In ziua de azi, pana si bogatii s-au pervertit. Daca ar fi sa comparam cu bogatul din pilda de azi, acela era un boier cumsecade. Tarina ii rodise peste masura, semn ca omul fie muncise, fie pusese pe altii sa munceasca, dar fusese un bun administrator. Multi din bogatii de azi au bani din cu totul alte motive: fie i-au mostenit de la parintii securisti, fie au cumparat pamanturi cand erau ieftine si au prins startul in bula imobiliara, fie pur si simplu au pupat fundul care trebuie si au ajuns in pozitia unde comisioanele te inalta pe culmi. Multi din bogatii de azi, nu sunt in stare sa faca nimic bun, nimic productiv, nu au nici un merit pentru banii cu care s-au trezit. Daca ar fi sa traiasca dupa munca cinstita a propriilor maini, ar fi muritori de foame. In plus, nu putem nega ca bogatul din Evanghelie este un bun administrator, calculeaza bine ce va face si are un plan eficient. Din pacate, multi bogati din ziua de azi sunt mult mai prosti. De exemplu, unii s-au gandit sa lase banii pe mana lui Sima ca sa ii joace la bursa. Bogatul din Evanghelie nu a vrut sa se riste nici macar sa „investeasca” productia si sa incerce sa faca negot sau alta afacere pentru a imnulti banii.

Putem insa sa tragem concluzia ca bogatul din Evanghelie era un tip plafonat: nu isi dorea mai mult. Lacomia lui era cert limitata, nu era nestapanita ca a multor bogati din zilele noastre care nu se mai satura. Ce putem spune de toti nebunii de azi care alearga incoace si incolo pentru un job mai banos, pentru o masina mai luxoasa, pentru o casa mai mare, pentru o casa in plus (de vacanta), pentru cateva apartamente in plus (ca investitie) etc? Nu si bogatul nostru: el se saturase. El nu mai planuia investitii si alte afaceri, planul lui de viitor era sa se odihneasca, sa manance, sa bea, sa se veseleasca.

Nu cred ca gresesc cand spun ca bogatul din Evanghelia de azi era mult superior multor bogati din zilele noastre si nu doar cei cu multe zerouri in conturi. Cred ca sunt sub bogatul de azi, chiar si multi din clasa „de mijloc” care lupta nebuneste pentru „mai mult” si nu se adapteaza la „middle-life”, fiind intr-o continua zbatere pentru a impinge capul cat mai sus, mai sus, tot mai sus.

Iata deci, ca la trasul liniei nu conteaza cati sunt sub sau peste noi, nu exista clasificare. La Judecata nu va fi ca la admitere, de la nota 10 la nota 1 si nici macar cu admis / respins. Si bineinteles, nu doar ca notarea nu va exista, dar si criteriile sunt cu totul altele. Dar despre asta poate, alta data.

Ce ma mira pe mine este ca in Evanghelie nici macar nu se spune ca bogatul care i-a rodit tarina era necredincios. Nu putem stii nimic, dar daca ne amintim de la pilda cu bogatul si saracul Lazar, acolo vedem ca bogatul acela il roaga pe Avram ca sa trimita pe Lazar la fratii lui sa le spuna sa ia aminte caci daca vor vedea pe cineva venind din morti vor crede. Putem deci deduce ca fratii lui nu credeau in Dumnezeu, si nici el nu credea, caci altfel nu ar fi avut aceasta rugaminte.

Sa presupunem ca bogatul din pilda de azi credea in Dumnezeu, nu cred ca putem exclude. Cati crestini bogati din ziua de azi nu se prezinta credinciosi dar daca ii iei la boabe marunte, vei vedea ca ei cred in Dumnezeu ca sa ii ajute sa faca bani, sau pentru ca isi explica bogatia prin aceea ca ei ar fi mai iubiti de Dumnezeu decat altii si astfel le convine sa se prezinte ca alesii lui Dumnezeu – credinta lor cam la asta se rezuma. Nu am auzit inca de prea multi bogati care sa nu zbiere ca ei cred in Dumnezeu, ci doar sa arate prin faptele lor aceasta si nu doar prin fapte de milostenie, caci fiind bogat, a face donatii nu inseamna un efort prea mare, un miliardar nu va simti niciodata lipsa de foame daca va dona zeci de milioane in fiecare luna.

Nu stiu cati dintre noi cei de azi si cei de aici realizam ca noaptea bogatului din pilda de azi este de fapt si noaptea noastra. Greselile bogatului au fost ignoranta fata de aproapele, nepasarea cu privire la bogatiile spirituale si legarea de materie. Bogatul s-a nimerit sa se lege de roadele tarinii sale, sa isi lipeasca inima de bogatii si sa-si planuiasca viitorul pe pamant intr-o stare de bine materiala, fizica: odihna, mancare, bautura, veselie. Si saracii si bogatii si cei din mijloc au multe de care isi pot lipi inima si asa se intampla mereu. Toti facem planuri si rareori il includem pe Dumnezeu in ele. Chiar credinciosi daca suntem, in planurile noastre, Dumnezeu nu este arhitectul ci doar politaiul care trebuie sa urmareasca ca ele se implinesc si nimic nu se intampla altfel decat cum zicem si vrem noi. Rareori avem sclipirea sa ne dam seama ca planurile noastre sunt praf in vant si orice clipa ne poate aduce finalul. Azi am citit intr-un ziar cum pana si asiguratorii se pregatesc de urmatorul cutremur despre care toti specialistii ne asigura ca va fi mare. Plauzibil ca pe multi dintre noi cutremurul ne va gasi noaptea. Si nu noaptea materialnica, nu cred ca noaptea din pilda se refera la noaptea care urma zilei in care bogatul stransese roada si facea planurile. Noaptea este atunci cand mintea noastra nu concepe, nu intelege sau nu ii pasa ca poate sa nu mai existe maine.