Jeffrey Epstein a fost un milionar care s-a sinucis (sau … a fost sinucis) in puscarie in timp ce astepta procesul in care era acuzat de trafic cu minori, trafic de persoane in scopuri sexuale si abuzuri asupra minorelor intre anii 2002 si 2005.

Printre „clientii” lui Epstein ar fi fost Bill Clinton. Pentru ca in presa noastra Epstein a fost cam trecut cu vederea si stirea despre prinderea si sinuciderea lui a fost sumar redata pentru ca legatura intre cazul Epstein si Trump este destul de subreda, ca si la CNN si alte ziare de stanga (globaliste, sorosiste etc), as dori sa accentuez ca cazul este departe de a fi unul … banal ci are atat de multe foi de ceapa peste el incat o sa dureze probabil zeci de ani pana sunt date toate la o parte ca sa aflam adevarul.

Iar adevarul pe scurt, pe care dorim sa il aflam este: a fost Epstein omul serviciilor secrete sau doar un protejat al „nomenclaturii” din SUA? Ce se petrecea cu adevarat in Lolita Express sau pe insula „extravaganta” a acestui milionar?

Ca sa realizati cat de ciudat este acest om si cat de multe necunoscute sunt cu privire la ce facea el si pentru cine facea, postez mai jos un tablou gasit in casa acestuia care se intituleaza „Parsing Bill”

Nu sunt naiv sa pretind ca adevarul se poate afla. Cu atat mai mult daca in spatele lui Epstein ar fi serviciile secrete americane (si nu numai: „stein” …). Nu exista fum fara foc si cateva lucruri se repeta in articolele de presa, in anchetele unor investigatori independenti etc, etc.

Iata cateva intrebari: de unde si-a facut Epstein banii? Milionar nu devii peste noapte, pur si simplu. Epstein a lucrat in finante dar nu oricine lucreaza in finante devine milionar, mai ales daca a fost dat afara de la banca la care lucra inca din 1981 din motive inca necunoscute.

Desi Wikipedia are ceva informatii pentru cei care doresc sa analizeze in detaliu acest personaj ciudat (cel putin zis), felul cum este prezentata informatia este extrem de inselator: nu reiese nicaieri cum anume si-a facut el banii, desi sunt enumerate activitatile lui trecute (profesor de matematica, trader de optiuni etc etc) se trece brusc de la „consultant financiar” la participarea lui Epstein la licitatia pentru vanzarea New York Magazin pe care insa acesta a pierdut-o, trustul vanzandu-se in final cu 55 milioane dolari.

Intr-un articol despre acest „ciudat”, Business Insider baga sursa banilor in topul „ciudateniilor”:

„Epstein is said to be very wealthy, although the origins of his money, vehicles, and property are largely unknown.”

Sursa

Foarte interesant cu privire la Epstein este cum in general presa il numeste „ciudat”, desi acesta este clar un pervers stricat. Adica, desi putine trusturi media se dau inapoi de la a prezenta pe larg „cazul” (CNN ar fi unul), cele care nu se dau inapoi, folosesc termenul „ciudat”, ca si cum Epstein ar fi doar asa, un milionar excentric, cu tablouri ciudate, cu relatii cu serviciile secrete israeliene etc. Nu ca si cum Epstein ar fi un pervers mare care a furnizat „servicii sexuale” (sex cu minore) politicienilor.

Daca natura serviciilor oferite de Epstein politicienilor nu este negata (serviciile sexuale) un mare mister este care au fost acesti politicieni si ce fel de servicii le oferea fiecaruia. In mod oficial, Epstein organiza petreceri si la petrecerile lui participau multi milionari – oameni de afaceri dar si politicieni, Trump fiind unul dintre ei (sursa).

Clinton de asemenea a beneficiat de „servicii” si foarte probabil a fost santajat de cei pentru care Epstein muncea, cu inregistrarile facute de Epstein.

Se pune intrebarea: daca toata lumea cam stia ce face Epstein (dar chiar daca nu l-ar fi stiut) de ce se duceau politicienii la Epstein sa se compromita facand sex cu minore pentru a fi inregistrati de acesta si pentru a putea fi santajati. Natura intrebarii este una de genul ce a fost mai intai, oul sau gaina. Bunaoara, se pune intrebarea: erau politicienii prosti, aveau incredere oarba in Epstein sau pur si simplu participarea si expunerea volunara la riscurile de a fi inregistrati si de la riscul ca aceste inregistrari sa fie folosite ulterior erau o conditie a avansarii in politica pe posturi din ce in ce mai mari, adica erau intr-un fel „un botez” al „clubului”.

Lantul speculatiilor legate de Epstein merg de la toate amanuntele din viata sa pana la conditiile mortii. In aparenta Epstein nu avea de ce sa se sinuciga: cu banii si avocatii pe care ii are, ar fi durat foarte mult pana cand ar fi fost condamnat. Deja Epstein se pare ca a avut parte de un tratament special in puscarie, inclusiv de vizita unor femei (chestiune care nu se practica in puscariile din SUA, nici macar la 3 luni ca la noi).

Daca amanuntele sunt multe, secretele bine ascunse, personajele implicate sunt evident din randul miliardarilor care isi permit sa „controleze” narativul, ca si in situatii simialare in care avem parte de haos, trebuie sa ne ghidam dupa singura busola care ne este la indemana. Adica intrebarea: cui foloseste? CUI FOLOSESTE MOARTEA LUI EPSTEIN?

Bill Clinton ar fi unul dintre cei carora le foloseste ca Epstein a murit in timp util pentru a nu se investiga mai departe cine au fost participantii la petrecerile lui si ce contineau inregistrarile gasite la casa lui. Cu Epstein mort, procesul se inchide si investigatia este oprita. Nu doar Clinton poate sa stea linistit si si multi altii. De aceea este greu de aratat cu degetul inspre Clintoni desi lista de „personaje incomode” pentru famiglia Clinton contine zeci de oameni care s-au … sinucis.

Va las in final cu o recomandare de interviu cu Whitney Webb – o investigatoare independenta a cazului: