Precizia germană nu a caracterizat-o pe Merkel când a deschis cutia pandorei şi i-a averizat pe greci că ori austeritate ori nicht im EU. Putea coniţa să îi spună lui George între patru ochi ca să nu audă toţi, dar dânsa se pare că dorea să o audă tot grecul şi să pună mâna pe muncă nu pe pietre şi bâte. Adevărul este că i-a mers: i-a speriat pe greci de au zis săracii că însăşi Persefona s-a uitat urât la ei şi o să îi lase fără chenzină tocmai în toiul iernii. Aşadar, dintr-odată s-au dat peste cap şi au scos un nou prim-ministru care nu doar că nu va face nici un referendum, dar a cerut chiar semnătură în scris că partidele îl vor ajuta să impună toate tăierile care sunt incluse în planul de salvare.
Ca o paranteză, este cu totul de mirare cum oamenii au încă încredere în bancherii centrali după ce aceştia au vina principală pentru criza în care ne aflăm pentru că au lăsat piaţa atât de liberă încât au dinamitat tot sistemul. Credeam că doar Isărescu a reuşit să-şi creeze o aură de supra-bancher care veghează la liniştea noastră, dar iată că şi grecii au isărescul lor. Dar doar psihologii specializaţi pe relaţia victimă-călău pot să ne dea o explicaţie pertinentă.
Aşadar, Merkel din dorinţa de a îi strânge cu uşa pe greci, a lăsat porumbelul să zboare, anume a admis că da, UE se poate dezintegra, o ţară poate fi dată afara de celelalte ţări şi prin urmare cel mai probabil Germania are deja un plan B legat de dezintegrarea Europei, dacă nu are deja şi tone de mărci noi deja tipărite.
Atât le-a trebuit pariorilor, încă un meci cu miză interesantă: cine iese primul din club. Şi au început să parieze care pe Grecia, care pe Italia, care pe Franţa. De porcuşorii mici cum ar fi Irlanda şi Portugalia nici nu le mai pasă, iar de Spania probabil vom auzi mâine-poimâine cum le sar şi lor CDS-urile şi yeld-urile.
Iată însă pe scurt ce se întâmplă:
A break-up could threaten a repeat of the Great Depression, HSBC’s King said in an analysis last month. For the exiting country, the banking system could face collapse, capital controls would be needed to stop citizens moving savings out of the country and companies would face default. On top of that, inflation would spiral, technical problems such as updating computer codes would be required and the accompanying departure from the European Union would leave it subject to trade tariffs, he said. (Bloomberg)
Deci, pe de o parte Angela încearcă să îi determine pe greci să accepte măsurile de austeritate pentru a reda încrederea investitorilor, pe de altă parte provoacă neîncredere totală a investitorilor în toate ţările, nu doar în Grecia. Nu credeţi că ar fi de ajuns pentru a-şi da demisia pentru că a încins atmosferă până acolo încât dinamitele CDS-urilor pot să explodeze tot sistemul?
Văzând acum că Europa nu mai are mult şi cade – bankrun- urile din ţările cu probleme cu greu pot fi oprite – ce poate face România? Prietenii de la Război întru cuvânt au realizat un colaj de fragmente de articole care detaliază problema şi din păcate nimic mai mult, pentru ca România nu are un plan B, noi credeam că criza a trecut şi deja îl lăudam pe Boc pentru că a avut curajul să taie în carne vie, deşi de „lăudat” este că a scapat încă nu doar în scaun, dar şi destul de neşifonat.
Personal, marea dilemă pe care o am este dacă mai întâi va veni Romageddon-ul sau Eurogeddon-ul. Adică una din două:
1) ori mai întâi Grecia, Italia şi poate şi altele vor ieşi din UE una câte una şi abia apoi vom intra şi noi la apă, precum o epavă părăsită;
2) ori în urma tăierii macaroanei de către băncile vestice, va pica şi la noi sistemul bancar cu toata propteala mizilicului de la FMI, înainte ca UE să se spargă;
Nu că ar conta prea mult, dar măcar dacă ar avea idee, cei cu bani de salvat nu s-ar mai grămădi aiurea să şi-i mute la nemţi sau la elveţieni pentru că oricum nu va conta: dinamita când sare, sare, trebuie doar scânteia să fie ţapănă ca să poată aprinde fitilul bine.
În concluzie:
> pericolul dezintegrarii s-a accentuat; asta nu înseamnă neapărat ca UE va înceta să existe, există alternative; dar nu este exclusă o implozie a sistemului financiar, în caz că tiparniţa nu este încinsă, adică BCE nu poate prelua rapid băncile care vor pica în urma bank-run-ului;
> România va fi afectată cel puţin de lipsa creditării; amploarea va fi totală, dacă acum fluxurile de bani înspre noi s-au diminuat, exista riscul ca acestea să se anuleze total ceea ce va duce la reducerea drastică a bugetului, evenutale măriri de taxe şi probabile noi tăieri;
Aritcole de citit:
> Merkel Greek Gambit May Backfire
