Eu unul nu cred ca nu s-au mai descoperit cazuri deocamdata. Spuneam in articolul anterior ca beneficiem de un moment de respiro. Respiro deoarece presa are timp sa faca anchete cu privire la haosul din judetul Gorj din timpul „anchetei”. Autoritatile deja au avut timp sa demita sefa DPS Gorj care probabil s-a facut pe anchete. Arafat are timp sa dea interviuri prin Skype la TV. Putem spune ca deocamdata epidemia nu prea mai da de munca …

Avem deja primul vindecat din Coronavirus, desi pe la noi inca nu s-a auzit ca este incerta vindecarea si putem spune cel mult „testat negativ”. Chinezii trimit acasa dupa 3 testari negative la 2-3 zile de la ultimele simptome. Cu toate acestea 14% din cei trimis acasa revin. Nici macar chinezii nu s-au gandit sa tina un „vindecat” in carantina o luna de zile sa vada daca e vorba de re-infectie sau poate ca acest nou virus nu se vindeca ci ramane in organism la nivele nedetectabile, similar HIV.

De ce zic ca noi putem ajunge in top? Pentru mine, momentul acesta de respiro este zero ca sperante sa stea altfel lucrurile la noi, altfel decat prin alte parti. Oricum nu cred in teste (testele pe pile sunt doar un indiciu al lipsei de profesionalism cu care se fac testele), dar sa zicem ca comentam pe ce avem. Italia vad ca deocmdata nu prea mai apare in presa noastra desi a anuntat 566 noi cazuri (34% noi cazuri intr-o zi fata de totalul anterior). 5 morti noi – un total de 34. Nu stiu daca aceste noi cazuri sunt dupa schimbarea („relaxarea” – culmea culmilor, asa i-au zis) modului de testare prin care infectatii fara simptome nu mai sunt numarati. Teoretic, pe testarea asta, la noi pacientul zero nu e pacient …

Acest moment de respiro are explicatii. Matrasirea rezultatelor o consider putin probabila. Exista riscul sa rasufle in presa (la cate rasufla la noi …) si nimeni nu si-l asuma pentru interesul public (pastrarea linistii in toiul panicii si a golirii rafturilor). Indolenta doctorilor – majoritatea inca considera Coronavirusul „doar o gripa” – face ca chiar si cei gripati care ajung la spital sa fie tratati fara sa fie testati – fara a-i intreba daca au fost sau nu in Italia. Nu stiu daca s-a introdus obligatoriu pentru doctorii de la urgente sa faca acest interviu, dar ar fi logic ca inca de cand cu China, oricine vine sa fie intrebat daca a calatorit in tari cu cazuri multe sau a stat in jurul altor persoane care au calatorit.

Carantina in Italia si cresterea accelerata de la o zi la alta, este clar ca produce o spaima in crestere in Italia cu toata bella-vita lor. Oricat de nepasatori si curajosi s-au crezut italienii, cand vad sute de cazuri de la zi la zi si numarul de morti crescand, se sperie. Romanii de acolo, de asemenea se sperie si vin acasa. Vin acasa pentru ca asa cum spune un proverb chinezesc (cu aproximatie) mai bine mori acasa decat pe drum. Capsunarii insa sunt siguri ca Romania e ferita, si intr-un fel e firesc sa isi doreasca ca la vremuri grele sa fie acasa. Daca aduc virusul cu ei, conteaza mai putin, daca mor ei, macar sa moara toti. Desi nedeclarat, se pare ca raspunsul la intrebarea mea ce facem cu capsunarii este deja clar: pai, ce sa facem?

Pentru blocarea granitelor – singura masura de departe minimala si absolut necesara recomandata din punct de vedere stiintific si strategic – era insa nevoie de cohones. Niciun politician la noi nu are asa ceva si pare strigator la cer trivializarea riscurilor si lipsa masurilor.

Este la mintea cocosului ca Italia colcaie de cazuri. Exista un timp de manifestare a simptomelor iar cazurile masurate sunt un subtire varf al iceberg-ului. Romanii care se intorc vin cu virusul si vor infecta toata tara. Romania insa nu are capacitatea de testare, se intelege de ce … Pe langa lipsa testerelor, doctorii sunt prost pregatiti si prosti in general. Mandri peste masura, aroganti cu slaba afinitate catre metodele stiintifice, nu e de mirare: cei profesionisti s-au carat si au ramas repetentii si spagarii. La fel s-a intamplat in Iran unde pana mai ieri aveau 2-3 cazuri. Cand au inceput sa moara oamenii pe capete au fost nevoiti si ei sa publice. Deja au noi 11 cazuri de la o zi la alta. Iranul este atat de infectat incat politicienilor le vine rau in timpul emisiunilor live in care incearca sa combata „manipularea” americanilor si asigura populatia ca totul e la nivel de zvon.

Nu stiu in ce masura pregatirea administratiei poate insa frana raspandirea daca tinem cont de toti factorii care o favorizeaza, cum ar fi si miscarea populatiei, calatoriile, adunarile publice. De exemplu, acum in vest cam incep targurile profesionale, ca vine primavara. Sunt in general 2 mari targuri: de primavara si de toamna. Majoritatea s-au amanat (a se citi anulat). Se intelege ca daca autoritatile noastre faceau ce scrie la carte si se uitau la ce se intampla in afara, blocau granitele si interziceau adunarile iar apoi rapid porneau pregatirea TUTUROR DOCTORILOR pentru a face fata la explozia cazurilor. Toate specialitatile trebuiesc pregatite ca sa preia din presiune. Autoritatile trebuie sa gaseasca „o schema” de masuri de carantina optima intre balantul maxim de toleranta a populatiei si diminuarea ratei de raspandire. Evident ca e greu sa ghicesti ce poti face. De la maximul extrem: carantina totala, oprirea activitatii economice, etc, pana la unele masuri prudente (cum ia Franta, de exemplu: interzicerea manifestarilor cu peste 1000 de oameni) se pot face multe.

Dar ce zic eu, chinezii au construit spitale noi, au pornit la 2 luni de la pacientul zero. Noi vazand ce se intampla, de ce stam cu mainile in san? Trebuie facute planuri de cum se pot trata cazurile dificile si cum putem creste numarul de respiratoare. Ne-am dat peste cap pentru a cumpara 35 de termolasere cand chinezii au un termolaser la intrarea in fiecare cartier, nu doar la 3-4 aeroporturi.

Incompetenta, sincopele, nepregatirea din sistemul medical, lipsa de coeziune sociala si lipsa de jertfa a romanilor vor produce un efect atat de devastator si un mediu atat de propice raspandirii virusului incat Romania va fi in top in lume tocmai din cauza legaturii omblicale cu Italia care ne plaseaza si pe noi in pole-position ca momentum si ne afecteaza pe planul pregatirii si trezirii la realitate.