Britanicii si-au trimis niscavai nave si personal militar in Gibraltar de cand spaniolii s-au acrit si au lungit asteptarea la vama, ca sa ii pedepseasca pe gibraltarezi ca au facut un recif artifical care impiedica accesul barcilor de pescuit spaniole.

Thousands of Royal Navy personnel have set sail for a training deployment in the Mediterranean amid diplomatic tensions between the UK and Spain over Gibraltar. The helicopter carrier HMS Illustrious left Portsmouth Naval Base, Hampshire, and will join the navy flagship HMS Bulwark, which has sailed from Devonport for the Cougar ’13 operation. Also joining the flotilla will be HMS Westminster, a type 23 frigate, which will visit Gibraltar en route. (Sursa)

Nu pare mare lucru conflictul asta, deocamdata sunt doar aprinse cateva mocneli, cum se intampla si pe la noi cu ungurii, doar ca situatia e putin diferita. Si situatia este urmatoarea: e criza mare, spaniolii au somajul foarte crescut si prin urmare au nevoie de subiecte prin care politicienii sa le distraga atentia oamenilor de la foame, saracie si deprimarea unei vieti de somer fara perspective. Nimic nou, asadar, si cu toate acestea nu miroase deloc bine. Putin probabil sa ajunga Marea Britanie in razboi cu Spania de la o nimica toata: o colonie de gangsteri (Gibraltar nu e UE, e paradis fiscal si raiul gamblingului online) dar poate asa gandeau altii si inainte de Razboiul din Falkland.

Nu stiu cum rezista istoricii la stirile de zi cu zi, ca eu ma doare capul cand aud stiri de astea, desi nu prea am studiat bine istoria si in nici un caz atat de bine incat sa pot face paralele si analize cum ar fi eseul lui Neagu Djuvara – Razboiul de saptezeci si sapte de ani (1914 – 1991) si premisele hegemoniei americane. Eseu de istorie-politologie. Ca o mica paranteza, pe cat de original si unic in ipotezele lansate pe taramul istoriei este Djuvara, pe atat de original este si in teoriile geopolitice. Nu am citit cartea si nici nu mai am idee la ce se refera 1991, dar cred ca se refera la caderea URSS-ului si Djuvara emite ipoteza ca SUA s-au cam consumat ca vigoare, au dat tot ce au putut si acum urmeaza declinul.

Bunaoara, cand am citit stirea asta, nu am putut sa nu imi amintesc de ascensiunea lui Hitler in anii de inceput. Pe scurt, Hitler era un nobody, nimeni nu prea stia de el, nu se afirmase prin nimic. Dupa razboi, caporalul Hitler a participat la niste cursuri de propaganda organizate de armata si pentru ca nu era bun la nimic a tot incercat sa ramana in armata, prin urmare a ajuns un fel de securist. Dupa ce a facut cursurile, a fost trimis sa se inflitreze in Partidul Muncitorilor si s vada care e treaba. O data cu infiltrarea insa, Hitler s-a cam dat el dupa ideologia partidului si a ajuns sa activeze pe bune, urcand pana la nivelul de lider dupa ce pornise ca membrul nu numarul 55. Tulburarile din Germania anilor 20-30 nu s-au datorat in totalitate tensiunilor politice cat mai ales problemelor economice, strans legate de fenomenul numit hiperinflatie. Chiar in perioada puciului de la berarie, Germania trecea prin cea mai dura etapa a hiperinflatiei Republicii de la Weimar.

Revenind insa la Hitler: in puciul de la berarie inspirat de lovitura de stat a lui Musolini, Hitler a intrat initial intr-o adunare care ii era ostila si pe care a amenintat-o cu arma. Dupa ce a tinut un discurs demagogic despre saracie, inegalitate, tradare nationala blah blah prin care a vrajit auditorul si i-a transformat in cateva minute din dusmani in adepti, a ajuns sa creasca in notorietate atat de mult incat peste un an la proces avea sa convinga si judecatorii de valoarea ideilor sale. Iata ce spune un participant la puciul de la berarie:

In viata mea nu-mi aduc aminte de o asa schimbare de atitudine a unei multimi de oameni in doar cateva minute, aproape secunde … Hitler i-a intors pe dos cum intoarce cineva o manusa, doar cu cateva propozitii. Mi s-a parut aproape ca un fel de hocus-pocus sau magie. (Dr. Karl Alexander von Mueller)

Si eu sunt de parere ca Hitler avea un „dar”, adica capacitatea lui de a hipnotiza oamenii cu siguranta avea si o componenta diabolica in sine, pe langa talentul oratoric, gesticulatia, figura si vocea atragatoare, Hitler avea si „ajutorul” dracilor. Dar era oare de ajuns asta pentru a face vraiste mintile unei multimi atat de mari, eterogene si apriori cel putin reticenta? Cu siguranta nu e de ajuns. Explicatia ar fi ca vremurile dificile pur si simplu pot modela oamenii astfel incat sa le creeze o stare de spirit in care sa poata adera cu usurninta la idei care intr-o lume cat de cat normala nu ar avea trecere. Va imaginati de exemplu ca daca tinerii astia unguri nationalisti ar avea salarii de 3-4000 euro, le-ar mai arde de „aventuri”? Sau babacii neo-hortisti, daca ar avea pensii de vreo 1000 euro ar prefera sa faca mitinguri si tabere ultranationaliste sau sa plece in croaziere pe Mediterana? Totul este strans legat de bani si deocamdata „indicatorii macro” acopera mult din situatia dramatica reala a multor popoare si cand va iesi la iveala buba, probabil deja va fi prea tarziu pentru a ne mai pregati chiar si mental si psihologic pentru intalnirea cu urmatorul dictator.

Caci tot un lucru pe care l-am observat din istorie, mai intotdeauna depresiunile economice se termina cu ivirea unui nebun …