situatie, cum vor reactiona?

Este hilar sa credem ca putem prevedea incotro vor bate flacarile cand un depozit de dinamita va exploda, dar evident ne asteptam ca flacarile sa loveasca in primul rand imprejur. Americanii sunt oarecum in pierdere, orice s-ar intampla. Pentru americani, situatia ideala in Orientul Mijlociu este haosul total, asta au dorit de cand a inceput totul si asta doresc in Siria si ideal si in Iran si mai departe. Nu ne este insa clar ce si-ar dori americanii si in Turcia in caz ca componenta seculara va pierde terenul – o alta ecuatie interesanta in perspectiva evolutiei regiunii si cu variabile destul de complexe. Legal si rational, SUA nu au cum sa se opuna implicarii Rusiei chiar si intr-un grad mult mai mare, prin trimiterea de trupe. Siria a cerut venirea rusilor si masura este conforma dreptului international. ISIS este oricum dusmanul americanilor (cel putin la suprafata) si chiar americanii si europenii au avut lovituri aeriene impotriva ISIS si oficial sunt de aceeasi parte cu rusii. Paradoxal, rusii si americanii sunt de aceeasi parte in acest razboi si totodata in conflict. Situatia este chiar mai complexa decat in Game of Thrones, daca ne gandim la relatiile intre toti jucatorii din regiune:

– Turcia – in primul rand turcilor le e frica de kurzi, sa nu ceara autonomie; bineinteles, le e frica si de ISIS, desi exista simpatizanti numerosi, existand speculatii ca turcii cumpara petrol de la ISIS la preturi infime si le furnizeaza acestora bani si armament in schimb. Turcii nu se inteleg deloc cu rusii in ultimul timp in ciuda tentativelor promitatoare. Sa ne amintim ca acum mai putin de un an in urma, era vorba de conducta de gaz rusesc care urma sa treaca pe la turci si de aici la greci, urmand sa traverseze Macedonia, Serbia, Austria si sa aduca gazul rusesc in Europa, evitand Ucraina care este o problema mare pentru rusi din acest punct de vedere. Turcii nu se au bine nici cu evreii, existand numeroase replici dure intre Erdogan si Netaniahu, fiind nevoie ca sa vina Obama la Ankara pentru a-l calma pe Erdogan si a-l face sa isi ceara scuze. Conflictul a pornit de la atacarea e evrei a unei nave cu ajutoare catre palestinieni care purta steagul turcesc – incident vechi de vreo 3-4 ani.

– Evreii sunt pana acum fara nici o tangenta cu ISIS desi evident nu il vor pe Assad, ci prefera haosul, politica americanilor in zona fiind oricum o extindere a politicii Israelului, in ciuda unor sincope cum ar fi tratatul cu Iranul – aici evreii preferand un razboi si ideal raderea Iranului de pe fata pamantului prin folosirea de americani a nuclearelor – de altfel singura posibilitate prin care americanii ar putea elimina Iranul. Suprinzator, Israel nu se teme de ISIS si nici ISIS nu a amenintat deloc Israelul, nu i-a atacat pe evrei si nici nu amenintat. Dupa cum citim in articolul din Jerualem Post, Israel se teme mai mult de entitati statale (pentru ca pot dezvolta arma nucleara) decat de entitati non-statale. Cu o armata moderna si finantata puternic de americani, cu oameni implicati pana la varf in politica si armata americana, ISIS ar disparea instant daca ar indrazni sa atace Israelul. Assad insa, desi nu a deranjat si nu a amenintat Israelul, prezenta un risc prin simplul fapt ca mentinea un stat puternic cu o armata si economie care puneau probleme. De altfel, daca cineva ar putea pune sub semnul intrebarii motivele primaverii arabe subliniate mai sus, am putea usor sa aducem o a doua varianta: „dar de Israel ce parere aveti”? E vreo legatura intre Primavara Araba si faptul ca mai toti dusmanii lui Israel din Orientul Mijlociu au picat – cu exceptia Iranului deocamdata…

– Iranul este cea mai mare putere locala, poate mai mare decat Turcia sau Israelul. Iranul prin geografia, armata dar mai ales prin istoria sa in care a dat dovada de rezilienta la tensiunile interne, pune probleme nu doar Israelului dar si celuilalt aliat al americanilor in zona: sauditii. Exista numeroase speculatii ca ISIS ar fi finantat de sauditi tocmai pentru a face opozitie Iranului si conflictul intre aceste doua tari s-a extins prin proxy si in Yemen (culmea culmilor, sauditii invata si ei de la americani cum sa duca razboaie proxy – mai mult sau mai putin proxy, avand in vedere implicarea relativ directa)

Explicarea situarii statelor este insa putin cuprinzatoare si nu ne poate oferi o imagine prea clara a campului de razboi si a consecintelor care pot urma. Trebuie insa subliniat in principal ca dincolo de dinamica statelor, fondul este diviziunea intra-musulmana intre cele doua secte, altfel spus fondul religios/sectar ca si fondul national. In zona exista nu doar conflictul intre musulmani si crestini, intre siiti si suniti, dar si cel intre kurzi si Assad, intre kurzi si turci, etc. Prin distrugerea statelor nationale, Orientul Mijlociu si Africa de Nord au fost trimise inapoi in istorie cateva secole. Musulmanii s-au luptat intre ei inca de la inceput, un kalifat cu adevarat nu au prea avut nici macar in Imperiul Otoman care era mereu in conflict nu doar cu europenii. Oare va reusi Rusia sa rezolve ceva, sau va avea parte de un nou Afganistan?

Razboiul care abia se ridica la un nou nivel prin implicarea unui jucator de calibrul Rusiei, va avea o noua amplitudine dar directia in care va baleia este la fel de incerta ca si pana acum. Pacea nu este doar incerta la nivel micro intre combatantii actuali (in principal Assad vs ISIS) dar paradoxal, desi aflate de aceeasi parte (in aparenta) Marile Puteri au in fapt multe de impartit in Orientul Mijlociu si razboiul poate oricand sa capete o cu totul alta dimensiune.

DESPRE PROFETIA CU TURCII

Nu puteam sa termin acest articol fara sa fac si o evaluare a situatiei prin prisma binecunoscutei profetii despre care am amintit ultima data aici. Nu voi mai repeta esentialul, voi sublinia doar un aspect. Multa vreme m-am intrebat, oare cum ar putea ajunge Rusia sa ocupe peste noapte Istambulul cu tancuri? Ca doar nu o sa trimita parasutisti sau sa vina cu navele pe mare – operatiuni imposibile, miscarile de trupe putand fi usor anihilate. Insa cand rusii vor trimite trupe in Siria sa lupte cu ISIS la granita Turciei, o invazie a Turciei de catre rusi nu este la fel de greu de imaginat. De asemenea, multa vreme m-am gandit, cum vor tolera europenii ca rusii sa atace Istambului si sa-l ocupe? Cum de se ajunge la negocieri de pace si amanari, pana sa intre in final in lupta? Daca insa ISIS vor ajunge (temporar) in Turcia si rusii vor avea pretext sa intre, probabil europenii in prima etapa vor aplauda eliberarea Turciei de catre rusi si abia cand vor vedea ca acestia nu vor sa plece, vor interveni. Sunt doar cateva aspecte, care prin prisma evenimentelor curente, capata noi valente. Comentez insa rezervat, cu mentiunea ca orice moment istoric poate fi interpretat si extrapolat in orice directie dorim, pana la fapte mai e cale lunga, desi actorii care ne intereseaza par deja plasati pe scena si imbracati in costumele din scenariul profetiei.