Cu privire la articolul Caruselul contracției economice in care subliniam:
Consumul scade in continuare si o data cu el si profitul firmelor care nu maresc salariile. Prin urmare din ce in ce mai multi romani o duc mai greu si nu-si platesc ratele. Prin urmare bancile sunt aflate in imposibilitatea de a credita firmele, in conditiile in care riscul este imens intr-un astfel de mediu iar pe de alta parte BNR le inlesneste accesul la lichiditate si statul este un client bun prin oferta de obligatiuni. Povestea se continua mai departe: si mai multe firme nu mai au acces la credite si falimenteaza …
Iata o stire intamplatoare:
Insolvenţa a ajuns şi la Hanu Ancuţei, sursa de inspiraţie a povestirilor lui Sadoveanu. Citiţi o poveste fabuloasă despre cum dezindustrializarea oraşului Roman afectează multe alte afaceri (vezi toata stirea)
Admirabil optimismul patronului: „Cu siguranţă ne vom reveni. Punem accent pe reducerea cheltuielilor şi totodată pe diversificarea serviciilor pe aceeaşi structură.” Eu ma indoiesc ca isi vor reveni, caci daca era rost de reveneala nu intrau in insolventa si faceau reducerea cheltuielilor si diversificarea serviciilor si inainte. Acum ma mir si ei cum o sa faca diversificarea serviciilor fara credite, caci bancile nu mai dau credite la insolventi? Poate ca prin insolventa doar incearca sa scape de datorii si probabil lucreaza la negru – caz in care se explica optimismul cu revenirea. Insolventa e cea mai tare metoda inventata de a trage tzeapa furnizorilor si statului si cu siguranta va fi „new wave”-ul afacerilor romanesti (daca nu este deja).
Prim urmare, in timp ce unii ii plang (sau deplang) pe insolventi, si altii se bucura ca nu sunt in locul lor, in realitate insolventii fac superafaceri lucrand la negru si neplatind nici minimum minumorum pe care si-asa o firma care lucreaza la negru abia apuca sa il plateasca (contributiile pentru cativa angajati care oricum sunt inregistrati cu salariu minim).
Ce management, ce marketing, ce optimizari de costuri si market research? Daca nu stii cum se invarte treaba cu insolventa, degeaba ai MBA!
In PSB 72, un autor pe nume Salvianus (monah din perioada declinului Imperiului Roman) formula un aspru rechizitoriu moral la adresa societatii si critica staruinta in rautati a romanilor de atunci. Acestia, desi fusesera loviti din toate partile de dezastre si invadatori straini – toate puse pe seama proniei divine care le intorcea in brate relele savarsite – nu se invatau minte si nu se intorceau la cele bune, ci se adanceau in rautatile savarsite inainte, desi se pretindeau crestini. Asa si noi: desi ne pretindem crestini, nu ne invatam minte sa nu mai furam, ca de aceea ne-a si ajuns saracia (in cele ce gresim, in acelea suntem loviti, ca sa pricepem), ci furam mai tare, bagam mana mai adanc. Acelasi Salvianus intuia la vremea sa: pentru ca ei, crestini fiind, huleau prin relele lor numele lui Dumnezeu, praful si pulberea se va alege si de cetati si de Imperiu. Si s-a ales. Intuieste cineva daca, pentru aceleasi fapte savarsite mai tarziu de catre urmasii romanilor, istoria se va repeta?