Titlul articolului de azi s-ar potrivi oricarei tari si poate multor companii sau chiar persoane. Cu toate acestea, ma voi ocupa de data aceasta de SUA. Voi incepe cu un mic fragment dintr-un articol vechi de aproape doi ani, din Noiembrie 2011:
Pietele nu sunt doar irationale dar sunt si matematic de precise: acolo unde fundamentele sunt subrede, mai devreme sau mai tarziu pesimismul va lovi. Chiar daca nu se mai vorbeste prea mult despre problemele Americii, deoarece din cauza haosului din Europa, banii au fugit pe dolar si pe obligatiunile americane, nu va dura prea mult pana cand va veni din nou randul americanilor sa apese “Print” pe tiparnita dupa ce vor fi ridicat din nou nivelul maxim de indatorare. Cine va mai cumpara insa bondurile americane de data asta, va fi un mare semn de intrebare deoarece chinezii deja au inceput sa isi reduca ritmul de achizitii … (Sursa: Cultura austeritatii – 9 Noiembrie 2011)
Pe-atunci pietele se uitau mai ales inspre Europa cu problemele ei masive: Grecia, LTRO, PIIGS, etc. Intre timp, lucrurile nu s-au schimbat, dar perceptia pietei cu privire la Europa s-a imbunatatit! Paradoxal, costurile creditarii tarilor europene cu risc crescut pe-atunci au scazut si desi revenirea economica se lasa inca asteptata iar datoriile cresc, amenintarea lui Draghi ca va face tot ce e posibil – adica va tipari oricati bani e nevoie – a fost de ajuns sa calmeze pentru moment speculantii de bonduri europene.
Este uimitor cum pietele financiare se comporta uneori similar creierului uman: se focuseaza pe o singura problema. Bunaoara, atat psihologia colectiva cat si algoritmi de trading care incearca sa intuiasca si sa prevada comportamentul investitorilor si reactia la anumite stiri si evenimente par a se indrepta la un moment dat doar inspre cea mai proeminenta problema. Iar acum, problema este SUA, mai precis riscul intrarii in default.
Foarte putin se discuta pe la noi ce inseamna intrarea in default. A intra in default (incapacitate de plata – traducere aproximativa) cu privire la o tara inseamna recunoasterea incapacitatii de plata de catre tara respectiva si refuzul platii. Aceasta se poate face din varii motive, de exemplu tara respectiva nu mai poate sa se imprumute. De aceea a fost nevoie ca Romania sa se imprumute la FMI in 2009, pentru ca statul Roman avea obligatii de plata (rate la credite, salarii, pensii) pentru care nu avea bani si investitorii nu mai doreau sa cumpere obligatiuni sau cereau dobanzi foarte mari. Nu este insa cazul SUA de astazi. Avand moneda de referinta la nivel mondial, folosita de mai toate celelalte tari, SUA isi permite sa tipareasca dolari pentru a-si cumpara singura obligatiunile prin intermediul Federal Reserve. Pentru Romania o astfel de optiune nu era posibila deoarece cursul ar fi sarit instant, in momentul in care Isarescu tiparea mai mult decat a facut-o. Insa pentru SUA deocamdata tiparirea a fost solutia salvatoare la o criza financiara extrem de dificila si consecinta unor greseli in lant, mai mult sau mai putin provocate cu buna stiinta, dar care nu denota altceva decat incheierea unui ciclu de prosperitate si crestere economica al carui final a mai fost putin prelungit prin tiparnita de bani.
Deci daca SUA nu are probleme cu emiterea de obligatiuni si tiparirea de bani, care se fie problema pentru care ar putea intra in default? Ei bine, problema este una interna, cu totul neasteptata si care daca se va adeveri, va putea fi numita fara nici o ezitare lebada neagra care a dat jos cu sistemul financiar mondial. Desi in fiecare an, tiparind gramada bani, americanii depasesc instant limita de indatorare pe care o au ei, care limita initial a fost programata sa constranga guvernul sa nu tipareasca prea multi bani si desi in anii anteriori au trecut cu destula usurinta peste ea, iata ca acum se prevede o posibilitate destul de pronuntata ca congresul sa nu voteze cresterea limite si sa forteze guvernul sa functioneze in stare de avarie, ceea ce ar presupune in scurt timp intrarea in incapacitate de plata.
Sa facem un mic exercitiu de imaginatie si sa vedem ce s-ar intampla intr-o asemenea situatie. Mai intai, foarte probabil, default-ul va fi partial, nu toti vor pierde banii. Din putinele mele cunostinte de macroeconomie si finante as face insa un mic rezumat al consecintelor imediate, adica cele care vor incepe aproape instant, pe 17 octombrie, daca problema nu se va rezolva pana atunci:
1) dolarul va pica instant; moneda de rezerva nu-si va putea pierde instantaneu statutul, chiar in cazul unui default al SUA; insa toate tarile vor cauta sa o evite, asa cum fac deja. Pas cu pas, desi putini realizeaza, China si Rusia stabilesc tratate economice cu principalii parteneri economici prin care sa se accepte pentru reglarea datoriilor, in locul dolarului, o alta moneda – fie yuan-ul, fie rubla, fie petrol, fie aur. De exemplu China are astfel de tratate cu Turcia, Germania, Japonia, etc. Pe masura ce din ce in ce mai putin state vor avea nevoie de dolari, in aceeasi masura, dolarul va pica in raport cu celelalte monezi, in ciuda faptului ca si alte tari tiparesc moneda, unele chiar intr-un ritm mai accelerat, raportat la PIB – cum ar fi Japonia
2) dobanzile la obligatiunile americane vor expoda – daca vor mai putea vinde ceva; chiar daca FED-ul va ramane ultimul care stinge lumina, prin renuntarea celorlalti jucatori sa cumpere obligatiuni, piata va fi una cu totul artificiala si tinuta pe propteli pentru a da impresia unui imens circ mondial – care circ exista deja doar ca actorilor mari le mai este inca permis sa aiba si ei un act-doua; cresterea dobanzilor se va propaga in intreg sistemul financiar si va duce la o reala criza a creditelor si la contractarea comertului pana la limite infinitezimale comparativ cu volumele de astazi;
3) criza sociala cauzata de prabusirea economiei americane este de departe principala problema cu care se va confrunta statul american; nu doar salariatii la stat vor fi in mare parte someri, dar in lipsa creditarii, multe companii vor concedia iar zecile de milioane de americani (vreo 40 din ce stiu eu) care se bazeaza pe ajutorul statului prin bonurile de mancare pe care le primesc acum vor ramane in aer, adica vor muri de foame sau vor fi nevoiti sa devina canibali; evident, foarte probabil guvernul SUA are un plan (din ce stiu FEMA are ceva lagare pregatite pentru astfel de situatii unde sa ii arunce pe cei ramasi fara nimic) dar supravietuirea statului american federal ramane insa totusi sub semnul intrebarii;
Nu vom mai elabora prea mult alte consecinte, in speranta ca ati inteles ce este in joc. In fata unor asemenea potentiale consecinte se pune intrebarea: cine ar fi in stare de asa ceva? Sa fie politicienii americani atat de defazati de realitate, atat de increzatori in capacitatea SUA de a trece printr-un default mai mult sau mai putin controlat sau sa fie si alte substraturi. Analistul Webster Tarpley face in ultima emisiune a show-ului radiofonic World Crisis Radio o trecere in revista a argumentelor ideologice cu radacini filosofice si religioase ale indaratniciei cu care republicanii nu vor sa cada de acord cu presedintele si sa treaca bugetul, o data cu marirea limitei de indatorare. Am ramas suprins sa aud din gura lui Webster Tarpley – un istoric si politician impresionant de documentat si inteligent, care nu are nici o legatura cu teoriile conspirationiste – ca foarte probabil, justificarea acestora sa fie una religioasa, de inspiratie demonica. Altfel spus, republicanii care se opun maririi pragului din cauza Obamacare sa fie se parere ca saracii si cei care nu contribuie (pentru ca nu pot) la asigurarile sociale, nu au dreptul la asigurare, la sanatate, la viata in cele din urma, DIN MOTIVE RELIGIOASE. Nu am retinut tot lantul argumentelor lui Tarpley, mi-a ramas insa aceasta idee, ca problema este una ideologica si are radacini in sudul pro-sclavagist, anti-democrat si anti-federal.
Oricat de imposibil ar parea acum default-ul SUA si oricat show si drama ar fi in politica americana, unde nu e foc nu iese fum. Am presentimentul ca ceva nasol urmeaza si ca problema nu va trece cu una cu doua. Deja pietele au fost afecate si de acum in colo nu se stie cand vor incepe botii sa atinga limitele de stres si sa dea jos cu piata derivatelor si deja exista zvonuri ca bancile au pierderi imense si FED-ul lupta cu indarjire ca sa le ascunda.
Pentru noi cred ca un default american ar fi un factor pozitiv imens, ar insemna practic o sansa istorica a Romaniei de a ajunge din urma vestul dezvoltat. Spun asta nu pe baza unor rationamente economice prea complexe, cat mai ales pe baza faptului ca daca o felie goasa de minciuna dispare, incepe sa razbata si niscavai de adevar. Altfel spus, in momentul in care sistemul financiar de carton va intra in implozie, dupa haosul de moment va incepe sa conteze munca si productia care acum nu sunt incurajate (vezi ieftinirea dobanzii de referinta a lui Isarescu care batjocoreste pe cei care muncesc si economisesc si indeamna oamenii de afaceri sa cumpere aur si sa nu mai faca investitii).
Am evitat insa sa iau in considerare aici faptul ca nu este exclus ca dolarul sa pice chiar pana la intrarea in default, dar pentru un astfel de scenariu, va recomand un articol mai vehi: Ziua Dolarului – The Day The Dollar Fall.
