Gazeta de Sud a realizat un studiu extrem de interesant si nu mai putin relevant cu privire la cresterea preturilor la alimente. Comparatia s-a facut cum e si normal pe bune, nu pe estimari si raportari folosite de INS care alege metodologia si esantioanele care dau o cifra cat mai mica, stiut fiind ca o inflatie marita inseamna ca Guvernul si BNR-ul nu isi fac treaba si daca cifrele nu sunt prea mari, presa nu prea trateaza subiectul si nu se discuta despre aceasta problema. Pe scurt, la nivel oficial inflatia este ELEFANTUL DIN CAMERA: toata lumea se loveste de el, dar autoritatile se fac ca nu exista sau il vad ca pe un amarat de soricel.

Motivul pentru care guvernele de peste tot falsifica statisticile „nasoale” – in general inflatia si somajul – este ca daca cifrele sunt frumoase, fiecare se va gandi ca el e de vina pentru ca nu are bani indeajuns ca sa cumpere ce trebuie sau ca el e de vina daca nu isi gaseste loc de munca, ca uite, inflatia e scazuta si somajul este mic, asa ne arata „institutele” si prin urmare problema e a noastra daca avem o alta perceptie, cum ar fi de exemplu ca banul isi pierde rapid din valoare si ca economia se duce de rapa.

Daca guvernul ar taia peste noapte 20% din salariile oamenilor, cu siguranta a doua zi lumea ar iesi in piata la revolutie. Daca insa inflatia taie 20% pe decursul unui an, situatia e alta. Guvernul se lauda cu reintregirile de salarii si marirea punctului de pensie in timp ce realitatea e cu totul alta: inflatia macina rapid puterea de cumparare a banului.

Merita citit articolul si nu ma indoiesc ca cifrele folosite de ei sunt corecte. Cu siguranta o intrebare care mi-a sarit in minte este cum duc oamenii care traiesc dintr-un salariu minim pe economie cresterile astea. Foarte probabil, pe langa taierea din cos, oamenii incearca sa inlocuiasca unele produse cu altele mai ieftine, incearca sa cumpere ce e mai ieftin din magazinul cel mai ieftin. Astfel, pentru cei care mancarea reprezinta o mare felie din cheltuieli, studiul facut de Gazeta de Sud denota intr-adevar o mare problema. Ca sa nu mai punem la socoteala si cresterea preturilor la combustibil, energie, gaze, impozite etc.

Personal am tras un semnal de alarma cu privire la inflatie inca de la inceputul anului. Nu voi mai relua explicatiile din acel articol si din altele similare cu privire la inflatie. Voi reaminti doar ca fenomentul inflationist abia a inceput, banii tipariti prin afara (dar si pe la noi) abia incep sa intre incet-incet in straturile mai de jos ale piramidei financiare si cand marea masa va intra pe nivelul pretului de la raft, abia atunci se va vedea adevarata fata nevazuta a acestei bestii cu multe capete care se numeste inflatie si care este metoda perversa prin care bancherii au socotit sa isi salveze pieile, fortand mana guvernelor ca sa dea drumul la tiparnita si sa le acopere gaurile.

Singura consolare pe care o avem deocamdata este ca nu vorbim despre hiperinflatie …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Articole mai vechi:

15 APR 2013 –  Aur, inflație și criză: spaima de inflatie nu are de ce sa treaca cata vreme banii tipariti exista acolo undeva si nu au unde sa vina decat inspre jos, inspre economia reala si cand vor veni vor matura totul in calea lor. Este binestiut ca inflatia nu este cauzata doar de marirea volumului banilor in piata ci si de accelerarea vitezei circulatiei banilor.

– 12 FEB 2013 – Marea inflatie: Pe zi ce trece, mi se pare mie, ca joaca asta cu inflatia este ca si cu alarma cu lupul. BNR s-a obisnuit atat de mult cu etape in care inflatia salta capul si dupa aceea se calmeaza, incat va veni o vreme cand realitatea ii va lasa cu gura cascata si preturile o vor lua cu adevarat razna. I-a scapat lui Vasilescu o idee care denota mentalitatea asta a BNR-istilor cu exemplul painii: pretul painii nu creste, zice Vasilescu. desi de ani de zile se striga ca se scumpeste painea si ea tot nu se scumpeste. Ce nu vreau sa recunoasca Vasilescu este ca poate painea nu se scumpeste, dar se micsoreaza.

– 08 IAN 2013 – Marea inflatie: Daca ar fi sa punem o sintagma pe acest inceput de an, acesta ar fi “marea inflatie”. Nu e deloc anormal pentru Romania ca sa discutam la fiecare inceput de an de mariri de taxe si impozite si de cresteri de preturi. Sa fie oare ceva nou anul acesta? Sa vedem.

– 08 OCT 2012 – De ce cresc preţurile? (2): Criza asta este atat de complexa incat toti sunt prinsi intr-un lant de domino de masuri catastrofale menite sa duca mai devreme sau mai tarziu la colapsul final. Tiparirea de bani, micsorarea dobanzilor de referinta, masurile de austeritate, lipsa reformelor reale, lipsa proiectelor de infrastructura de anvergura, protectia universala a bancherilor si a banilor acestora, sunt doar un set de cauze care ne vor duce pas cu pas catre un mare neant care ne asigura nimic altceva decat certitudinile care deja le putem simti pe propria piele: preturi mari, salarii mici, coruptie generalizata, hotie in crestere, locuri de munca in scadere, nivel de trai in prabusire, servicii sociale in colaps, razboaie pe alocuri, propaganda, populism si manipuilare prin mass-media.

– 14 IUN 2011- Până când vor creşte preţurile?: Asadar, pana cand vor creste preturile? Personal nu cred ca preturile se vor opri din crestere prea curand. In cel mai fericit caz, se naste o noua paradigma la nivel global:  SUA tipareste si restul lumii saraceste. Daca americanii vor reusi sa tina caruta mergand la vale, fara ca sa se mai intample vreun eveniment nefericit nici prin zona Euro, este posibil ca aceasta sa fie noua paradigma: crestere a PIB-ului prin inflatie.

– 13 FEB 2011: De ce cresc preţurile? Banii gratuiti sunt motivul principal pentru care cresc preturile la alimente si pentru care raman sus. Investitorii americani de calibru, se imprumuta de la  FED la dobanda zero, cumpara tot ce se poate, de la produse alimentare pana la alte comoditati cum ar fi petrol, aur, minereuri, etc si in consecinta preturile acestora cresc, producandu-se un carusel al inflatiei care nu se va opri decat atunci cand sistemul va colapsa inevitabil ori pana cand americanii vor decide sa opreasca tiparnita si/sau sa mareasca dobanzile. Orice vor alege insa, nu va provoca decat explozia datoriei guvernamentale dar si private si prin urmare va duce la falimentul statului si caderea castelului de nisip.